10,690 matches
-
Slaviștilor din România), București, 2001: "Volum consacrat prof. dr. Gheorghe Mihăilă, membru corespondent al Academiei Române, la a 70-a aniversare". (Comitetul de redacție: "Profesorul Gheorghe Mihăilă la a 70-a aniversare", "9-11"); "In honorem Gheorghe Mihăilă", București, 2010 (Eugen Simion, "Schiță de portret", "11-13"; Mariana Mangiulea, "Academicianul Gheorghe Mihăilă la 80 de ani", "14-20"; Mihai Mitu, "Bibliografia lucrărilor academicianului Gheorghe Mihăilă (1954-2010)", "21-60"). Interviuri
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
la revistele de limbă maghiară „Világosság” (1945) și „Igazság” (1946). A desfășurat o activitate literară intensă pentru construirea orânduirii socialiste. A zugrăvit chipuri de muncitori din uzină, luptători pentru cauza proletariatului. Până la sfârșitul vieții, a scris 30 de volume (nuvele, schițe, articole și reportaje, mai multe romane, o piesă de teatru), unele traduse și în limba română. Din acestea, se cuvin a fi reținute însemnările sale de călătorie, "Hetedhét országon keresztül Indiában" ("Peste șapte țări și mări în India", 1956), și
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
de 24 aprilie 1977 în orașul Cluj. Romanul "Nepoții oltenilor" (1941) este o evocare a drumului parcurs de doi tineri, porniți împreună în viață, unul dintre ei devenind luptător comunist, iar celălalt eșuând în rândurile mișcării fasciste. În culegerea de schițe și povestiri " Dincolo de strada fericirii", ca și nuvela " Toate drepturile rezervate", întâlnim aceeași lume muncitorească cunoscută de către scriitor. Nuvela prezintă întâmplările dramatice din viața unui comunist arestat de jandarmi și purtat din post în post, chinuit și umilit, dar în
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
influențat creația. În 1890 a plecat de la Iași la București unde și-a continuat munca de cizmar. În 1893 s-a înființat P.S.D.M.R., ocazie cu care Neculuță s-a atașat mișcării muncitorești. În 1894 a început să contribuie cu poezii, schițe și articole la publicațiile: "Icoana vremii", "Adevărul ilustrat" (1895), "Lumea nouă literară și științifică" (1894-1896), "Lumea nouă politică", "Munca", "Drepturile țăranului" și altele. În 1902, când s-a înființat cercul "România muncitoare", Neculuță a devenit colaborator permanent al ziarului cu
Dumitru Theodor Neculuță () [Corola-website/Science/307242_a_308571]
-
și 1912. În această perioadă a colaborat la revista „Viața românească”, în care a publicat “Scrisorile din Basarabia”. În 1908 a tipărit la Chișinău, cu caractere chirilice, „Pilde și novele”, prima carte literară din Basarabia, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiță geografică”. Revenit la Chișinău în 1913, publică împreună cu Nicolae Alexandri și cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvânt moldovenesc”, al cărui director a fost. În scrierile sale, Halippa nu a contenit să militeze pentru unirea Basarabiei cu România. Activitatea sa politică
Pantelimon Halippa () [Corola-website/Science/307231_a_308560]
-
A murit la 30 aprilie 1979, la vârsta de 95 de ani, în București, în casa de pe strada Al. Donici nr. 32. A fost înmormântat în cavoul familiei din cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă București. A scris peste 280 poezii, articole, schițe, traduceri, memorii, reușind să editeze în timpul vieții doar un singur volum, "Flori de pârloagă" (1921, Iași), prefațat de Mihail Sadoveanu. A scris și câteva studii istorice: "Bessarabia do prisoedineniâ k Rossii" (1914), "Basarabia inainte de sub dominatia Rusă (1812-1825)", "B. P.
Pantelimon Halippa () [Corola-website/Science/307231_a_308560]
-
Palatul de Justiție a fost construit între anii 1890-1895 după planurile arhitecților Albert Ballu (același arhitect care a conceput Palatul de Justiție din Charleroi, Belgia) și Ion Mincu, care a condus și lucrările de construcție și a desenat și schițele decorațiunilor interioare, respectiv plafoane, pardoseli, balustrade, scări, mobilier. Piatra de temelie a clădirii a fost pusă de regele Carol I al României personal, pe 7 octombrie 1890. Martorii evenimentului relatează că ceremonia s-a desfășurat după tipicul vremii: Regele a
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
și etnografice. Ca majoritatea Muzeelor de Istorie naturală, Muzeul Național de Istorie Naturală "Grigore Antipa" are trei funcții principale : Instituția păstrează un patrimoniu prețios format din colecții osteologice, zoologice, mineralogice, geologice, paleontologice și etnografice, la care se adaugă biblioteca, desene, schițe, hărți, tablouri, obiecte moștenite de la savanții și exploratorii din trecut : în total, peste 2 milioane de piese, cele mai numeroase și mai diverse din România. Neputând fi expuse toate deodată, o parte din ele folosesc pe rând expozițiilor temporare, cea
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
din lume. În moștenirea artistică a lui Lev Tolstoi, "„Război și pace”" ocupă un loc central. Acest român a cerut scriitorului imense eforturi creatoare: Tolstoi a lucrat la "„Război și pace”" timp de șase ani: din 1863 până în 1869. Ciorna schițelor și variantelor care depășesc prin volumul lor textul de bază al românului, precum și nenumăratele îndreptări făcute în paginile de corectura, arată destul de elocvent proporțiile muncii scriitorului care a căutat neobosit cea mai desăvârșită formă de exprimare artistică a concepției operei
Război și pace () [Corola-website/Science/308513_a_309842]
-
cărei idee este ceea ce îl determină pe Walther să participe la concursul de canto: dragostea pentru Eva; acesta este motivul "Ardorii nerăbdătoare" (dixit tot Kobbé). El este urmat de un pasaj fugitiv al cântecului lui Walther (încă în stadiul de schiță în actul II) ceea ce duce la superbul motiv al Primăverii, care ne reamintește de Walkyria. Apoi, într-o trecere foarte lejeră și amuzantă, încredințată viorilor, flauturilor și oboaielor, Wagner îi ridiculizează pe maeștrii cântăreți (inclusiv pe mărginitul Beckmesser care își
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
pe baza de ceară, având în compoziția sa sulf. Majoritatea sortimentelor de clay sunt maro deschis, ușurând citirea formelor de către designer. Lansarea pe piață a unui nou model de autoturism presupune un proces îndelungat care are la bază realizarea de schițe, modele computerizate și miniaturi din clay ale produsului final. Aceste metode creează o imagine cât posibil de precisă privind mărimea și forma posibilă ale modelului. Designer-ul are posibilitatea de a aplica ideele sale la modelare. Modelele pot avea orice
Minerale argiloase () [Corola-website/Science/308677_a_310006]
-
membru al cenaclului de anticipație "Quasar" din Iași. este căsătorit și are un copil. În perioada 1987-1989 Dan Doboș a participat la Matineul de Proză condus de criticul Val Condurache, care i-a decernat în 1989 premiul al doilea pentru schița "Stelea" în cadrul concursului național pe care îl organiza. Din 1988 a devenit membru al cenaclului Quasar din Iași, în al cărui fanzin a publicat numeroase schițe și povestiri. Între 1992 și 2001 a coordonat suplimentul science fiction SuperNova, în anul
Dan Doboș () [Corola-website/Science/308676_a_310005]
-
de criticul Val Condurache, care i-a decernat în 1989 premiul al doilea pentru schița "Stelea" în cadrul concursului național pe care îl organiza. Din 1988 a devenit membru al cenaclului Quasar din Iași, în al cărui fanzin a publicat numeroase schițe și povestiri. Între 1992 și 2001 a coordonat suplimentul science fiction SuperNova, în anul 1993 publicând prima sa povestire, "Scrânciobul", în Jurnalul SF. În 1994 a câștigat două premii în cadrul Consfătuirii Naționale SF, Atlantykron și a devenit redactor-colaborator al cotidianului
Dan Doboș () [Corola-website/Science/308676_a_310005]
-
produs în 1999 cu romanul pentru adolescenți " Elefantul în bostănărie", urmat de publicarea povestirilor "Scrânciobul" (2001) în antologia "Quasar 001" și "Gambitul lui Carly" (2001) în antologia "Nautilus", ultimul text fiind recompensat cu premiul Quasar 2001 pentru "Cea mai bună schiță". Dan Doboș a devenit faimos odată cu publicarea "Trilogiei Abația" (2002-2005), proiect ale cărui baze le-a pus împreună cu directorul din acea perioadă a editurii Nemira, Vlad Popescu și care a fost comparat cu "Fundația" lui Isaac Asimov și "Dune" a
Dan Doboș () [Corola-website/Science/308676_a_310005]
-
însemnat gânditor și publicist sionist din Rusia. În urma unui incident cu poliția, fiind amenințat cu măsuri de pedeapsă administrative, el s-a mutat în 1904 de la Odesa la Sankt Petersburg, unde a colaborat la publicația „Rus”, unde a semnat rubrica „Schițe fără titlu”. Ulterior a fost cooptat în redacția revistei evreiești în limba rusă „Rassviet (Zorile). Prin articolele sale consacrate actualității, fenomenelor vieții publice rusești ca și mișcărilor pentru eliberare națională din Europa, el a apărat cu pasiune principiile libertății individului
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
1890 - 1900, Eustațiu urmează cursurile primare și liceul la Colegiul din Craiova. Pictează în vacanțele de vară la Brădești, pe malul râului Jiu. Vizitează în anul 1897 o expoziție a lui Nicolae Grigorescu unde se apucă pe loc să execute schițe în pofida nemulțumirii vădite a lui Al. Tzigara-Sarmucaș prezent acolo. În anul 1900, pleacă la Paris împreună cu Nicolae Titulescu pentru continuarea studiilor, el fiind cazat la acesta din urmă. Eustațiu Stoenescu devine elevul lui Jean-Paul Laurens și lucrează în atelierul acestuia
Eustațiu Stoenescu () [Corola-website/Science/308718_a_310047]
-
vizitează Viena, revine la München după care vizitează Dresda fiind profesor de desen în Banská Štiavnica (Șemniț). În anul 1892 este profesor de desen la liceul de stat din Elisabetopol (azi Dumbrăveni, Sibiu), fiind prezent în Sibiu și făcând numeroase schițe ca-n vremurile studenției prin localitățile din jur: Racovița, Câlnic, Tălmăcel, Sibiu și Gârbova. Multe din aceste schițe, fiind datate în 1886, sunt păstrate în prezent la muzeul Astra. În perioada 1898-1899 studiază la Veneția, Ravenna și Florența pentru ca în
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
anul 1892 este profesor de desen la liceul de stat din Elisabetopol (azi Dumbrăveni, Sibiu), fiind prezent în Sibiu și făcând numeroase schițe ca-n vremurile studenției prin localitățile din jur: Racovița, Câlnic, Tălmăcel, Sibiu și Gârbova. Multe din aceste schițe, fiind datate în 1886, sunt păstrate în prezent la muzeul Astra. În perioada 1898-1899 studiază la Veneția, Ravenna și Florența pentru ca în anul 1904 să studieze picturile bisericești din: Începând din anul 1890, Octavian Smigelschi a făcut o serie de
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
s-a făcut din inițiativa lui Eugen Barbu și pe banii lui. "Bibliografia" se încheie cu litera S. Ediție bibliofilă, critică și exhaustivă, cât privește creația literară și, parțial, grafica: p.1-520 + 521-535 (34 reproduceri). "Addenda" cuprinde: apocrife/incerte (23 schițe/povestiri și o poezie, p.539-612), autografe (p.613-614), dedicații (p.615-622), acte și documente de arhivă private și oficiale (p.623-678, în nr. de 89), iconografie (14 foto de familie, p.679-983). "Aparatul critic" conține: cronologie (p.XXXIII-LXII, între
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
bine conservate, pe care le-a ilustrat în unul din puținele clișee apărute în cartea sa. Structura și mai ales pictură au fost descrise mai pe larg de Victor Brătulescu în 1941, care a publicat și 18 imagini și 8 schițe. Tot atunci au fost făcute primele relevee ale bisericii, de arhitectul N. Chioreanu. Mult mai tarziu, în 1968, I. D. Ștefănescu a reluat descrierea temelor principale din pictură bisericii. Tot de pictură murala, dar mult mai sistematizat, s-a ocupat
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
-se în 300.000 de exemplare. Ioan Chirilă a fost și un traducător de excepție. A tradus din limba rusă, de la cărți tehnice, până la piese de teatru precum ""Turnul de Fildeș"" de Viktor Rozov, ""Fuga"" de Mihail Bulgakov, și câteva schițe de M. Zoscenko, pe care le-a dramatizat sub titlul "" Când comedia era rege"". Toate s-au jucat pe scena Teatrului de Comedie din București. Căsătorit cu actrița și directoarea de teatru Iarina Demian, a avut doi copii: Ionuț Chirilă
Ioan Chirilă () [Corola-website/Science/308068_a_309397]
-
sa de călăul Parisului timpului respectiv, Charles Henri Sanson, care descria amănunțit dezavantajele decapitării cu sabia. Adunarea Națională franceză a însărcinat pe medicul regelui, Antoine Louis, să cerceteze situația. Ca urmare, la 17 martie 1792, acesta a prezentat Adunării o schiță a ghilotinei, care a fost aprobată imediat, la 20 martie 1792. Guillotin a suferit sufletește din cauză că instrumentul de execuție purta și a continuat să poarte numele lui. Ideea și scopul declarat al creerii mecanismului era de a ameliora suferințele osânditului
Ghilotină () [Corola-website/Science/308093_a_309422]
-
tânărul diplomat pleacă la New York, având funcția de consul supleant, iar apoi în calitate de gerant al consulatului din Boston. În perioada acestui prim sejur american, Claudel are primele tentative de dramatice: una situată în Franța, „La Jeune Fille Violaine ” (1892, primă schiță a "L’Annonce faite à Marie" ), cealaltă situată în America, „L’Échange” (1894). În aceste două scrieri dramatice, apare deja atenția făgăduită de către poetul-dramaturg-diplomat dramei cuplului uman, înțeleasă în dubla perspectivă a păcatului și a iertării. Între 1895 și 1909
Paul Claudel () [Corola-website/Science/308102_a_309431]
-
protagoniști ai operațiunilor militare, respectiv de lucrările tratând acest subiect aparținând mareșalului Erich von Manstein, ale generalilor Hans Friessner, Hans Doerr și Wolfgang Pickert, precum și lucrările lui Andreas Hillgruber. Într-un stil alert, fără divagații inutile, însoțindu-și expunerea de schițe privind situația operativă a trupelor în teren, lucrarea descrie operațiile militare purtate de armata germană, împreună cu aliații români, italieni și maghiari, pe teritoriul Uniunii Sovietice, între 22 iunie 1941 și 23 august 1944. O bună parte din lucrare, (circa o
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
în 1822, a demaract o lucrare care a arătat mai mult ca oricare alta a acestor ani, maturitatea viziunii sale personaje, Simfonia în Si minor „Neterminata” (D. 759). Motivul pentru care a lăsat-o neterminată după două parți și câteva schițe ale celei de a treia rămâne o enigmă și este remarcabil faptul că nu a mărturisit motivul nimănui, deși, cum Brian Newbold remarcă, el trebuie să se fi simțit emoționat de ceea ce a reușit să realizeze. În 1823, Schubert, înafară
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]