10,956 matches
-
corespondența amintită din "Wiener medizinische Wochenschrift" se mai amintea că holera bântuia nu numai la Brăila, dar și la Ismail și Reni, pe malul rusesc al Dunării, ca și la Călărași și Turnu Măgurele, unde se aflau concentrate multe trupe rusești 368. În ciuda măsurilor adoptate de turci spre a-și feri de contaminare trupele mobilizate pe malul drept al Dunării, molima a început să se răspândească datorită trecerilor clandestine de pe un mal pe celălalt al fluviului, iar primele cazuri de holeră
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Principatul muntean - holera constituind o permanentă preocupare -, dar și îngrijirii răniților de pe linia frontului. Astfel, tot din corespondențele publicate în "Wiener medizinische Wochenschrift" cunoaștem situația existentă la sfârșitul anului 1853, atât a recruților locali și a soldaților țariști, în spitalele rusești din Țara Românească, cât și din cele turcești din Dobrogea și de la sud de Dunăre. Într-o scrisoare datând din 23 octombrie/4 noiembrie se arată că, la București, pe lângă spitalele Brâncovenesc, Colțea, Radu Vodă, Mihai Vodă și Pantelimon, care
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
din teama de a nu provoca o intervenție în conflict și a Imperiului Habsburgic. Ultimele corespondențe trimise din tabăra rusă revistei "Wiener medizinische Wochenschrift" și apărute în numărul 26, relatând evenimente petrecute între 22 iunie și 1 iulie, relevă pierderile rusești suferite în campania din Dobrogea, după trecerea Dunării, ele ridicîndu-se la 21 000 de soldați, dintre care 13 000 au pierit la asediul eșuat al Silistrei; în cifra aceasta erau incluși și cei răpuși de febră tifoidă, holeră, dizenteria care
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Johann von Coronini-Cronberg, care și-a instalat cartierul general la București 390. 2. Focarul dobrogean Aliații occidentali, care au sărit în ajutorul Imperiului Otoman, nu s-au mărginit numai la demonstrații navale în zona strâmtorilor și a Mării Negre, blocând navele rusești în porturile lor de pe litoralul nord-pontic după un raid, încununat de succes, organizat la Odessa (10/22 aprilie 1854), dar au efectuat și debarcări continue ale trupelor terestre la Varna (mai - iunie). Corpul expediționar francez, numărând 41 000 de oameni
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
bună măsură responsabilitatea pentru răspândirea holerei, deoarece comandamentul rus se arăta, în practică, refractar la ideea vaccinării antiholerice generalizate în unitățile subordonate. La 5 octombrie 1916, I. Cantacuzino i-a cerut Marelui nostru Cartier General să intervină pe lângă forurile corespunzătoare rusești în vederea redresării situației pe plan igienico-sanitar, întrucît cazurile de îmbolnăvire apărute în regimentele lor nu erau declarate, mijloacele de transport utilizate de aceste regimente nu erau dezinfectate regulat și mai cu seamă nu se proceda la imunizarea sistematică a trupelor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
aici, În biroul lui, iar o să Încerce să-l prindă cu ceva, dar cu ce? Ce ar putea Înțelege unul ca el din revistele și cărțile străine de biochimie? Când vrea să-și dea importanță, strecoară câte un cuvânt În rusește, cu alte limbi străine nu are curaj să deschidă gura, te poți Întreba atunci cum de se ocupă cu ce se ocupă?! Cum de face carieră?! Simplu: a fost șeful Direcției de Securitate și Gardă a Nebunului! Îi tot dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
concertele ei! Când am plecat eu la Montpellier, vorbiserăm să ne Întâlnim la Paris, unde vroia să studieze, nu știu de ce a amânat, Parisul a fost ocupat, era peste tot război, s-a circulat tot mai greu, a urmat ocupația rusească, ea a fost dată afară de la Filarmonică și s-a devotat familiei. Dar, așa cum s-au petrecut lucrurile, decenii Întregi nu am mai știut nimic despre ea și despre nici unul dintre cei dragi de-acolo. În această călătorie am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
om simplu, dar tu știi părerea mea: de multe ori un om simplu valorează mai mult decât un om cu carte... —De multe ori? Nu totdeauna? se strâmbă Christa. —Tu, cu ironiile tale, firește! Este un adevărat personaj din romanele rusești... e drept că tu nu prea te omori cu ele... Mie nu-mi place stilul francez de grădinărit și barocul, ție nu Îți place Dostoievski. Dar aici nu este vorba despre plăcut, ci despre util... E, desigur, rolul gazdei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sufletul și trupul. În acest registru, Dumitru Dinsus, țăranul de esență tare, se impune ca un model sugestiv. Moștenitorul unei mentalități sănătoase, dobândită acolo unde s-a născut Veșnicia, omul răzbate prin focul războiului, învinge starea de prizonier în lagărele rusești, participă la o spectaculoasă evadare, terminată în chip fericit, nu se lasă doborât de „Noile rândueli” impuse cu tancul și cu revolverul, iese viu și puternic din iadul Canalului Dunărea-Marea Neagră, redevine țintă a acelorași noi autorități, dar supraviețuiește. Și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Și adio baterie! - l-a luat la vale „țârcovnicul”, cum l-au poreclit pe cel care acasă era cântăreț bisericesc. ― Dacă mă leg de tun, omătul care mă acopere are să-mi țină de cald. Dacă dă un ger de cel rusesc get-beget, atunci să te văd cum îți clănțănesc dinții, flăcăule! ― De câte zile stăm aici fără nici un ordin? Se întâmplă ceva, fraților - a vorbit Todiriță. ― Cred că auziți și voi cât îi noaptea de lungă - și lungă-i, Doamne! - huruit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aici fără nici un ordin? Se întâmplă ceva, fraților - a vorbit Todiriță. ― Cred că auziți și voi cât îi noaptea de lungă - și lungă-i, Doamne! - huruit de motoare grele. Și nu par a fi ale noastre. Eu cred că sunt rusești. Și au făcut cale pe lângă noi. Încotro merg oare? - a vorbit servantul, camaradul cel mai înalt din baterie. ― Păi, pe ninsoarea asta odată te trezești că inamicul îi în spatele tău. Și atunci nu mai poți face nimic. Te ia ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și comandantul grupei de avangardă: ― Pentru a ieși din această capcană, eu cred că cea mai bună cale ar fi drumul spre sud-vest. Pe acest traseu nu sunt cote înalte sau ape care să ne oprească din drum. Apoi, frontul rusesc nu a avansat pe această direcție. Noaptea ne va proteja. Singura problemă e să nu-i întâlnim - cine știe cum - pe ruși. Pentru a nu cădea din lac în puț, grupa de avangardă - bine înarmată - va merge înainte... În caz că apare vreun grup
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a replicat Brigit plimbându-se în sus și-n jos prin cameră și respirând adânc. Atunci cere cu el și dacă ți-a răspuns chiar el, închizi. — Dar o să-mi recunoască vocea. —Schimbă-ți-o! Vorbește și tu cu accent rusesc, inhalează niște heliu, fă ceva! Și dacă nu e el la telefon, dar ți se spune că-i acasă, atunci tot așa închizi. Așa că am sunat, dar mi-a răspuns robotul cu o melodie îngrozitoare în ritm de samba. —Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
au niște figuri care te bagă în toți sperieții. Au și un șef, Boris îl cheamă, e omul de încredere al lui Vlad Mihailovici, noul patron. Ăsta e cel mai fioros dintre ei. Cred că a fost în trupele speciale rusești. De el ascultă toată lumea, el hotărăște cine este angajat și tot el dă afară oamenii după bunul său plac. Așa, și? întrebă Cristian, văzând că bătrânul se oprise. Ți-am spus că nu am nici o dovadă. Nu ți-am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și echipamentul militar pe care îl găseau, după care se retrăgeau pe pozițiile lor. Nu existau uniforme de partea afgană, luptătorii erau îmbrăcați toți în haine civile. Din acest motiv ajunseseră să tragă în orice persoană care nu purta uniforma rusească. Ziua era o căldură cumplită, în timp ce noaptea temperatura cobora sub punctul de îngheț. Din păcate, erau siliți să se întoarcă de mai multe ori în aceleași locuri unde distruseseră cuiburile rebelilor, pentru că aceștia se regrupau imediat. Foloseau grotele din munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în ordine, așa încât îl împinse în față, spre containerul ce aștepta tăcut în lumina blândă a după-amiezii târzii. Ai de gând să mergi singur, sau te duc eu pe sus? îi spuse el lui Toma, vorbind cu un puternic accent rusesc, văzând că acesta nu se dă dus de acolo. Dacă o fac eu, s-ar putea să nu-ți placă. Inspectorul porni împleticindu-se. Trupul îi amorțise și abia își putea mișca picioarele. Ajuns în fața containerului, Godunov îi făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apropiați au fost trimiși la Iași, unde, după o pregătire de doar trei săptămâni, au ajuns, la capătul unei călătorii chinuitoare, tocmai în Basarabia. De-abia sosiți, au luat botezul focului, fiind bombardați, timp de câteva ore, de o baterie rusească. A scăpat cu viață, trecând, apoi, în Rusia, unde a luptat la Cotu Donului, loc de mare tristețe pentru armata română. Compania din care făcea parte și Gheorghe a lui Neculai Hriscu a fost nimicită, tranșeele fiind spulberate de tancurile
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
A scăpat cu viață, trecând, apoi, în Rusia, unde a luptat la Cotu Donului, loc de mare tristețe pentru armata română. Compania din care făcea parte și Gheorghe a lui Neculai Hriscu a fost nimicită, tranșeele fiind spulberate de tancurile rusești. La trei luni de la plecarea bărbatului, Safta primi o năucitoare veste: bărbatul ei drag nu se mai întoarce niciodată! Rămase împietrită, neputând să-și stăpânească lacrimile, ștergându-se, fără vlagă, în timp ce, de afară, auzea glasurile cristaline ale băieților, care se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
băutură și lăutari, la care se dedau și câteva localnice gospodine, înfruntând, cu semeție, căutătura bătrânilor, care priveau, neputincioși, la samavolniciile urmașilor muscalilor. Satul era pierdut sub stăpânirea rușilor. Ce nu dărâmase obuzele, reușiseră să distrugă o lună de ocupație rusească. Pe deasupra, seceta nu le dădea pace bieților oameni, care-și încropeau hrana zilnică din fierturi de ierburi, la care adăugau(vai, ce fericire pentru multe familii) un pumn de urluială, măturată din hambare sau din podurile caselor. Într o zi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
i-a descris, după primirea rezultatelor la examenul de bacalaureat, locurile natale, că mai are trei frați și trei surori, că moșul Gheorghe era tatăl ei adevărat, iar mama ei murise în timpul războiului, de dorul bărbatului socotit pierdut prin stepele rusești. Consternată de tot ceea ce i se dezvăluise, Mariana se înfurie, dar, cu timpul, își dădu seama că noua familie o salvaseră de la pieire, dându-i o nouă șansă în viață. Se lăsă antrenată în noile îndeletniciri ale vieții de dascăl
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
gândesc că puteau avea aceeași pricină... Pe la opt, când se trezea și copilul, tatăl simțea imediat mișcarea și începea să citească basmele cu glas tare, modulându-și glasul după personaje. Căpătasem obiceiul nesănătos de-a bea o sută de vodcă rusească înainte de program, într-o dimineață de toamnă. Nu era deci nevoia de a combate frigul de-afară, ci mai mult de a-mi încălzi mișcarea interioară care, la sfârșitul unei zile de muncă, ar fi generat în fine o frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se lipise efectiv de mine în zilele astea, când venea, mă căuta, iar dacă nu dădea de mine, stătea la o masă și-mi ținea loc. Pe Nic am învățat că nu e bine să-l tulburi. Cu căciula lui rusească cu urechi tuflită pe frunte, stătea în cârciumă de la opt dimineața până după zece seara la închidere, deși nu bea mai mult ca alții: cădea câte două trei ceasuri într-o somnolență, după care se scula și începea să măsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
asfaltul prost al Bucureștilor. T. zăbovește aici de parcă ar fi avut de ales o lectură de concediu sau de parcă ar fi avut la el mai mulți bani decât cei douăzeci de mii pentru un pateu și o bere. În iarna rusească, pe care am început să o așteptăm ca niște tipi etern contra timpului și mai ales masochiști, întârziam seara în drum spre casă până la o oră printre tarabele șubrede cu măști grotești, producția inimitabilă a studenților de la Arhitectură, înșirată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
primărie și perdeaua de pomi cu secrete (un sepepist omorât de nu știu cine cu săbiile ninja, un nou-născut găsit de câini în tufiș, în extremitatea dinspre Schit clasicii bărboși ținând cenaclu - fiindcă pe lângă Cișmigiu trec numai seara). Vine încă o iarnă rusească, dependentă adică de gazele de la ruși; într-o iarnă trecută, un tovarăș ministru chiar punea frigul crâncen din case pe seama presiunii slabe la gazele ce ni le livrau rușii, pe când încă n-aveam Tratatul cu ei. Acum avem Tratatul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe alee fix la șapte și jumătate (când ea singură, în bucătărie, pune în funcțiune filtrul de cafea și statura îi permite să vadă prin geamul înalt fără să fie văzută), înaltă, osoasă și cu tenul smead, într-o blană rusească, trăgând de lesa cu ruletă un șoricar. Femeia elegantă, cu părul sur strâns într-un coc tare pe care nu putea să stea nici un acoperământ, pleca în oraș fără nici un bagaj la vedere, cu o fixitate a tabieturilor curat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]