10,807 matches
-
Mărie Legendre " , MacTutor Istoria arhiva Matematică , Universitatea din St Andrews . Biografia la lui Fermat Teorema Ultima Blog Referințe pentru Adrien - Mărie Legendre Elemente de geometrie și trigonometrie , din lucrările lui A. Dl Legendre . Revizuite și adaptate la cursul de instruire matematică în Statele Unite , de Charles Davies . ( New York : . AȘ Barnes & Co , 1858 ) : traducerea engleză a textului de mai sus Memoriile metodă celor mai mici pătrate , și atragerea de ellipsoids omogene ( 1830 ) Teoria numerelor ( Paris : Firmin - Didot , 1830 ) Tratatul de funcții eliptice și
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]
-
Paris : Firmin - Didot , 1830 ) Tratatul de funcții eliptice și integrale Eulerian ( Paris : Huzard - Courcier , 1825-1828 ) Noi metode pentru determinarea orbitelor cometelor ( Paris : Courcier , 1806 ) Eseu despre teoria numerelor ( Paris : Duprat , 1798 ) Exerciții V.3 Calcul Integral ( Paris : Courcier 1816 ) Corespondență matematic cu Legendre în C. G. J. Jacobis Gesammelte Werke ( Berlin 1852 ) Încorporează material de pe acest articol Adrien - Mărie Legendre pe PlanetMath , Toate care este licențiat sub Creative Commons Attribution / -Share Alike License. Legendre a venit dintr-o familie bogată și
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]
-
școală a fost închisă în 1793 pentru că a avut dificultăți în Legendre pierdut de capital care a oferit o viață confortabilă . 1792 începe sarcina importantă de a produce mese logaritmice și trigonometrice , Cadastrul . Legendre și Prony au fost îndreptate secțiunea matematică a proiectului , împreună cu Carnot și alți matematicieni . Au fost între 70 și 80 de asistenți și lucrarea a durat până în 1801 . În 1794 , el a publicat Elemente de geometrie a fost manualul elementar pe această temă de câteva sute de
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]
-
și „releu de cadre”. Unul dintre protocoalele mult folosite în trecut a fost X.25 (comutație de pachete), care poate fi considerat drept "bunicul" protocolului modern releu de cadre. Cercetările teoretice din domeniul WAN se concentrează pe următoarele teme: modele matematice, emularea și simularea rețelelor. Vitezele rețelelor de arie largă variază între circa 1,2 kbit/s și 16 Mbit/s, iar sistemele bazate pe ATM sau linii închiriate pot atinge chiar viteze de transmisie mai mari de 156 Mbit/s.
Rețea de arie largă () [Corola-website/Science/312326_a_313655]
-
și volumul sângelui în corpul uman. Apoi a completat cunoștințele sale medicale prin călătorii la Londra și Paris. Sănătatea sa slabă însă l-a obligat să se întoarcă în Elveția un an mai târziu. În Basel, s-a dedicat studiilor matematice (la Johann Bernoulli) și botanice. Tot aici a început „boala poetică”, cum zicea Haller. În 1729 el a scris în timpul unei excursii de studii botanice prin Elveția marele său poem "Die Alpen" (Alpii). Această călătorie a fost, de asemenea, baza
Albrecht von Haller () [Corola-website/Science/312398_a_313727]
-
putea observa la istograma ce apare în momentul comparării unor iriși diferiți de către codurile lor iridiene, aceste distanțe Hamming măsurate sunt până în prezent pe linia de distribuție, fiind statistic aproape imposibil pentru irișii diferiți să indice așa puțină disimililaritate. Șansele matematice împotriva acestui lucru sunt de 6 milioane la 1 pentru ochiul ei drept, și 10 la 1 pentru ochiul ei stâng. Național Geographic a acceptat și publicat această concluzie într-un număr ce o prezență pe Sharbat Gula, 17 ani
Sharbat Gula () [Corola-website/Science/312405_a_313734]
-
principii" sau "elemente" ale unui subiect. Unii dintre cei mai buni istorici, genealogi, oameni de știință și artiști din regat au participat la acest experiment de învățământ, care a început în jurul anului 1689. De exemplu, Filip a învățat fizică și matematică de la Joseph Sauveur și de la Étienne Loulié, a învățat teorii elementare de muzică și notație muzicală, plus elemente de bază de violoncel. În mai 1685 ducele de Chartres, care avea 10 ani, și-a făcut prima apariție publică la Versailles
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
cercetarea științifică geometrică. Profesorul Gheorghiev s-a pensionat în anul 1975, rămânând (cu unele intreruperi) profesor consultant la Facultatea de matematică până la deces, în 28 iunie 1999. Chiar și la o vârstă înaintată a fost activ din punct de vedere matematic, informându-se despre noutățile din literatura de specialitate, participând activ la diverse manifestări științifice, propunând și ducând la capăt, împreună cu foștii săi elevi, proiecte de cercetare științifică. Fiicele sale, M. Ignat și Adina Curteanu, au donat bibliotecii Seminarului Matematic peste
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
vedere matematic, informându-se despre noutățile din literatura de specialitate, participând activ la diverse manifestări științifice, propunând și ducând la capăt, împreună cu foștii săi elevi, proiecte de cercetare științifică. Fiicele sale, M. Ignat și Adina Curteanu, au donat bibliotecii Seminarului Matematic peste 800 din cărțile de matematică din biblioteca personală a profesorului. Bogata activitate științifică a lui Gheorghiev s-a concretizat în aproape 150 de lucrări publicate în reviste românești și din străinătate. Rezultatele științifice au avut un ecozu larg în
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
cercetare, realizându-se un salt de la aspectele tradiționale existente în matematicile din perioada interbelică, către matematicile moderne, cercetate și predate în stilul structuralist, promovat de catre grupul Bourbaki. În ultimii ani ai vieții era preocupat de istoria matematicii și de probeme matematice ale filosofiei fizicii (e.g. unificarea teoriei câmpurilor fizice), urmărind în mod asiduu diversele idei legate de unitatea matematicii și sinteza științelor naturii. Profesorul Gh. Gheorghiev a fost sărbătorit cu mai multe ocazii: la 75 de ani, la 80 de ani
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
privată. Un utilizator care deține o astfel de pereche își publică cheia publică astfel încât oricine dorește să o poată folosi pentru a îi transmite un mesaj criptat. Numai deținătorul cheii secrete (private) este cel care poate decripta mesajul astfel criptat. Matematic, cele două chei sunt legate, insă cheia privată nu poate fi obținută din cheia publică. În caz contrar, orcine ar putea decripta mesajele destinate unui alt utilizator, fiindcă oricine are acces la cheia publică a acestuia. O analogie foarte potrivită
Criptografie asimetrică () [Corola-website/Science/310865_a_312194]
-
orizontal și plasandu-se în centrul materiei și-a pierdut "aripa stânga" și "aripa dreapta". Adică Sensul Iubirii: Sufletul și pe Dumnezeu." Și mai departe: "orice suflet, fără corp și nemuritor, devine lumină. Orice finit este, din punct de vedere matematic, raportul dintre două infinituri. La fel, orice "cruce multiplă" se raportează la două infinituri: lumină divină "polarizează" și spiritul uman care unifica Good angel cu Fiica dragostei. "Crucea de Lumină" sugerează, așadar, desavirsirea în filigran și amintește omului că el
Constantin Milea Sandu () [Corola-website/Science/310867_a_312196]
-
1813, Paris) a fost un matematician și astronom francez de origine italiană, care a adus numeroase contribuții în matematică și mecanică, fiind considerat cel mai mare matematician al secolului al XVIII-lea. Napoleon l-a supranumit „"piramida grandioasă a științelor matematice"”. S-a născut la Torino, în Italia, ca Giuseppe Luigi (Lodovico) Lagrangia. Tatăl său, care avea o funcție superioară în cadrul trupelor Regatului Sardiniei, era un om bogat și cu o înaltă poziție socială. Mama sa a fost unica fiică a
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
publică la Paris celebra sa carte „Mecanica analitică” ("Mécanique analytique"). Această carte (scrisă în mare parte pe când era încă în Prusia), este „nava amiral” a operei sale, fiind punctul culminant al muncii sale în domeniul mecanicii teoretice și al analizei matematice. În 1789 izbucnește Revoluția Franceză. Lagrange nu este însă îngrijorat de evenimentele sângeroase care au loc, geniul său matematic și reputația de care se bucură în Franța fiind suficiente pentru a-l scăpa de represiunea declanșată împotriva străinilor. Comenzi speciale
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
în Prusia), este „nava amiral” a operei sale, fiind punctul culminant al muncii sale în domeniul mecanicii teoretice și al analizei matematice. În 1789 izbucnește Revoluția Franceză. Lagrange nu este însă îngrijorat de evenimentele sângeroase care au loc, geniul său matematic și reputația de care se bucură în Franța fiind suficiente pentru a-l scăpa de represiunea declanșată împotriva străinilor. Comenzi speciale ale Comitetului Salvării Publice îi permit să-și continue îndeplinirea atribuțiilor sale. Începând cu anul 1791 participă la lucrările
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
o secundă pentru a i se tăia capul, dar va fi nevoie de un secol pentru a se mai ivi un astfel de cap"”. În 1794, odată cu înființarea renumitei "Școli Politehnice" (École polytechnique), Lagrange a devenit primul profesor de analiză matematică, post pe care îl va ocupa (un an mai târziu) și la "Școala Normală" (). A continuat să publice lucrări de analiză matematică, printre care: "Théorie des fonctions analytiques" (1797) și "Leçons sur le calcul des fonctions" (1800). La 25 decembrie
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
de cap"”. În 1794, odată cu înființarea renumitei "Școli Politehnice" (École polytechnique), Lagrange a devenit primul profesor de analiză matematică, post pe care îl va ocupa (un an mai târziu) și la "Școala Normală" (). A continuat să publice lucrări de analiză matematică, printre care: "Théorie des fonctions analytiques" (1797) și "Leçons sur le calcul des fonctions" (1800). La 25 decembrie 1799 a fost numit senator, fiind unul dintre puținii oameni de știință membri ai Senatului (alte exemple celebre au fost Monge și
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
număr întreg în patru pătrate perfecte. Numele lui apare aproape peste tot în matematică. Astfel, este celebră teorema din teoria grupurilor care îi poartă numele, o altă teoremă referitoare la fracțiile continue, precum și ecuația diferențială a lui Lagrange. În analiza matematică el a dat formula restului pentru dezvoltările în serie Taylor, formula creșterilor finite și formula de interpolare; a introdus metoda multiplicatorilor pentru rezolvarea problemei aflării extremelor condiționate. În algebră a elaborat teoria ecuațiilor (a cărei generalizare este teoria lui Galois
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
Jacques Salomon Hadamard (n. 8 decembrie 1865, Versailles — d. 17 octombrie 1963, Paris) a fost un matematician francez, cunoscut pentru contribuțiile sale în teoria numerelor, analiza matematică, ecuații cu derivate parțiale și criptologie. Născut la 8 decembrie 1865, la Versailles (Franța, Jacques Salomon Hadamard era fiul lui Amédée Hadamard, un profesor cu ascendență evreiască, și al soției acestuia, Claire Marie Jeanne Picard. A studiat la Liceul Charlemagne
Jacques Hadamard () [Corola-website/Science/310917_a_312246]
-
este o transformare care respectă de la început și până la sfârșit aceeași lege de transformare. Exemple de transformări simple: În tehnică, în special în termoenergetică, se folosesc următoarele tipuri de modele: Pentru gazul ideal, la fiecare transformare vor fi prezentate expresiile matematice ale variației parametrilor de stare, a lucrului mecanic exterior, a lucrului mecanic tehnic, a căldurii schimbate, a capacității termice masice corespunzătoare transformării și a entropiei. În relațiile de mai jos indicii 1, respectiv 2 se referă la starea inițială, respectiv
Transformare termodinamică () [Corola-website/Science/309528_a_310857]
-
care modelează materia la nivel macroscopic, făcând abstracție de comportarea la nivel atomic si nuclear. , cu precădere dinamica fluidelor, constituie un domeniu de cercetare activ cu multe probleme nerezolvate sau rezolvate parțial. Mecanica fluidelor poate fi formulată printr-un formalism matematic avansat bazat pe teoria ecuațiilor diferențiale și algebra complexă. Modelul matematic este obținut și prin întrebuințarea calculului numeric implementabil pe diverse programe CAE de simulare. De asemenea, folosind proprietatea vizibilității deosebite a curgerii, fluidele pot fi analizate comportamental prin metoda
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
nivel atomic si nuclear. , cu precădere dinamica fluidelor, constituie un domeniu de cercetare activ cu multe probleme nerezolvate sau rezolvate parțial. Mecanica fluidelor poate fi formulată printr-un formalism matematic avansat bazat pe teoria ecuațiilor diferențiale și algebra complexă. Modelul matematic este obținut și prin întrebuințarea calculului numeric implementabil pe diverse programe CAE de simulare. De asemenea, folosind proprietatea vizibilității deosebite a curgerii, fluidele pot fi analizate comportamental prin metoda vizualizării traiectoriilor particulelor. Studiul mecanicii fluidelor datează încă de pe timpul Greciei
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
clarificat principiile barometrului, presei hidraulice și transmiterea presiunii precum și unele elemente de hidrostatică), Isaac Newton (viscozitatea), Henri de Pitot (a inventat un dispozitiv de măsurare a vitezei apei - tubul Pitot). Dezvoltarea hidraulicii a fost continuată de Daniel Bernoulli cu descrierea matematică a dinamicii fluidelor în lucrarea sa "Hydrodynamica" (1738), unde a enunțat și celebra ecuație a lui Bernoulli. Fluidele nevâscoase au fost studiate de matematicieni precum Leonhard Euler, care a explicat rolul presiunii în fluide, a formulat ecuațiile de bază ale
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
Chézy (1718-1798), Lagrange, Giovanni Baptista Venturi (1746-1822), care a făcut teste pe reducțiile tronconice, Laplace, Claude-Louis Navier (1785-1836), Poisson, iar fluidele vâscoase au fost tratate de o pleiadă de ingineri, printre care Poiseuille sau Gotthilf Heinrich Ludwig Hagen. Un studiu matematic și mai amănunțit asupra fluidelor a fost întreprins de Claude-Louis Navier și George Gabriel Stokes, care obțin renumitele ecuații Navier-Stokes, pe când condițiile la limită au fost investigate de Ludwig Prandtl. Numeroși cercetători, ca Osborne Reynolds, Andrei Kolmogorov, Geoffrey Ingram Taylor
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
înțelegerea conceptelor viscozității și turbulenței. Mecanica fluidelor este o subdisciplină a mecanicii mediilor continue, așa cum este ilustrat și în tabelul de mai jos: Din punct de vedere mecanic, fluidul este un mediu care nu suportă sarcini taietoare. Ca orice model matematic din lumea reală, mecanica fluidelor ține cont de câteva considerații privind materialul studiat. Aceste presupuneri sunt transpuse în ecuații, care sunt valabile numai cu condiția ca presupunerile făcute să fie reale. Fluidul, definit ca mediu perfect continuu în structura sa
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]