15,723 matches
-
toată prietenia, V. Tempeanu P.S. Îmi pare rău, că, atunci când ați fost la mine, nu V-am putut Înlesni plecarea cu o mașină. </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Bft.” data=”12.I.1974”> Stimate și iubite domnule Dimitriu, Deși latinul spune: și sunt Încredințat că v-am felicitat de Sărbători, totuși, Întrucât anul acesta am primit excepțional de multe, repet: 1974 să vă aducă sănătate și succese În toate, ca să bucurați și pe cei dragi ai matale! Pentru această sănătate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și Coloquio/Letras. Se mai „produc”: Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu, Andrei Bodiu, Nicola Lecca (Italia), Corinne Desarzens (Elveția) - autori care scriu în „limbi romanice”, precizează programul întâlnirii. Serata, la care asistă vreo 40 de persoane, numără printre organizatori și Uniunea Latină. Eu citesc în română două scurte poeme, apoi, o tânără traducătoare, Cristina Hulea, o bursieră locală, citește varianta în portugheză. Încerc să-mi dau seama de calitatea traducerilor după reacția publicului. Se pare că le-a plăcut. (Nicola Lecca, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un crater șerpuitor săpat de valurile oceanului, inundat probabil în perioada fluxurilor, vine până foarte aproape de vilă. Un grup de tineri se prăjeau, abandonați, în soarele puternic al amiezii. Păreau adormiți, deși muzica de la casetofon răsuna destul de puternic. O lene latină... Pe aceștia i-ar putea trezi și obliga să se miște doar un roi de muște flămânde sau mareea oceanică, m‑am gândit cu o ușoară răutate, iritat de imobilitatea imaginii... Gazdele ne propun un concert Ceaikovski, Cvartet de coarde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în legătură cu soiurile de cafea pe care le preferăm, declarându-se un adversar ireconciliabil al manierei à la turque. E vechi prieten cu Andrei Bodiu, cu care s-a întâlnit prima dată în România, la un festival al poeților din țările latine, organizat de Fundația Culturală Română. Circulă tot timpul din vagon în vagon, râde, face poze, vorbește cu toată lumea, nu are un scaun fix. Pentru acest motiv, își lasă pe unde trece ba haina, ba geanta de umăr, ba mapa cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Turcia și Lituania, nu au prea multe tangențe cu faimoasa cultură hispano-americană. Lituanianul a spus ceva despre o modă efemeră a prozei lui Marquez în țara sa, care n-a făcut prea mulți prozeliți, iar turcul a constatat că „elementul latin a pătruns în toate culturile lumii” - o banalitate la îndemâna oricui. „Dezbaterea”, la care asistă vreo 30 de persoane, între care doar câțiva scriitori din Trenul Literaturii (restul s-au risipit prin oraș), se traduce în căști în mai multe limbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pavilionul cu un sentiment ambiguu: nu e totul rău, dar se vede că s-a lucrat superficial, amatoristic. Cineva a avut o idee bună, dar nu a avut răbdare să vadă ce vor face alții cu ea. VITALIE CIOBANU: Solidaritatea latină ne obligă să vizităm și pavilionul Italiei, din imediata vecinătate. Un edificiu mai restrâns pe orizontală, dar cu mai multe niveluri, etalând o arhitectură libertină. Spectrul de exponate impresionează: automobile, utilaje electronice, o galerie de artă, sculpturi ale maeștrilor renascentiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care credeam că e un turcism, deși s-ar putea totuși să fie, pentru că Portugalia, ca și Spania, s-a aflat și ea sub ocupație arabo-musulmană, mai precis, maură!). Portugheza pare... frustă și neîmblânzită, mai puțin rafinată decât alte limbi latine: spaniola, franceza sau italiana. Într-o lectură sociologic-artistică, aș vedea portugheza ca pe o limbă a straturilor de jos (țărani, marinari), spaniola și italiana potrivite pentru clasa de mijloc (cămătari, boiernași scăpătați, poeți), iar franceza - cea mai din vârful limbii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nimic și, în pofida firii mai molcome, aparent rece, a estonienilor, există, probabil, ca peste tot, o teamă de „gura lumii”, deși pofta lor de a bârfi îmi pare un adevărat „pact al taciturnilor”, dacă e să o compari cu limbuția latină. „Cei trei magnifici” - Karl Martin, Juri Ehlvest și Peeter Sauter - s-au metamorfozat în cetățeni onorabili, după fazele acelea surde de mahmureală matinală, în care îi surprinsesem de mai multe ori. Există, cu siguranță, un „spirit păgân” al acestor locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cel care semnase, între altele, și versiunea germană a textelor noastre pentru Trenul Literaturii). Până acum, recunosc, nu am știut nimic despre existența lui Csejka-junior. Un ochelarist sobru, serios, concentrat, vorbind o română impecabilă. Nora Iuga, în schimb, e jovialitatea latină întruchipată, în perfectă consonanță cu spiritul efervescent al Berlinului. A fost implicată în proiectul Literatur Express-ului în aceeași calitate, de traducătoare în germană a textelor colegilor noștri din țară - Andrei Bodiu, Nicolae Prelipceanu și Adrian Popescu. Facem cunoștință, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fi amenințată de procesul de unificare europeană. Bogăția culturală a Europei este inepuizabilă. - Cred că fiecare dintre colegii noștri a ieșit în evidență cu anumite particularități (mă refer la postura lor neoficială). Tu ți-ai făcut remarcate temperamentul furtunos, aproape latin, și spiritul rebel, aș zice. Este felul tău de a fi, imprevizibil, turbulent, sau te-ai manifestat așa împotriva unei anumite monotonii acumulate pe traseu? Ți s-au părut prea înțepenite, hieratice rolurile și scenariul în care fuseserăm distribuiți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mare și puțin caricată, psihologia și „ambiția” care îl posedau pe acel tinerel între 28 și 31 de ani ce se pregătea să scrie nu numai „un roman” - cu ideea capodoperei, foarte răspândită în România și în țările sudului european, latine mai ales! -, ci să creeze un șir de texte epice, ample și, mai ales, apte să absoarbă nu numai marile inovații ale tehnicii și psihologiei genului, dar... și să inoveze! Poate, mai știi, cele peste zece mii de pagini pe care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
monstruoasă politică și socială importată o dată cu „tancurile roșii eliberatoare”! -, nu a fost numai o ocupație militară, nu a fost „numai” o dictatură politică și militară, cum le-a trăit, secolul trecut, numeroase și trecătoare, în Grecia și în statele Americii latine; acest lucru nu ar fi fost, în esență, dăunător națiunii noastre, tradiției și culturii ei. În fapt, lupta crâncenă și orgoliul „lor”, al comuniștilor, era „omul nou”, o mască utopică în dosul căreia se ascunde vechea tendință a popoarelor ruse
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Churchill și cu admiratorul său, Roosevelt, președintele SUA, grav bolnav atunci -, planuri de supremație mondială. O arată cu prisosință victoria lui Mao în uriașa și conservatoarea Chină, răscoalele din centrul Africii, mișcările furtunoase de stânga în unele state ale Americii latine, ca și cele din unele capitale europene, vezi maoiștii și troțkiștii francezi!... Da, noi, unii scriitori români, imediat după perioada rigidă stalinistă, la începutul deceniului șase, „asistați” și sprijiniți de o splendidă pleiadă de tineri critici, noi am intrat, deplin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca și o anume nemulțumire față de mine, dar și de prezentul mediocru al literaturii române mă împiedicau să-mi expun cu calm părerea sau părerile. Singur, din pricina întârzierii de destin, „nepermisă” în ochii multora - ne aflăm într-o țară sudică, latină, semi-balcanică, unde orice tergiversare a „alegerii căii” pare o amenințare a ratării!, dar și „singur” în interiorul meu cel mai profund, în sensul că-mi căutam încă reperele, stilul și chiar obsesiile ce urmau apoi să-mi fundamenteze creația - sau teoretizam
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se opune rugăminților Mamei mele și argumentelor rațiunii și... a rămas! Cu ei, cu țăranii, cu credincioșii săi, cu „patria” sa. După nici șase luni, pentru că nu obosea, din amvon, în biserica plină, să sublinieze apartenența nostră la o țară latină și dreptul nostru istoric asupra teritoriului, iar, într-un rând, abordând tema „steagului bisericii”, să ceară celor care poartă un „streag străin” să părăsească incinta sacră - și, într-adevăr, două lepre, două cozi de topor intraseră în biserică purtând la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din care, apoi, capi și scriitori bisericești, apoi scriitori laici ce scriau istoria domnilor care-i plăteau, iar apoi, „noi”, scriitorii, am făcut un blazon și o oglindă. (L-am crezut pe Gh. Brătianu și explicația sa a conservării vulgatei latine în mod miraculos în acel cazan etnic indescriptibil de „exotic” care au fost câmpiile și pantele munților noștri timp de secole, deoarece eu însumi am făcut experiența, în R.F. Germania a anilor ’60, ’70 și ’80, în marile gări germane
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unei bogății de reflexe istorice și temperamentale care, cu siguranță, contribuie esențialmente la bogăția și mai ales la vitalitatea noastră, sesizabilă în toate domeniile de activitate și creație și chiar și în exagerările, erorile și rătăcirile noastre. Orientali sau apuseni, latini, geto-daci sau slavi, nordici sau sudici, europeni - cu sensul de vestici sau central-europeni - sau balcanici, evident, în sensul „rău” al cuvântului, adică infestați de corupția și versatilitatea fanariotă, și, poate și mai grav, bolnavi iremediabil de lenea orientală și de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Camillo rămâne actual. I se întâmplă chiar să facă una cu Peppone. Pastorala impune existența unui șef de stat, de clan, de partid. Părintele Emile Choufani, palestinian de origine melkită, un bărbat voinic, vorbește tare și răspicat. A ales ritul latin după absolvirea seminarului în Franța, la Issy-les-Moulineaux. Este directorul școlii secundare "Sfântul Iosif" din Mutran, un cartier al orașului situat la jumătatea colinei. Școală privată, uniformă obligatorie, o mie trei sute de elevi, din care jumătate musulmani, taxa școlară de patru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a găsit întotdeauna ofensiv, pus pe sarcasme și pe ironii. Părintele lui Homais merge până la a firitisi voltairianismul anusului său care sloboade un mic salut sonor la trecerea pe poarta Jaffa și la intrarea călare în Orașul Sfânt. 1850: patriarhia latină este restabilită, consulatele europene se instalează pretutindeni, săpăturile arheologice sunt reluate. Treizeci de mii de suflete în Ierusalimul anului 1880. Începe epoca steamboat-ului și a Orient-Expresului. Se trece la acoperirea lacunelor opt secole de neglijare după prăpădul regatelor latine încercându
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
patriarhia latină este restabilită, consulatele europene se instalează pretutindeni, săpăturile arheologice sunt reluate. Treizeci de mii de suflete în Ierusalimul anului 1880. Începe epoca steamboat-ului și a Orient-Expresului. Se trece la acoperirea lacunelor opt secole de neglijare după prăpădul regatelor latine încercându-se recuperarea timpului pierdut prin stângăcii pioase. Venită la Ierusalim în 1960 pentru a asista la procesul Eichmann, afișând o atitudine gen Katharine Hepburn în African Queen, prietena lui Heidegger nu-și poate reprima un disgusting în fața acestui oraș
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
are tradiții monastice, și numai călugării, care spre deosebire de popi rămân celibatari, pot fi hirotonisiți episcopi. "Nu ne aflăm aici, îmi suflă un asistent, pentru cauza palestiniană, ci pentru Locurile Sfinte" (o piatră, în trecere fie zis, aruncată în grădina clerului latin, arab și patriot). Desigur, dar faptul că moștenitorii autohtoni ai primei comunități din Ierusalim sunt unși în străinătate (în vreme ce patriarhia din Antiohia s-a arabizat cu mult timp în urmă) nu-i oare un cui în plus bătut în sicriul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în plus bătut în sicriul Bisericilor locale? Refrenul Bysance first continuă să-i mire pe occidentali, care au uitat că Evangheliile sunt scrise în greacă, că părinții creștinismului gândeau în greacă (sufixul-ism însuși este un elenism). Lumea romană și limba latină n-au preluat ștafeta decât târziu; iar permanența limbii liturgice trebuie să fie asigurată. Au existat comunități grecești la Ierusalim, la Antiohia, la Alexandria, cu mult înainte de a fi existat un popor palestinian și nu e rău, atunci când ai în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în largul său în limba lui Tolstoi. Un unison, aproape: alianță reînnoită sau regăsire? Rușii se întorc în Țara Sfântă. Iar viitorul creștinilor din Orient trece acum neîndoielnic mai mult prin Moscova decât prin Roma și Paris ceea ce ochelarii noștri latini ne împiedică să vedem. Ortodocșii au acum imperiul sfântului Chiril în spatele lor; Dostoievski, stareții și bărboșii slavofili omniprezenți la și în jurul Sfântului Mormânt reapar la suprafață. Iată-ne iar pe timpul Fraților Karamazov. Mai mult de opt ruși din zece își
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
hol. Arheolog, între altele, el a descoperit Ninive și a fost pentru Mesopotamia antică ceea ce Schliemann este pentru Mycene. Sălile mesopotamiene de la Luvru îi datorează cea mai mare parte a achizițiilor. Acestui personaj remarcabil, care a făcut multe pentru patriarhia latină pe atunci în dificultate, i s-a reproșat faptul de a fi fost catolic ultramontan. Judecându-l numai după înfățișare, probabil, Flaubert a văzut în el tipul perfectului ratat, dacă nu cumva al mărginitului: și totuși consulul îl primise bine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
intermediari între cei trei mesageri ai aceluiași Dumnezeu, Abraham, Isus și Mahomed. La urma urmei, zic ei, islamismul n-are nici măcar un secol, în vreme ce islamul are paisprezece. De ce să-l diabolizăm? Unii merg chiar și mai departe, chiar și printre latini, așa ca dominicanul Jean-Christophe Humbert: "Pentru noi, ca europeni și creștini, America este o concubină; soția noastră legitimă e Orientul. Trebuie să dăm o nouă strălucire blazonului islamului. El a fost, în vremea lui, un mare moment al civilizației. N-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]