10,776 matches
-
există puține romane demne de atenția unui adult. Dumnezeu știe ce-ar fi spus despre blockbuster-urile hollywoodiene din ziua de azi. Stînd într-o sală de cinema și așteptînd să se termine Wanted, pur și simplu mi s-a făcut rușine că, la cei 30 de ani ai mei, mă aflam acolo (singur : prietena mea aruncase o privire pe afiș și refuzase ferm să mi se alăture), că, fie și din motive profesionale, acceptasem invitația de a evada în acest vis
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
descoperit cea mai minunată trăsătură a săracilor : un spirit aristocratic dispărut azi din casele bogaților. Kusturica adaugă că acest spirit e unul exclusiv sud-american și balcanic ; Occidentul n-are cum să-l înțeleagă. Acolo, sărăcia e doar un motiv de rușine. Maradona îi spune că victoria Argentinei împotriva Marii Britanii, în sferturile de finală ale Campionatului Mondial din 1986, a fost o victorie împotriva imperialismului britanic, care cu patru ani în urmă lovise greu în națiunea argentiniană și în pretențiile ei legitime
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
explozia de la Mihăilești, care s-a petrecut în timp ce mergeam spre București. Îi mulțumesc Lui Dumnezeu că El a fost acela care ne-a călăuzit și ne-a dat înțelepciune în tot ceea ce am făcut și nu ne-a lăsat de rușine în ceea ce am întreprins. Ca și firmă, ne-am implicat în tot felul de proiecte pe care El ni le-a dat și tot El ne-a dat și oamenii, muncitorii, utilajele, mașinile și chiar proprietățile. Am participat la tot
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
noapte, la ora 12, expira asigurarea CASCO a mașinii. Însă Dumnezeu a lucrat în așa mod încât în anul acela am fost binecuvântați și am reușit să ne cumpărăm altă mașină. Încă o dată am constatat că Satana rămâne întotdeauna de rușine în fața lui Dumnezeu! Au mai fost experiențe, dar m-am rezumat numai la acestea trei, pentru că ele au fost îngăduite de Domnul Isus în momente cheie ale vieții mele, iar viața mea s-a schimbat în bine după fiecare dintre
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
odihnit pentru că de văzut nu prea am avut ce vedea. Cum am ajuns în cușetă am adormit, iar când m-am trezit eram deja în România. Cu marfa... în piață sau târguri nu m-am mai dus, pentru că îmi era rușine. Am dus-o în consignații; erau multe atunci după Revoluție, acum li se spune en-gros-uri. Mergi, duci marfa și îți iei banii. Dar nu am reușit să vând toata marfa, adică 13 perechi de pantofi (atâția bani am avut, acesta
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
fără drept de apel. Deși suntem europeni, educați, ospitalieri prin tradiție și pașnici, spunem mereu, la modul general, că “romii fură, romii nu vor să muncească, romii sunt răi, leneși și murdari, romii sunt o problemă, romii ne fac de rușine” ... și multe altele. Am fost învățați de mici “să nu ne jucăm cu țiganii, să nu facem prostii că vine țiganul și ne ia”, iar copiilor noștri le transmitem aceeași educație, de cele mai multe ori fără să ne gândim la aceste
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
meargă, mulți considerând orice acțiune a romilor inadecvată pentru ei. Au mers doar 10 persoane, ce-i drept și unele mai în vârstă, majoritatea din grupa noastră de la Școala de Sabat, însă cred totuși că nu ne-am făcut de rușine. Toți cei prezenți au apreciat implicarea noastră în acest program, chiar dacă am fost un număr destul de mic, în comparație cu autobuzul pe care l-am plătit. Personal, mi-au plăcut foarte mult seminariile prezentate cu această ocazie. Îi îndemnau pe romi la
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a stat împotrivă. Am simțit ura înverșunată a celui rău care se manifesta prin acest pastor care a pornit o luptă acerbă împotriva mea, răspândind lucruri neadevărate despre mine ca să mă discrediteze. M-a calomniat și m-a făcut de rușine inclusiv la bancă, dar din respect pentru lucrarea anumitor persoane implicate negativ în acest caz, nu voi relata incidentul. Nu am încercat să mă apăr, nu l-am dat pe mâna bisericii și nici în judecată pentru calomnie. Dumnezeu să
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
S. pag.122: ,, Avem cu mult mai mult a ne teme dinlăuntru, decât din afara Bisericii. Împotriva întăririi și a reușitei noastre, piedicile sunt mult mai mari din partea bisericii, decât din partea lumii. Divizări și chiar disensiuni amare, care ar face de rușine orice comunitate lumească, sunt ceva obișnuit în biserici, deoarece se depune prea puțin efort pentru a ține sub control simțămintele greșite și pentru a reprima orice cuvânt de care Satana poate profita... O casă învrăjbită împotriva ei însăși nu poate
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
niciodată așa. Afară ploua foarte tare. Mi-am luat umbrela și am plecat. Am stat în stație cam o jumătate de oră și nu a venit niciun autobuz sau maxi-taxi. Nu puteam să fac semn sa oprească cineva , îmi era rușine: cum să merg eu cu o ocazie? A mai trecut încă o jumătate de oră și nu am plecat din stație. Când mă gândeam să mă întorc acasă și să anunț ca nu pot ajunge, a oprit o mașină, care
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
în clasa a III-a. La sfârșitul anului școlar mă aștepta altă decepție! Eu, care promovasem primul sunt acum al doilea, iar fiica perceptorului era prima. La împărțirea premiilor aud o voce clară, răspicată, a cuiva care a spus tare: „Rușine pentru o asemenea nedreptate”, dar acest protest n-a avut ecoul scontat. La acest sfârșit de an școlar aveam zece ani și am jucat la serbarea finală rolul unui învățător. Am intrat în rol cu succes și am primit aplauze
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
meditator să mă pregătească pentru admitere la școala normală și cu emoție și răspundere aleg drumul spre carte. Tata îmi spune că dacă am pornit pe acest drum, apoi trebuie să nu mă fac și să nu-l fac de rușine față de sat! Surpriză neplăcută și acum. Meditatorul plătit pe timp de o lună pentru pregătirea mea dispare după o săptămână, să-și dea un examen de corigență la un liceu din Iași și nu l-am mai văzut. Am rămas
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
loc sub soare prin cartea care-mi plăcea atât de mult și iată-mă chiar de la început deznădăjduit, înfrânt!... Și dorul de casă care mă sfâșia și mai tare, iar în mine își făcea loc și un odios sentiment de rușine! Ce vor zice ai mei în această situație? Dar ce va zice satul despre mine, care fusesem mereu în fruntea premianților și acuma ajunsesem în fruntea repetenților?!? Stăteam într-o bancă din fundul clasei - ultima - lângă fereastră și uneori deschideam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
trecuse pe la cancelaria școlii și, deci, aflase despre situația mea disperată. Tata mă privește liniștit cu ochii lui albaștri și cu blândețe în glas mă întreabă care-i situația... Drept răspuns din partea mea... un hohot de plâns înăbușit și cu rușine și obidă îi spun încet de doi și trei din catalog... Am câștigat atunci în ochii tatei prin sinceritatea răspunsului meu, prin rostirea adevărului adevărat! Mă întreb acum, după atâția ani, oare de unde o fi știut tata atâta pedagogie și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
alt coleg de clasă, înscris pentru limba română. În aprilie, însoțiți de un tânăr profesor din școală ne prezentăm la București la concursul care se desfășura în incinta Universității. Eram îmbrăcat în costum național, speram să nu mă fac de rușine, și cum eram un pic îndrăgostit, purtam asupra mea o narcisă albă. Înaintea plecării nu știu cum s-a făcut că am ajuns la o ghicitoare în cafea, care, probabil, fiind o bună psiholoagă, a observat starea mea sufletească, încât îmi spune
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bine problema pregătirii. În ajunul examenului plec la Bârlad, urmând să fiu ținut la curent cu rezultatul. Fata luase zece la română, deși avusese mari lipsuri în pregătirea ei, eu reușisem și de data aceasta să nu mă fac de rușine, ca meditator. Am relatat aspecte ale adunării noastre din iulie 1972, cu propunerea de a ne reîntâlni în 1977, adică după cinci ani. Se nimerise să fie anul catastrofalului cutremur din 4 martie. Propunerea fusese întărită de prof. Petru Todicescu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lui Ceaușescu și a României, el a înfierat această invazie și atunci a atins culmea gloriei lui ca lider al poporului nostru, era eroul nostru, omul pe care l-am fi urmat, fiindcă atunci a fost momentul lui eroic, culminant! „Rușine tovarăși”, a zis el fiind la unison cu noi toți, intrând astfel și în grațiile lumii occidentale, grație de care s-a folosit în mod cât mai abil. Sub această perdea de fum a instaurat apoi cel mai draconic regim
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu aceleași livezi de măslini ori struguri din soiuri excelente și oprim la un popas pentru masa de prânz și eventuală odihnă - după caz. Aceleași aspecte de bun simț și de civilizație reală ne destind, ne odihnesc. Mi-a fost rușine să notez, dar am păstrat destul în memoria mea afectivă și caut să mă folosesc acum la o scară oarecum redusă de cele văzute. Atunci nu mă gândeam că voi spune și altora despre ce am văzut și simțit. Pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și ele, adunau în inimă, suflet și minte, asemenea albinelor, mierea strădaniei lor cognitive... Ne îmbătăm de frumuseți neasemuite, dar ne toropește și ne moaie căldura meridională a Italiei. Caut să mă arăt încă tare ca să nu mă fac de rușine neliniștindu-mi fiica și tovarășele noastre de drum. Din Florența revenim în toate aceste trei zile de mai la Veneția, marea și nemăsurata dragoste a fiicei mele! Până la această dată fusese de câteva ori în orașul lagunelor, trimițându-mi numeroase
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
martori, că mulți m-au acuzat c-am fost și-am făcut nu știu ce. Stai, domnule, dacă eu am ieșit numai pe 22, păi regimul era deja schimbat! Dacă stau și analizez așa, la tot ce-am făcut, nu mi-e rușine de niciuna dintre faptele pe care le-am făcut până acum. De furat n-am furat; și așa, n-am avut zece dosare penale? Pentru că au încercat să mă înlăture din sistem și le-am spus: "Eu ies în ziua
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
istorice precum cea din Rusia. Conceptul de dictatură le este străin contemporanilor lui Caragiale, chiar dacă practici similare cu cele ale unui stat dictatorial sunt invocate. „Se crede că a fost lovit grav și torturat în arest ; pentru aceea, mizerabilul jude, rușinea magistraturii, al cărui nume ne facem o datorie de pudoare a nu-l mai pomeni în coloanele noastre, nu permite nimănui a da ochi cu tânăra victimă a acestui regim de teroare !“ Viziunea aceasta este una proprie marilor crize istorice
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
inspector de poliție, într-o simetrie cu semn schimbat. Monumentalul se află cuprins în ordinea etatică, în arhitectura institu- țională pe care eroul se cațară pentru a ajunge în vârf. „Îndeosebi, promitem nerușinatului inspector polițist, cana liei ordinare, mișelului fără rușine, sălbaticului zbir și călău antropofag, care răspunde la dezgustătorul nume 118 Angelo Mitchievici de Coriolan Drăg...“ Ce s-a întâmplat cu fostul student cu apetit revoluționar ? Coriolan a devenit Drăgănescu. Nu exista însă ca o prezență discretă, o potențialitate, un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acel titanism tragic al dezmoșteniților soartei. Aceste bilete de loterie transcriu paradigmatic economia șansei care-l desparte pe cel bogat de cel sărac, economie însoțită de o întreagă metafizică topită ulterior în ideologie. „Ș-apoi, schimbând tonul, cu glasul tunător : - Rușine pentru acest început de secol ! de trei ori rușine !” Și Nae din Situațiunea indica cu un ton profetic forma de sote- riologie radicală, „ne-ar trebui o tiranie ca în Rusia”, însă fără aplomb. Lefter condamnă secolul pentru pierderea biletelor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
loterie transcriu paradigmatic economia șansei care-l desparte pe cel bogat de cel sărac, economie însoțită de o întreagă metafizică topită ulterior în ideologie. „Ș-apoi, schimbând tonul, cu glasul tunător : - Rușine pentru acest început de secol ! de trei ori rușine !” Și Nae din Situațiunea indica cu un ton profetic forma de sote- riologie radicală, „ne-ar trebui o tiranie ca în Rusia”, însă fără aplomb. Lefter condamnă secolul pentru pierderea biletelor sale de loterie, devenit astfel prin nedreptatea care i
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ton profetic forma de sote- riologie radicală, „ne-ar trebui o tiranie ca în Rusia”, însă fără aplomb. Lefter condamnă secolul pentru pierderea biletelor sale de loterie, devenit astfel prin nedreptatea care i se face măruntului funcționar un secol al rușinii. Frazele sunt caraghioase, retorica nemăsurată, iar Lefter are acces la sublim, cuvântul pe care-l descoperă în voca- bularul său și care caracterizează o formă a excesului, un moment apogetic, cel al degradării maxime a civilizației, anunțând ceea ce ce anunțau
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]