9,927 matches
-
este ramura biologiei și geneticii care se ocupă cu studiul structurii și fiziologiei genelor la nivel molecular. Genetica moleculară lucrează pe metodele geneticii și biologiei moleculare pentru a elucida funcția moleculară și interacțiile dintre gene. Împreună cu determinarea modelului descendenților, genetica moleculară ajută la înțelegerea mutațiilor genetice care cauzează diferite tipuri de boli. Astfel utilizând metodele geneticii și biologiei moleculare, genetica moleculară descoperă motivul pentru care caracterele se transmit și cum pot
Genetică moleculară () [Corola-website/Science/328807_a_330136]
-
este ramura biologiei și geneticii care se ocupă cu studiul structurii și fiziologiei genelor la nivel molecular. Genetica moleculară lucrează pe metodele geneticii și biologiei moleculare pentru a elucida funcția moleculară și interacțiile dintre gene. Împreună cu determinarea modelului descendenților, genetica moleculară ajută la înțelegerea mutațiilor genetice care cauzează diferite tipuri de boli. Astfel utilizând metodele geneticii și biologiei moleculare, genetica moleculară descoperă motivul pentru care caracterele se transmit și cum pot apărea mutații.
Genetică moleculară () [Corola-website/Science/328807_a_330136]
-
moleculară lucrează pe metodele geneticii și biologiei moleculare pentru a elucida funcția moleculară și interacțiile dintre gene. Împreună cu determinarea modelului descendenților, genetica moleculară ajută la înțelegerea mutațiilor genetice care cauzează diferite tipuri de boli. Astfel utilizând metodele geneticii și biologiei moleculare, genetica moleculară descoperă motivul pentru care caracterele se transmit și cum pot apărea mutații.
Genetică moleculară () [Corola-website/Science/328807_a_330136]
-
pe metodele geneticii și biologiei moleculare pentru a elucida funcția moleculară și interacțiile dintre gene. Împreună cu determinarea modelului descendenților, genetica moleculară ajută la înțelegerea mutațiilor genetice care cauzează diferite tipuri de boli. Astfel utilizând metodele geneticii și biologiei moleculare, genetica moleculară descoperă motivul pentru care caracterele se transmit și cum pot apărea mutații.
Genetică moleculară () [Corola-website/Science/328807_a_330136]
-
care au fost aplicate acestui gen, deși numărul de nume în prezent valabile este mai mic. În plus, față de sinonimie, multe specii au fost mutate în alte genuri cum sunt de exemplu "Gyroporus", "Leccinus", "Suillus", "Typopilus", sau "Xerocomus". Analizele filogenetice moleculare furnizează noi informații cu privire la relațiile dintre populațiile Boletus. Pentru un laic este foarte greu a găsii o orânduire clară, pentru că din păcate sinonimele și chiar schimburile de nume diferă intre țări precum scientiști. Următoarea tabelă arată câteva exemple ale speciei
Hribi () [Corola-website/Science/335032_a_336361]
-
creșterii alarmante a numărului de cazuri de nou-născuți cu microcefalie în nordul Braziliei Organizația Mondială a Sănătății a declarat febra Zika o urgență internațională de sănătate publică. Diagnosticul biologic al infecției cu virusul Zika se bazează pe tehnici de biologie moleculara (RT-PCR) pe prelevări în faza acută a bolii. Până în prezent, nu există nici un tratament antiviral specific sau vaccin disponibil împotriva infecției cu virusul Zika. Cea mai bună formă de prevenție este evitarea înțepăturilor de țânțar.
Febra Zika () [Corola-website/Science/335485_a_336814]
-
atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae...”, ca "Lactifluus volemus". Denumirea lui Kuntze, "Lactifluus volemus", considerată ulterior pentru mult timp sinonim al lui "Lactarius volemus", a fost preluată de un grup de micologi, confirmând specia ca gen separat din cauza filogeniei lui moleculare în 2008. Apoi soiul a fost rearanjat taxonomic în cadrul familiei "Russulaceae". Discuția se pare încă neterminată. În toate cărțile actuale (până 2015), buretele este mereu menționat ca "Lactarius volemus", aparținând genului "Lactarius". Mai departe precum mult mai important este faptul
Lăptucă dulce () [Corola-website/Science/335539_a_336868]
-
importaței acordate selecției naturale în raport cu procesele neutre (aleatoare), cum ar fi deriva genetică. Ronald Fisher susține că driftul genetic poartă un rol minor în evoluție. În anul 1968 Motoo Kimura a reaprins discuția cu a sa teorie neutră a evoluției moleculare, care susține că majoritatea cazurilor în care o modificare genetică se propagă într-o populație sunt cauzate de deriva genetică. Procesul prin care se produce deriva genetică poate fi ilustrat folosind 20 de pietricele care reprezintă 20 de organisme dintr-
Derivă genetică () [Corola-website/Science/331483_a_332812]
-
tendință”, fără o relație definită cu viața socială, chiar dacă neformulată sau neexprimată în termeni politici. Este adevărat că majoritatea artiștilor își formează relația lor cu viața și cu formele sale sociale în timpul perioadei vieții biologice într-un mod imperceptibil și molecular și aproape fără intervenția rațiunii critice.” Totuși, la numai doi ani de la fondarea grupului, el admitea că analiza lui era puțin probabil să fie definitivă: „De ce îi retrogradăm la statutul de „tovarăși de drum” ai noștri? Pentru că ei sunt dedicați
Frații Serapion () [Corola-website/Science/336933_a_338262]
-
ul este o mașinărie moleculară care se află, în general, în nucleul organismelor eucariote. ul este compus din complexe de proteine și ARN specific nuclear (snRNA în limba engleză). Spliceosomul elimină intronii din pre-ARN-ul mesager transcris. Acest proces de maturare al ARN-ului este în
Spliceosom () [Corola-website/Science/334254_a_335583]
-
care au fost aplicate acestui gen, deși numărul de nume în prezent valabile este mai mic de 100. În plus, față de sinonimie, multe specii au fost mutate în alte genuri cum sunt "Arrhenia", "Craterellus", "Gomphus", "Hygrophoropsis" și "Pseudocraterellus". Analizele filogenetice moleculare furnizează noi informații cu privire la relațiile dintre populațiile Cantharellus. Următoarele sunt doar câteva exemple ale speciei:
Cantharellus () [Corola-website/Science/334326_a_335655]
-
genetice (grupuri de gene sau operoni, cromozomi întregi sau chiar genomuri. Secvențierea determină ordinea nucleotidelor prezente în moleculele de ADN și ARN izolate de la animale, plate, bacterii, archaea sau, virtual, orice altă formă de viață. Secvențierea este folosită în biologia moleculară pentru a studia genomurile și proteinele codate de acestea. Informațiile obținute în urma secvențierii ajută cercetătorii să descopere schimbări în gene, asocieri cu boli sau fenotipuri și să identifice ținte pentru noi medicamente. ADN-ul reprezintă o moleculă care oferă informații
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
din lumea ARN este acceptată de mulți, deși mai există și alte ipoteze alternative, și de asemenea, alte forme de viață ar fi putut exista înaintea lumii ARN. Conform ipotezei, lumea ARN a fost succedată de dogma centrală a biologiei moleculare (conform căreia ADN-ul este transcris in ARN, care este translatat în proteine), trecând printr-o fază intermediară a enzimelor ribonucleoproteice. Această ipoteză este susținută de faptul că proteinele suficient de mari pentru a se auto-plia au apărut numai după
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
așa cum a arată ea, a fost precedată de niște sisteme mai simple. Acest concept se regăsește în alticolele lui Francis Crick și Leslie Orgel, dar și în cartea lui Carl Woese intitulată "The Genetic Code" (Codul genetic). În 1962 biologul molecular Alexander Rich, de la Massachusetts Institute of Technology, a propus aceeași ipoteză. Sintagma "lumea ARN" a fost prima oară folosită de câștigătorul premiului Nobel Walter Gilbert în 1986. ARN-ul reprezintă un catalizator eficient, iar similaritatea lui cu ADN-ul îi
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
torenții și râurile de la poalele munților și de deal, mai rar în apele limpezi și nepoluate din râurile de câmpie. Până în urmă cu câțiva ani, majoritatea speciilor acestui gen au fost incluse ca un subgen în genul "Leuciscus", dar studiile moleculare și morfologice recente au demonstrat o corelație mai strânsă cu speciile de "Chondrostoma", "Achondrostoma", "Pseudochondrostoma", "Parachondrostoma", "Protochondrostoma", "Iberochondrostoma" și "Phoxinellus". Trei specii din genul "Phoxinellus" au fost recunoscute că fac parte din genul "Telestes" și au fost incluse în ultimul
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
de inteligență care presupunea alipirea unei piramide și a unui tetraedtru, situație reală relatată în revista "Omni". Cartea mai cuprinde referiri la "Operațiunea Jennifer", un proiect al CIA de recuperare a epavei unui submarin sovietic, precum și speculații pe urma recuperării moleculare a creierului, pornind de la o lucrare din 1989 a lui Ralph C. Merkle. De asemenea, Clarke propune o serie de aplicații practice ale setului Mandelbrot.
Fantoma adâncurilor () [Corola-website/Science/331704_a_333033]
-
Clonarea moleculară se referă la procedura de izolare a unei anumite secvențe ADN și obținerea mai multor copii ale acesteia "in vitro". Clonarea este frecvent folosită pentru amplificarea secvențelor ADN ce conțin gene, dar poate fi folosită și pentru amplificarea oricărei secvențe
Clonare moleculară () [Corola-website/Science/335638_a_336967]
-
O hexoză este un tip de monozaharidă care conține șase atomi de carbon, având formula moleculară CHO. Hexozele pot fi clasificate, după tipul grupării carbonil, în "aldohexoze" (gruparea de tip aldehidă, în poziția 1) și în "cetohexoze" (grupare de tip cetonă, în poziția 2). Din categoria hexozelor face parte monozaharide cu o mare importanță, precum: glucoza
Hexoză () [Corola-website/Science/335741_a_337070]
-
profesor, preocupat cu pregătirea membrilor lotului lărgit al Olimpiadei de Fizică, fiu al lui George Ciucu. Începând din septembrie 1981 a ocupat prin concurs postul de asistent universitar la Facultatea de Fizică a Universității din București, Catedra de Mecanică, Fizică Moleculară, Fizica Polimerilor și Fizica Globului Terestru. A susținut seminarii și lecții de laborator de mecanică fizică și fizică moleculară pentru studenții primului an de studiu ai Facultății de Fizică. A introdus în aceasta perioada noi lucrări de laborator de mecanică
Cristian Ion Gheorghe Ciucu () [Corola-website/Science/335756_a_337085]
-
1981 a ocupat prin concurs postul de asistent universitar la Facultatea de Fizică a Universității din București, Catedra de Mecanică, Fizică Moleculară, Fizica Polimerilor și Fizica Globului Terestru. A susținut seminarii și lecții de laborator de mecanică fizică și fizică moleculară pentru studenții primului an de studiu ai Facultății de Fizică. A introdus în aceasta perioada noi lucrări de laborator de mecanică, lucrări apărute în cartea “Mecanică Fizică și Acustică - lucrări practice” fiind coautor la aceasta carte. În 1987 a început
Cristian Ion Gheorghe Ciucu () [Corola-website/Science/335756_a_337085]
-
Facultatea de Geologie și Facultatea de Geografie. Aceste cursuri au fost bine apreciate de conducerea facultăților respective. În anul 1992 a ocupat, prin concurs, postul de lector universitar la Facultatea de Fizică a Universității din București, Catedra de Mecanică, Fizică Moleculară, Fizica Polimerilor și Fizica Globului, În această funcție a susținut cursuri de mecanică fizică și acustică, seminarii și lecții de laborator de mecanică și fizică moleculară pentru studenții primului an de studii ai Facultății de Fizică a Universității din București
Cristian Ion Gheorghe Ciucu () [Corola-website/Science/335756_a_337085]
-
lector universitar la Facultatea de Fizică a Universității din București, Catedra de Mecanică, Fizică Moleculară, Fizica Polimerilor și Fizica Globului, În această funcție a susținut cursuri de mecanică fizică și acustică, seminarii și lecții de laborator de mecanică și fizică moleculară pentru studenții primului an de studii ai Facultății de Fizică a Universității din București. Începând din anul 1996 a ținut cursului de Mecanică Fizică și Acustică la secția limba engleză. Pentru a facilita pregătirea studenților a publicat cursul “Introducere în
Cristian Ion Gheorghe Ciucu () [Corola-website/Science/335756_a_337085]
-
conceptului de "diseasome" ("patologom"), care descrie conexiunile dintre boli prin genele care le sunt comune. Tot el a fost pionerul folosirii big data în contextul datelor despre pacienți, în vederea explorării comorbidităților unor boli, prin suprapunerea acestora cu informații despre rețele moleculare. Cercetarea lui asupra dinamicii umane a rezultat în descoperirea naturii "fat tailed" al timpilor dintre evenimente în tiparele de activitate umană, și a propus modelul Barabási, care demonstrează cum un model "queuing" poate explica natura de grupare/mănunchiere a activității
Albert-László Barabási () [Corola-website/Science/335767_a_337096]
-
neregularități, există dovezi că particulele infecțioase sunt reprezentate în principal de formele simple, lineare, cu lungime de aproximativ 1 μm. Virionii au o densitate de 1,14 g/ml în gradient de densitate de tartrat de K și o greutate moleculară de 3,6 x 10. Examenul la microscopul electronic arată că virionii au la exterior un înveliș lipidic extern, provenit din membrana celulei gazdă infectată, pe care se află niște proeminențe numite peplomere (spiculi), de aspect globular cu diametrul de
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
în interior un spațiu axial, vizualizat ca o zonă clară de 20 nm. Nucleocapsida este un complex ribonucleoproteic, constituit din ARN genomic viral și nucleoproteinele asociate acestuia. Genomul este de tip ARN, liniar, monocatenar, de sens negativ, cu o greutate moleculară de aproximativ 4 x 10 Da. Constituie 1,1% din întreaga masă virală. Genomul este constituit dintr-o singură catenă de ARN liniar cu aproximativ 19000 nucleotide (19 kb), de polaritate negativă (sens negativ) și are 7 gene transcrise în
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]