KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...394 395 396 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

alb-negre dispărând, în locul lor apărea un amestec de pete și suprafețe care se ordonau treptat în ogoare și pajiști. Puțin ieșit mai în față era un hat de grădină care nu voia să se supună acelei norme și împingea un pic din atmosfera camerei de zi afară, în peisaj, transformându-l în închipuire într-o împrejurime armonioasă și îngrijită. Veranda, susținută de trei coloane, forma un gang umbros care ducea spre o peluză largă, împărțită în două de un răzor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
acestei lumi a Cöln-ului. Dar în manualul școlar aceste litere povesteau despre recoltele de fân și mere, despre desțeleniri și secerișuri, existau poze în care înfloreau pomii și un cer albastru strălucea cât era ziua de mare, și nu era pic de fum și nici o grămadă de șpan ca în turnătorie sau vreo stație de benzină cu pompă roșie de alimentare a mașinilor. Și eu răsfoiam cartea mai departe până când ajungeam la partea aia unde rândurile erau scrise așa cum le cunoșteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
cabană, pe care îl făcuse cu colegii de studenție înainte de a se îmbolnăvi, și noi simțeam cum stâncile și gheața reușeau să-l transforme din nou pe automobilist în adolescentul alpinist, care după ascensiunea la hotelul montan mai zăbovea un pic în mijlocul poieniței, în pantalonii lui bufanți și cămașa de lână cadrilată, scotea un ah! din toți rărunchii și toată fața îi era numai un zâmbet larg. Hotelul montan spre care ne ducea mașina - pe noi, împreună cu fratele mamei - era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
cât și pe întuneric. Ceea ce pierise era lăsat să piară ca niște rămășițe frumoase, piese de colecție cu care se puteau încă face afaceri rentabile. Și tata, care de obicei părea atât de zgomotos și de categoric, ședea mut, un pic neajutorat, ca unul care nimerise din greșeală în această societate. Nu avea nimic cu care să fi putut intra în jocul lor și încerca să caute un prilej ca, printr-o glumă sau o insolență, să curme elanul de nestăvilit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
decât mine, să tot fi avut zece sau unsprezece ani. Era băiatul administratorului și vecin cu fata lui Onkel Rodolph, un adolescent cu ochi pătrunzători de culoare închisă, cu un păr des, pieptănat cu cărare; se așeză la masă fără pic de sfială, cu o siguranță de sine pe care nu o întâlnisem nici la mine, nici la colegii mei. Asculta serios și atent întrebările lui Onkel Rodolph, își măsura răspunsurile, zâmbea apoi mândru și sigur de efectul pe care avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
seama prea bine, tocmai ceea ce făceau ’jde mii de vizitatori la „cel mai mare centru de mobilă“, chiar dacă în camere concrete amenajate anume pentru expoziție: căscau gura prin încăperi de locuit, prin camere de baie sau sufragerii, se plimbau fără pic de jenă printr-o intimitate străină, de parcă pereții ar fi fost transparenți și puteai să vezi, pur și simplu, cum se instalaseră alții, puteai chiar să intri în dormitoare, să te uiți prin șifoniere și în oglinzi. Oamenii erau transportați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
și cabinele, vagoanele, carcasa motorului, sistemul de pârghii al turnurilor erau vopsite într-un verde crud ce părea atât de proaspăt de parcă încă mai puteai inhala mirosul de tei al vopselelor și uleiurilor volatile. În aceste poze nu se vedea pic de murdărie, pic de pământ nămolos, nicăieri o pată de beton vărsat, clădiri sau obiecte vechi, urme ale decăderii, ale expirării nu existau nicăieri, trecutul nu apărea nicăieri nici măcar pentru stabilirea unei comparații. Tot ce se producea acum era nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
carcasa motorului, sistemul de pârghii al turnurilor erau vopsite într-un verde crud ce părea atât de proaspăt de parcă încă mai puteai inhala mirosul de tei al vopselelor și uleiurilor volatile. În aceste poze nu se vedea pic de murdărie, pic de pământ nămolos, nicăieri o pată de beton vărsat, clădiri sau obiecte vechi, urme ale decăderii, ale expirării nu existau nicăieri, trecutul nu apărea nicăieri nici măcar pentru stabilirea unei comparații. Tot ce se producea acum era nou, planificat, sever în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
secol. Fațada ei simetrică, purtând patina intemperiilor și a vârstei, se ridica în spatele unor tufișuri sălbatice și al unui pâlc de brazi, fiind, de fapt, o priveliște odihnitoare pe care mama o iubea în mod deosebit, pentru că îi amintea un pic „de ceva de demult“: ea, care era întru totul perfectă, prețuia imperfecțiunea din spatele unui gard de merișor și din afara grădinii ei, unde se înmulțea în prostie liliacul sau tufele de soc și o mlădiță de viță se răsucise ajungând la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

afaceri, foloseau măcar propoziții întregi. Tot cred că s-a întâmplat ceva. Dacă ești gravidă, nu e nevoie să o ascunzi de mine, deși îmi doresc un copil mai mult decât tine. N-o să-ți port pică. Bine, doar un pic, dar dacă-ți pui bluza aia de mătase pe care ți-am cumpărat-o eu și pe care n-o porți niciodată, asta o să mă consoleze. Mark amesteca în supă puțin cam prea tare. — Nu sunt gravidă. Îmi doresc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
cu banii? De-aia îți iei coleg de apartament? Nu e vorba de un coleg de apartament, e vorba de un bărbat, un... iubit. — Dar tu nu ai un iubit. L-am întâlnit acum trei săptămâni. Lucrurile au evoluat un pic mai rapid decât anticipasem, așa că nu am apucat să-ți pomenesc de el. Așa mi se amestecau gândurile în cap că nu reușeau să articulez nimic. — Dar... nu înțeleg... cine... Maria expiră încet. —Îl cheamă Danny. E unul dintre noii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
modeleze părul blond, uscat ca sârma, într-o coafură filată elegant și-l convinsese chiar să-și pună lentile de contact, numai terapia cu șocuri electrice i-ar fi făcut membrele lungi ca de păianjen să se miște cu vreun pic de eleganță. Era Mr Bean îmbrăcat în haine sport Paul Smith și era cel mai bun prieten al lui Mark. Singura dovadă de intimitate dintre ei doi a fost să înceapă o afacere împreună după ce au terminat facultatea, echivalentul ședinței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
m-a avertizat că lucrurile se derulau prea repede, că trebuia să cântăresc puțin, să mă așez înainte de a lua o decizie radicală. Dar dacă Mark a putut, eu de ce n-aș putea? Bun, nu sunt proastă, bine, sunt un pic proastă, că altfel nu aș fi fost în situația asta acum, dar îmi dădeam seama că nu mă puteam duce singură să mă întâlnesc cu toți bărbații ăia. Mai știam și că relațiile profesionale, oameni respectabili de la firme respectabile, puteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
vine. —Sunt bine, Tally. Și înainte să mă întrebi tu, nu, nu am o cădere nervoasă. Tally râse nervos. Nu aveam de gând să te întreb asta. Nu de asta te-am sunat. Ei bine, motivul este... o, e un pic ciudat. Începe. —Despre ce e vorba, Tally? am întrebat-o eu rece. —E vorba despre ziua lui Phil, care e săptămâna viitoare. Chestia e că ne pare tuturor rău pentru ce vi s-a întâmplat ție și lui Mark și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
voi ști niciodată și nici nu am dreptul s-o întreb. Minunat. Tot ce pot să fac e să brodez pe marginea acestei obsesii la infinit. — Îmi pare rău, Tally, tu nu ai nici o vină. Știu asta, îmi răspunse, un pic cam dur, aș zice. Dar încerc să fac tot ce pot în situația asta complicată. Ei bine, în cazul ăsta eșuezi lamentabil. Lisa era prost dispusă când am ajuns la ea la birou. —Kieran și cu mine ne-am certat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
halucinogene ai luat înainte de a ajunge la concluzia că voi fi de acord cu toate astea? Lisa se întoarse către audiență. —Scuzați-ne un moment. Mă înșfăcă de cot și mă împinse afară din încăpere. —Știu bine că ești un pic șocată. Dar am avut motive întemeiate să nu-ți spun despre ce e vorba dinainte. Pentru că ți-aș fi râs în nas? Pentru că aș fi găsit o mie de motive ca să nu vin, cum ar fi scoaterea unui nerv sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
înainte de a lua o hotărâre. I-am instruit pe fiecare personal și temeinic și am insistat să nu facă sau spună ceva fără aprobarea mea scrisă. Pun pariu că asta îi sporește popularitatea. Apoi îmi dădu lovitura de grație. —O să pic prost în fața lor dacă mă lași baltă. Nu aveam de ales. Dar aveam o întrebare. Să zicem că te las să mă supui acestui număr de magie, parcă spuneai că e penurie de bărbați eligibili pentru femei ca mine. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
O, minunat. O să fie încântată. Credeam că stă în Clapham. Nu ai de gând să iei metroul? — Nu, merg pe jos. Trebuie să-mi limpezesc capul. De ce nu fugi înapoi acasă la soțul tău imbecil să vă mai certați un pic dacă să faceți copii sau nu? Aș putea să-ți dau și câteva replici bune dacă ai rămas în pană. Distrug garantat o căsnicie într-o săptămână. —Nu plec până nu-mi spui că m-ai iertat. Știu că ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
un băiat. Câți ani ai? m-am scăpat eu, fără să gândesc. Brusc, i-am înțeles scăparea lui Kieran și mi-am promis să-l iert data viitoare când vom vorbi. Maria îngheță. —Douăzeci și șase, răspunse el fără vreun pic de timiditate. Nu ți-a spus Maz? Maz? Îi spune „Maz“? Nici când avea cinci ani, nu mi-o imaginez pe Maria numită Maz. Dregându-mi vocea: — Nu, cred că a uitat să-mi spună asta. —Sinceră să fiu, Jen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
vină. Mă făcu curioasă. Crezi că o diferență mare de vârstă poate fi o problemă? Nu numai că nu mai aveam nici un fel de rezerve în ceea ce-l privește pe Danny după nouă jocuri de Perudo, ci eram chiar un pic invidioasă pe Maria, nu că aș fi mărturisit cuiva asta. —Personal, nu cred asta. Nu mai cred asta. Deși cred că mi-ar lipsi toate lucrurile în comun care fac comunicarea ușoară. Nu-mi imaginez viața alături de cineva care când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
nu mi-au vorbit cu accent german. Deci care era planul lor? Am aruncat o privire piezișă. Prietenele mele își studiau meniurile cu o concentrare demnă de un chirurg înaintea unei operații de care depinde viața pacientului. — Nu au nici un pic de încredere în capacitatea mea de a face față unei mese cu un străin fără fie să-l sperii și să se alăture unei secte, fie să fiu eu însămi atrasă către o moarte rituală. Așa că-mi dau instrucțiuni și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
îmi venea puțin deasupra umerilor, ceea ce mă făcea să mă simt goală, dar eliberată. Mi-l filaseră, iar acum se mișca liber și natural. Mi-am mișcat capul înainte și-napoi ca un model încercând să imit o actriță, fără pic de talent. Nu știu cum reușiseră, dar cei care mă machiaseră îmi făcuseră pomeți și îmi măriseră ochii. Contrar temerilor mele, nu arătam ca o stripteuză din Soho dată cu ruj roșu aprins. Arătam matură. Tot ce trebuia să mai fac acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
rău. Te-ar ajuta dacă ți-aș spune toate lucrurile pe care mi le-ai spus tu săptămâna trecută, cum că a fost acum mult timp, că nu a însemnat nimic și așa mai departe? Lisa stătu pe gânduri un pic. Pe tine te-a ajutat? Am stat un pic pe gânduri. Nici un pic. Și-a permis să zâmbească cu jumătate de gură. — Atunci te rog să n-o faci. Am luat-o de braț, dar mi-a îndepărtat cu blândețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
lucrurile pe care mi le-ai spus tu săptămâna trecută, cum că a fost acum mult timp, că nu a însemnat nimic și așa mai departe? Lisa stătu pe gânduri un pic. Pe tine te-a ajutat? Am stat un pic pe gânduri. Nici un pic. Și-a permis să zâmbească cu jumătate de gură. — Atunci te rog să n-o faci. Am luat-o de braț, dar mi-a îndepărtat cu blândețe mâna. Mi s-a făcut rău văzându-mi prietenia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
le-ai spus tu săptămâna trecută, cum că a fost acum mult timp, că nu a însemnat nimic și așa mai departe? Lisa stătu pe gânduri un pic. Pe tine te-a ajutat? Am stat un pic pe gânduri. Nici un pic. Și-a permis să zâmbească cu jumătate de gură. — Atunci te rog să n-o faci. Am luat-o de braț, dar mi-a îndepărtat cu blândețe mâna. Mi s-a făcut rău văzându-mi prietenia astfel respinsă. O să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]