12,062 matches
-
-l facă potrivit condițiilor speciale din Irak. Mai târziu, școala hanefită a fost adoptată de selgiukizi și de otomani, astfel că învățăturile lui Abū Ḥanīfa sunt urmate în Turcia, în țările cucerite de turci, în cele desprinse din fostul Imperiul Otoman, în cele din Asia Centrală și în nordul Indiei, ceea ce face ca aproape jumătate din islamul mondial să fie atașat dreptului canonic hanefit. Școlii lui Abū Ḥanīfa i s-a atribuit meritul de a fi înțeles mai bine decât rivalele ei
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
lui Abū Ḥanīfa, i-a disputat întâietatea în Irak. Din Irak, șafeiții s-au răspândit pe coasta Golfului Persic, în sudul Arabiei, în Africa orientală, în insulele din Oceanul Indian, în Palestina, în Hijaz și în Egiptul de Jos. Înainte de perioada otomană, școala șafeită număra cei mai mulți adepți, astăzi fiind surclasată de școala hanefită. Mormântul fondatorului se găsește la Cairo, de unde se răspândește învățătura șafeită. Școala al-Azhar a fost transformată în centru doctrinar de către fatimizi. Printre personalitățile de rit șafeit se numără al-Ghazali
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
Hotin și Akkerman), imigrarea a dus la un număr mai mare de ucraineni față de autohtonii (români) moldoveni, în timp ce în zonele rurale din centru ale guberniei au rămas majoritari (românii) moldovenii. În momentul în care Imperiul Rus a observat slăbirea Imperiului Otoman, a ocupat jumătatea de est a Principatului Moldovei, între Prut și Nistru. Această acțiune a fost urmată de șase ani de război, care au fost încheiați prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
de est a Principatului Moldovei, între Prut și Nistru. Această acțiune a fost urmată de șase ani de război, care au fost încheiați prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului din 1806-1812, Rusia ca cedare teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
independentă după ce un alt lider român din Regatul Ungariei, Bogdan, a trecut Carpații și i-a îndepărtat de la putere pe urmașii lui Dragoș. Relațiile între Ungaria și cele două state medievale românești s-au intensificat odată cu primele incursiuni ale Imperiului Otoman în Țara Românească, în noiembrie-decembrie 1369. Vlaicu Vodă, ajutat de contingentele maghiare conduse de Ladislau de Dăbâca, i-a înfrânt și alungat pe invadatori, a trecut Dunărea și a ocupat Vidinul. Relațiile bilaterale au cunoscut o criză în anul 1377
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
Bătrân (1386-1418). Mircea cel Bătrân, aflat în bune relații cu Ungaria, a încheiat la Brașov, la 7 martie 1395, primul tratat antiotoman cu împăratul Sigismund de Luxemburg, totodată rege al Ungariei. În 1396 armata maghiaro-română a fost înfrântă de oastea otomană în bătălia de la Nicopole. De atunci și până la dezmembrarea ei după bătălia de la Mohács, Ungaria a reprezentat principalul aliat antiotoman al Moldovei și Țării Românești. Ungaria a reapărut ca entitate politică în 1867, ca parte a statului dualist austro-ungar, în timp ce
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
cele mai turbulente regiuni din lume, menținându-și în același timp specificul rasial. Odată cu îndepărtarea lor de la putere de către otomanul (1517) se stinge ultima dinastie locală, creată pe ruinele califatului arab, făcând loc unui nou califat, nearab, cel al turcilor otomani. Dinastia mamelucă, considerată una dintre cele mai puternice dinastii din Orientul Apropiat, a fost una dintre cele mai fascinante din istoria islamului, în special datorită tensiunilor politice care într-un fel sau altul au avut un impact considerabil asupra evoluției
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
Farağ vine de la Cairo la Damasc ca să negocieze pacea cu Timur. Moartea lui Timur în 1401, în cursul unei campanii împotriva Chinei, a fost o ușurare pentru mameluci. Confruntarea de la Marğ Dăbiq dintre armata mamelucă condusă de Qănșawah și armata otomană se încheie cu înfrângerea mamelucilor, în mare parte datorită trădării guvernatorului de Alep care a dezertat împreună cu truple care îi erau sub comandă dar și a faptului că armata turcă era mai bine dotată cu armament nou și folosea praf
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
parte datorită trădării guvernatorului de Alep care a dezertat împreună cu truple care îi erau sub comandă dar și a faptului că armata turcă era mai bine dotată cu armament nou și folosea praf de pușcă. Astfel Siria intră sub stăpânire otomană pentru următoarele patru secole. Din Siria, otomanii pătrund în Egipt dinspre sud iar sultanatul mameluc este distrus pentru totdeauna.
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
Turcia, Albania, Macedonia și Serbia. i vorbesc un dialect al limbii bulgare (acesta este denumit limba pomacă în Grecia și Turcia). Originea pomacilor este incertă, fiecare stat care găzduiește pomaci revendicându-i fie ca autohtoni convertiți la islam în timpul administrației otomane în balcani (cazul Bulgariei, Serbiei și Macedoniei); ca fiind slavizați (cazul Albaniei și Turciei) sau suferind ambele influențe (cazul Greciei). O altă teorie susținută în special de turci este aceea că pomacii sunt descendenții cumanilor, un neam turcic ajuns în
Pomaci () [Corola-website/Science/329008_a_330337]
-
prima cale ferată egipteană cu ecartament standard. Prima secțiune, între Alexandria pe coasta mediteraneană și Kafr el-Zayyat pe ramura Rosetta a Nilului, a fost deschisă în 1854. Această a fost prima cale ferată din Africa și Orientul Mijlociu precum și din Imperiul Otoman. În același an Abbas I a murit și a fost urmat la conducerea Egiptului de pasă Sa'id, în timpul căruia secțiunea de cale ferată de la Kafr el-Zayyat la Cairo a fost finalizată în 1856, urmată de o extensie din Cairo
TranSportul feroviar în Egipt () [Corola-website/Science/325362_a_326691]
-
Războiul ruso-turc din 1828 - 1829 a fost un conflict militar dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman izbucnit ca urmare a suspendării Convenției de la Akkerman și închiderea strâmtorilor Bosfor și Dardanele de către Poarta Otomană după distrugerea flotei sale în Bătălia de la Navarino. Grecii din Peloponez s-au răsculat împotriva dominației otomane în primăvara anului 1821, fiind sprijiniți
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Războiul ruso-turc din 1828 - 1829 a fost un conflict militar dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman izbucnit ca urmare a suspendării Convenției de la Akkerman și închiderea strâmtorilor Bosfor și Dardanele de către Poarta Otomană după distrugerea flotei sale în Bătălia de la Navarino. Grecii din Peloponez s-au răsculat împotriva dominației otomane în primăvara anului 1821, fiind sprijiniți cel puțin la nivel diplomatic de Franța și Regatul Unit. Țarul Alexandru I a adoptat o politică
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
militar dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman izbucnit ca urmare a suspendării Convenției de la Akkerman și închiderea strâmtorilor Bosfor și Dardanele de către Poarta Otomană după distrugerea flotei sale în Bătălia de la Navarino. Grecii din Peloponez s-au răsculat împotriva dominației otomane în primăvara anului 1821, fiind sprijiniți cel puțin la nivel diplomatic de Franța și Regatul Unit. Țarul Alexandru I a adoptat o politică de neutralitate. Această poziție intra în contradicție cu opțiunile Regatului Unit, cu care Imperiul Rus semnase documentul
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Rusiei a noului împărat Nicolae I, poziția guvernului de la Sankt Petersburg față de problema Greciei a început să se schimbe. În aceste condiții, puterile aliate au început să concureze pentru câștigarea unei poziții cât mai bune în lupta pentru împărțirea Imperiului Otoman. Pe de altă parte, Poarta Otomană s-a declarat liberă de orice obligație asumată față de Rusia, iar supușii ruși au fost expulzați din imperiu. Sultanul a invitat Persia să se alăture luptei împotriva inamicului comun - Rusia - a interzis accesul vaselor
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
poziția guvernului de la Sankt Petersburg față de problema Greciei a început să se schimbe. În aceste condiții, puterile aliate au început să concureze pentru câștigarea unei poziții cât mai bune în lupta pentru împărțirea Imperiului Otoman. Pe de altă parte, Poarta Otomană s-a declarat liberă de orice obligație asumată față de Rusia, iar supușii ruși au fost expulzați din imperiu. Sultanul a invitat Persia să se alăture luptei împotriva inamicului comun - Rusia - a interzis accesul vaselor rusești prin strâmtorile Bosfor și Dardanele
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
a ordonat întărirea fortificațiilor de pe frontiera nordică a Dunării. Asemenea mișcări au fost considerate un motiv suficient de către împăratul Nicolae I pentru declararea războiului. Pe 14/26 aprilie 1828, trupele ruse staționate în Basarabia au primit ordinul să atace posesiunile otomane de la sud de Dunăre. Imperiul Rus a mobilizat 95.000 de oameni pe frontul din Balcani sub comanda lui Peter Wittgenstein și 25.000 de soldați în Caucaz sub comanda lui Ivan Paskevici. Otomanii dispuneau de aproximativ 200.000 de
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
să declanșeze acțiuni militare împotriva armatelor otomane de la Dunăre și mai departe, spre Constantinopol/ Pe 25 aprilie, avangarda rusă a traversat Prutul sub comanda generalului Friedrich Caspar von Geismar. Pe 1 mai, rușii au asediat Brăila (la acea vreme, raia otomană). Un alt corp de infanterie a traversat Dunărea în regiunea Ismail - Reni. Aceasta nu a fost o decizie bună, deoarece terenul inundat a încetinit aproximativ o lună înaintarea trupelor ruse, ceea ce a permis turcilor să trimită în zonă 10.000
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
de artilerie și infanterie, tranșeele avansate turcilor au fost cucerite. Rușii au cucerit în zilele care au urmat Isaccea, Măcin, Hârșova și Tulcea. Comandantul forțelor ruse de asediu de la Brăila, marele duce Mihail Pavlovici, a încercat să cucerească rapid fortificațiile otomane, dar asaltul de pe 3 iunie a fost respins. După ce Măcinul a fost cucerit de ruși și Brăila izolată complet de restul forțelor turcești, comandantul garnizoanei otomane a acceptat să capituleze pe 7 iunie. Pe mare, rușii au trimis o expediție
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
de asediu de la Brăila, marele duce Mihail Pavlovici, a încercat să cucerească rapid fortificațiile otomane, dar asaltul de pe 3 iunie a fost respins. După ce Măcinul a fost cucerit de ruși și Brăila izolată complet de restul forțelor turcești, comandantul garnizoanei otomane a acceptat să capituleze pe 7 iunie. Pe mare, rușii au trimis o expediție la Anapa. În regiunea Dunării, atacul forțelor ruse a bătut pasul pe loc, iar împăratul a fost nevoit să trimită în zonă și unitățile mobilizate din
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
și una de cavalerie au asediat Silistra, iar șase regimente de infanterie și patru de cavalerie au preluat apărarea Munteniei. Chiar înainte de căderea Brăilei, un corp de armată rus a asediat Bazardjikul, unde existau informații cu privire la concentrarea unei importante forțe otomane. Bazardjikul a fost ocupat după un asediu care a ținut doar două zile (24-26 iunie). După această reușită, atacul rus a continuat pe două direcții: spre Kosludji și spre Varna. Împotriva forțelor otomane de la Varna au fost trimise și efectivele
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
existau informații cu privire la concentrarea unei importante forțe otomane. Bazardjikul a fost ocupat după un asediu care a ținut doar două zile (24-26 iunie). După această reușită, atacul rus a continuat pe două direcții: spre Kosludji și spre Varna. Împotriva forțelor otomane de la Varna au fost trimise și efectivele ruse de la Tulcea. Forțele reunite ruse de la Varna numărau aproximativ 40.000 de soldați. Asediatorii Varnei nu au avut pentru început sprijinul flotei ruse, blocate la Anapa. Cum atacul pe mai multe fronturi
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
pe mai multe fronturi nu părea să dea rezultatele dorite, Wittgenstein a hotărât să-și concentreze eforturile la Șumla, limitând prezența la Varna la efectivele unei unități de observație. Pe 8 iulie, forțele principale ruse au început atacul împotriva fortificațiilor otomane de la Șumla, principalul obiectiv de la începutul luptelor fiind întreruperea comunicațiilor cu Varna. Forțele ruse care încercau să asedieze Șumla au fost prinse la rândul lor între atacurile garnizoanei otomane și cele ale cavaleriei turce, care acționa în spatele și flancurile rușilor
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Pe 8 iulie, forțele principale ruse au început atacul împotriva fortificațiilor otomane de la Șumla, principalul obiectiv de la începutul luptelor fiind întreruperea comunicațiilor cu Varna. Forțele ruse care încercau să asedieze Șumla au fost prinse la rândul lor între atacurile garnizoanei otomane și cele ale cavaleriei turce, care acționa în spatele și flancurile rușilor, îngreunând sosirea întăririlor și aprovizionarea cu alimente, furaje și muniție. Dat fiind faptul că grupul de observație lăsat la Varna nu a rezistat atacurilor puternicei garnizoane otomane, s-a
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
atacurile garnizoanei otomane și cele ale cavaleriei turce, care acționa în spatele și flancurile rușilor, îngreunând sosirea întăririlor și aprovizionarea cu alimente, furaje și muniție. Dat fiind faptul că grupul de observație lăsat la Varna nu a rezistat atacurilor puternicei garnizoane otomane, s-a hotărât retragerea acestor forțe ruse pe poziții mai sigure. La mijlocul lunii iulie, flota rusă a fost transferată de la Anapa la Kovarna, unde a debarcat infanteria, care s-au îndreptat spre Varna. Efectivele din fața Varnei au fost întărite la
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]