10,211 matches
-
Alfred ve Dvore (Praga), Fabrik Postdam Durata: 60 de minute Preț bilet 25 lei. Mothers of Steel investighează fenomenologia lacrimilor și reprezentarea publică a emoțiilor la intersecția cu teme ca: memoria, istoria, moartea, fragilitatea, inocența. Spectacolul combină evenimente istorice cu narațiuni ficționale despre viitor, analizând teritorii ale puterii femeii de a-și transgresa limitele impuse social și cultural.
MOtherof Steel la Centrul Național al Dansului () [Corola-website/Science/296137_a_297466]
-
la revoluție, și unul principal în care se află eroina scenei, lucrarea accentuează prin mijloace compoziționale rolul central jucat de Ana Ipătescu. Organizarea spațiului pictural, care presupune situarea personajului principal ”în fața” sau ”în fruntea” grupului (pentru a fi coerent cu narațiunea istorico-legendară conform căreia Ana Ipătescu a condus mulțimea), într-o scenă construită pe verticală, în înălțime, face imposibilă, pe de o parte, sustragerea privitorului din acțiune (privirea e constrânsa, nu are opțiuni, nu i se oferă nici o posibilitate de evadare
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
mulțimea), într-o scenă construită pe verticală, în înălțime, face imposibilă, pe de o parte, sustragerea privitorului din acțiune (privirea e constrânsa, nu are opțiuni, nu i se oferă nici o posibilitate de evadare), iar pe de altă parte, postulează incontestabilul narațiunii conform căreia Ana Ipătescu a fost o eroina a revoluției. Fixat prin mijloacele perspectivei înguste și ale construcției spațiului în profunzime, aflat paradoxal și în imediata apropiere, frontală, de personajul central, dar și în postura în care nu poate decât
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
de energia tensionată a momentului și incitat la o participare activă. În acord cu organizarea spațială, nici gestica eroinei nu se desfasoara, generoasă, pe orizontală. Îndemnul pe care Ana îl adresează mulțimii, despre existența căruia știm din cuplarea imaginii cu narațiunea istorică (și nu neapărat din interpretarea expresiei faciale), este prezent și transmis prin postura oblica a corpului și prin juxtapunerea acestei posturi cu semiprofilul și privirea personajului, orientate activ către un punct din spațiul exterior tabloului. Efectul este unul de
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
și vizualului care fac parte din cotidianul lor? Cum îi scoate din ecran? Cum le generează un tip de experiență care să stea sub semnul nevoii de a se repetă? Și cum le creează părinților dorința de a „riscă o narațiune” care nu se încadrează în repertoriul cunoscut, care nu consumă pe bandă rulantă Albe că zăpadă, Feti frumoși, ...? Care dezorganizează liniștea poveștii ultra-cunoscute? Teatrul pentru copii este, într-un fel, teatrul pentru părinți. Pentru acei părinți care aleg, de multe
Flecul de la tocul Cenușăresei. Teatrul copiilor ascultați () [Corola-website/Science/296114_a_297443]
-
zânele și prinții luptelor pentru putere își modifică teritoriul de autoritate inflexibila și se pot transforma în activatori ai luptei pentru solidaritate, justiție socială, drepturi egale. Marele pariu al teatrului pentru copii este, pe de o parte, construcția unor <i>narațiuni de alteritate și, pe de altă parte, </i>reprezentarea unor narațiuni de insubordonare față de adevăruri prefabricate. <i>Narațiunile de alteritate țin de echilibrarea și nuanțarea perspectivei din </i>care copilul povestește și de pe poziția căreia e învățat să dea verdicte
Flecul de la tocul Cenușăresei. Teatrul copiilor ascultați () [Corola-website/Science/296114_a_297443]
-
inflexibila și se pot transforma în activatori ai luptei pentru solidaritate, justiție socială, drepturi egale. Marele pariu al teatrului pentru copii este, pe de o parte, construcția unor <i>narațiuni de alteritate și, pe de altă parte, </i>reprezentarea unor narațiuni de insubordonare față de adevăruri prefabricate. <i>Narațiunile de alteritate țin de echilibrarea și nuanțarea perspectivei din </i>care copilul povestește și de pe poziția căreia e învățat să dea verdicte, în așa fel încât să nu devină perspectiva unică de raportare
Flecul de la tocul Cenușăresei. Teatrul copiilor ascultați () [Corola-website/Science/296114_a_297443]
-
ai luptei pentru solidaritate, justiție socială, drepturi egale. Marele pariu al teatrului pentru copii este, pe de o parte, construcția unor <i>narațiuni de alteritate și, pe de altă parte, </i>reprezentarea unor narațiuni de insubordonare față de adevăruri prefabricate. <i>Narațiunile de alteritate țin de echilibrarea și nuanțarea perspectivei din </i>care copilul povestește și de pe poziția căreia e învățat să dea verdicte, în așa fel încât să nu devină perspectiva unică de raportare, să alterneze permanent cu poziții care îi
Flecul de la tocul Cenușăresei. Teatrul copiilor ascultați () [Corola-website/Science/296114_a_297443]
-
visau și filozofau în bucătării, care apoi le-au părăsit purtându-și visele și idealurile pe la „mitinguri”, în urma entuziasmului și efervescenței de atunci, s-au simțit iremediabil trași pe sfoară. „Toți am fost înșelați” Spre deosebire de apartenența de gen, dominantă în narațiunile femeilor, dar care vine de multe ori la pachet cu o resemnare de la sine înțeleasă (e uneori nedrept, dar așa a fost mereu și așa va fi viața pentru femeia rusă), credința că toți au fost înșelați în anii '90
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
a neputinței de transformare a spațiului public și prezența spectrului frustrant al ratării masculinității. O comuniune între viața intimă și politică. Un accent pe impactul emoțional pe care îl au schimbările sociale. Toate sunt elemente care caracterizează, în bună parte, narațiunile din Vremuri second-<b>h</b><b>and.</b><i> </i>Prin ele și prin forța extraordinară a unora dintre mărturii, are locvizibilizarea și restabilirea importanței unor elemente asociate în mod tradițional în gândirea occidentală, cu „feminitatea”, în calitatea ei
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
în volumul său de debut din 1948, "Întâlnirea din pământuri". În nuvela care dă numele volumului, criticii recunosc imediat pe tatăl autorului, care va apărea cu nume schimbat în "Moromeții". Ea este construită pornind de la tehnica „muștei pe perete“ (o narațiune perfect obiectivată, behavioristă, folosită în epocă de Albert Camus, William Faulkner sau mai târziu de Truman Capote). Un precursor al lui Marin Preda din literatura română fusese Anton Holban în nuvela "Chinuri". Între 1943-1945 este luat în armată, experiență descrisă
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
formulat fostul său secretar particular, scriitorul Vlad Mușatescu, în memoriile sale publicate și în emisiunea Cafeneaua literară la TVR Proza lui Zaharia Stancu nu este ușor de pus în scenă, efectul actului artistic fiind generat cu precădere de descriere și narațiune, mai puțin de dialog. Cu toate acestea, câteva titluri au stat la baza unor remarcabile producții. Dupa nuvela "Costandina", regizorul Cornel Popa a realizat un spectacol omonim, produs de Televiziunea Română, având în distribuție pe Margareta Pogonat, Emanoil Petruț, Ica Matache
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
În aria culturii naționale scrise nu avem o tradiție modelatoare, dar el va institui un tipar narativ ce se va menține pe durata unui secol. În modul de a povesti, acest prim cronicar de limbă națională se va orienta după narațiunea orală, după cum Dosoftei, primul nostru poet cult, va fi influențat de poezia folclorică. În mentalitatea povestitorului însă se recunosc, pe de o parte reminiscențe ale formației sale latine și ale lecturilor sale istorice, iar pe de altă parte se resimte
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
ecou sintetic din N. Gane, M. Sadoveanu, Bratescu-Voinesti si I. Bassarabescu”, „Gârleanu e departe de a avea mijloacele poetice ale lui Sadoveanu, pe care totuși l-a umbrit fără dreptate.” Cornis-Pope crede că proza lui Sadoveanu este o continuare a „narațiunii naționale” explorată anterior de Nicolae Filimon, Ioan Slavici și Duiliu Zamfirescu, în timp ce istoricii literari Vianu și Zigu Ornea menționează că Sadoveanu s-a inspirat și din temele și genurile abordate de autorul "junimist" Nicolae Gane. În tinerețe, Sadoveanu l-a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Volumul său de debut, "Povestiri", a fost apreciat de George Călinescu ca fiind un volum care cuprinde toate temele care vor fi dezvoltate în romanele ulterioare. Totuși, el le consideră pe unele „ciudate”, arătând că Sadoveanu avea probleme în dezvoltarea narațiunii. Aceste scrieri cuprind în principal episoade din viața boierilor, arătând felul în care se înțeleg între ei, cum se poartă cu servitorii și cu țara lor. Într-una dintre povești, intitulată " Cântecul de dragoste", Sadoveanu abordează problema robiei, ilustrând moartea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
multe episoade în care accentul se pune pe ilustrarea nelipsitelor festine, precum și un fragment în care Potcoavă și aliații lui, cazacii zaporojeni, se apucă de băut. Acoperind mai mulți ani din viața lui Nicoară, și culminând cu înlăturarea de la putere, narațiunea arată victoria sa împotriva pretendenților Petru Șchiopul și Golia, și prețul pe care l-a avut de plătit pentru ascensiunea sa. Alexandru, care se îndrăgostește de Ilinca, cere ca prizonierul Golia să nu fie ucis, însă fără succes. În urma asasinării
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate acestea fac din opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române. "Basmul ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuie
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
obiectelor sau a discursurilor drept fiind cea mai importantă, mai importantă decât opera însăși, idee preluată ulterior și dezvoltată de filosoful Jacques Derrida. Un alt curent ce a avut un impact fantastic asupra postmodernismului a fost existențialismul, care plasa centralitatea narațiunilor individuale drept sursă a moralei și a înțelegerii. Cu toate acestea abia la sfârșitul Celui de-al doilea Război Mondial, atitudinile postmoderne au început să apară. Ideea centrală a postmodernismului este că problema cunoașterii se bazează pe tot ce este
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
privințe, se poate spune că literatura postmodernă nu se raportează la cea modernă, pe măsură ce își dezvoltă sau rafinează stilul și devine conștientă de sine și ironică. Împreună, literatura modernă și postmodernă reprezintă o ruptură de realismul de secol XIX, unde narațiunea descrie un fir epic tratat dintr-un punct de vedere obiectiv sau omniscient. Sub raportul personajului, cele două literaturi explorează subiectivismul, renunță la realitatea exterioară, pentru a examina stări interioare de conștiință (exemplu modernist fiind „fluxul conștiinței” în maniera Virginiei
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
crize existențiale, ale unui conflict interior. În schimb, literatura postmodernă evită această criză. Personajele torturate și izolate, antieroii lui Knut Hamsun sau Samuel Beckett, lumea de coșmar al lui T.S. Eliot din Țara pierdută fac loc în scrierile postmoderne unor narațiuni deconstruite și auto-reflexive din romanele scrise de John Fowles, John Barth, sau Julian Barnes. Între timp, operele unor autori cum ar fi David Foster Wallace, Don De Lillo, Paul Auster sau Thomas Pynchon în Gravity's Rainbow, satirizează societatea paranoidă
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
se rătăci în detalii, revenind însă de fiecare dată, când te aștepți mai putin, la firul principal, care se înnoadă și se deznoadă la infinit. În teoria clasică a prozei se vorbea de episoade. Aceste insule relativ autonome dintr-o narațiune sunt numeroase la George Bălăiță. Cam că în Don Quijote sau în Tristram Shandy. Sau că, de ce nu, în Budulea țaichii a lui Slavici. O altă caracteristică este dilatarea evenimentelor, ca și cum ar fi puse sub lupa. Detaliile își sporesc considerabil dimensiunile
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
Reprezentant remarcabil al prozei moderne, a exercitat o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice. Cu mesaje adesea codificate în parabole ce pot genera multiple interpretări, operele sale se caracterizează printr-o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică asupra realității, caracteristică expresionismului și suprarealismului. Narațiunea evoluează de multe ori labirintic și fragmentar, iar temele abordate sunt alienarea, brutalitatea fizică și psihologică, conflictul oedipal dintre tată și fiu, complexitatea absurdă a birocrației și imposibilitatea omului de a înțelege sensul propriei existențe. Printre cele mai importante creații
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Kafka îi formulează un epitaf elogios în ziarul "Boemia" cu titlul "O revistă trecută în neființă" ("Eine entschlafene Zeitschrift"). Între 1906 și 1909, Kafka scrie "Pregătiri pentru o nuntă la țară" ("Hochzeitsvorbereitungen auf dem Lande"), primul său roman, deși nefinisat. Narațiunea acestei opere este fragmentară, executând salturi între persoana întâi și a treia. Kafka va contopi mai târziu cele două perspective naratoriale prin tehnica stilului indirect liber. Personalitatea lui Kafka, cristalizată în primii ani ai maturității, frapează prin natura ei dihotomică
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cele anterioare lui, neterminat. Primele pagini au fost concepute în stațiunea montană Spindlermühle, o așezare ce pare să fi inspirat mult cadrul spațial în care se desfășoară acțiunea "Castelului". Un detaliu interesant îl constituie faptul că scriitorul și-a început narațiunea la persoana I, dar la al treilea capitol s-a răzgândit și a înlocuit de fiecare dată pronumele "eu" ("ich") cu numele (sau mai degrabă pseudonimul) personajului "K." Kafka mai lucrează între 1921 și 1924 la un ciclu de patru
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Hassan, opera lui Kafka are, în pofida decalajului temporal, toate trăsăturile prozei postmoderne. Traseul firesc, dar îndelungat, de la modernism la postmodernism, cu tot ceea ce presupune—substituirea ierarhiei cu anarhia, a creației cu deconstrucția, a interpretării critice cu sfidarea oricărei interpretări, a narațiunii cu anti-narațiunea sau a metaforei cu metonimia—a fost parcurs astfel de Kafka dintr-un singur salt. Gilles Deleuze și Felix Guattari îl încadrează pe scriitorul evreu într-o « literatură minoră », adică o literatură a minorității, care se definește prin
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]