11,710 matches
-
Blanche, aflăm că a fost pierdută prin risipa indiferentă a unor înaintași preocupați exclusiv de căutarea plăcerii. În timp ce părăsește casa soților Kowalski, însoțită de medicul psihiatru și de o sinistră asistentă, Blanche redă, într-o formulare sublimă a tristeții și singurătății, inadaptarea tragică, suferința pierderii tinereții și frumuseții, izolarea în iluzie și alunecarea în nebunie, devenind, de fapt, cea mai fidelă proiecție în personaj a autorului: "Eu am depins întotdeauna de amabilitatea străinilor". "Dilemateca", anul VI, nr. 57, februarie 2011 Însingurare
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a autorului: "Eu am depins întotdeauna de amabilitatea străinilor". "Dilemateca", anul VI, nr. 57, februarie 2011 Însingurare Ernesto Sabato este, fără îndoială, unul dintre acei autori a căror amprentă transformă textul într-o "dare de seamă" despre criză, exces și singurătate. E cunoscut faptul că scriitorul și-a început cariera ca fizician, detaliu semnificativ dacă privim mai îndeaproape epoca în care Sabato lucra la Paris, la Insitutul Joliot Curie și frecventa cercurile suprarealiștilor. Cele două lumi, aparent incongruente, își găsesc înțelesul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Iribarne, femeia pe care a iubit-o și-a ucis-o, întregul roman fiind anatomia unei obsesii dizolvate în crimă. Tunelul este mai mult decât metafora centrală a cărții, este spațiul unei tensiuni existențiale intense - constantă în ecuația existențialistă a singurătății fundamentale a individului. Relatând din închisoare întâmplările ce au culminat cu uciderea Maríei, Castel construiește cu o uimitoare forță discursivă istoria decăderii sale. Mizantrop, detestându-și atât semenii, cât și criticii, despre care era sigur că nu înțeleg nimic din
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care era sigur că nu înțeleg nimic din arta sa, pictorul crede că a găsit în María receptorul sensibil al mesajului său absolut - un detaliu dintr-o pictură, un colț înfățisând o plajă și o femeie ce privește marea. "O singurătate înfrigurată și absolută" emană atât tabloul, cât și viața artistului, convins de neputința sa insurmontabilă de a comunica și de a exista în lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
literatura lui Sabato. Viața Maríei, cu toate petele ei obscure, devine rapid sursa unei angoase sufocante, a cărei rezolvare presupune traversarea ireversibilă a unei limite ultime - crima. Tunelul este romanul unui maraton prin tranșeele înguste ale unei conștiințe strivite de singurătate, fiind în același timp relatarea voit lucidă a unei derive psihice severe. Romanul e marcat încă de la început de încrederea autorului într-un stil propriu, asumat și bine calibrat, ce transformă narațiunea într-o vecinătate, subtil instaurată, cu zona întunecată
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pe Magog". Autorul își asumă, după un scurt capitol explicativ, rolul intermediarului în relația cu textele ce alcătuiesc romanul. Însemnările refac o geografia unei neliniști suprarealiste - amoralul Gog își pune averea în slujba împlinirii celor mai nebunești dorințe, devorat de singurătate și dispreț față de semenii săi. Cu o înfățișare deplorabilă, spân și bizar, Gog călătorește din Cuba în America, apoi prin orașe din Europa, căutând să "descopere lumea" și să se "bucure de viață". Citește capodoperele literaturii universale, și descoperă că
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lui Ben-Chusai, negustorul colecționar de oase și bucăți de cadavre umane mumificate, oamenii sunt liberi și egali. Istoria, artele, politica, religia și morala se intersectează în problematizarea cinică a lui Gog, angrenate în spiralele reci ale unei conștiințe profund moderne. Singurătatea, dezgustul, egoismul imoral și excesul își găsesc însă catharsisul în ultima însemnare, Arezzo, 7 august, când Gog își abandonează pentru câteva zile bogăția și trăiește ca un sărac, într-o țară a cărei limbă nu o vorbește. O "victimă fără
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și povestirile publicate în volum sau în presa culturală, studiul de față este, fără îndoială, axul vertical în opera de tinerețe a unui scriitor remarcabil, de la care vom aștepta, inevitabil, tot mai mult. "Orizont", nr. 2 (1553), februarie 2012 Zeii singurătății "Suedezul Levov! Rimează cu... Love!... Suedezul Levov! Rimează cu... Love!... Suedezul Levov! Rimează cu... Love!...". Trupurile atât de tinere, elastice, încă incerte, ale majoretelor se arcuiesc în ritmul extatic al unei incantații adresate "puternicului, mirificului, singuraticului Suedez", adolescentul evreu cu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
americane. Parabolă a frământărilor violente ce macină America după război, Pastorala americană demitizează, alături de numeroase alte constructe și proiecții ideologice, și dimensiunea tragică și inefabilă a inocenței. În interiorul ei, bunul Suedez și monstruoasa Merry își au, fiecare, propriul zeu al Singurătății. "Orizont", nr. 4 (1567), aprilie 2013 Comunismul, în roz și negru Istoriile comunismului se scriu în registru major, detaliind semnificațiile unei ideologii care, în cazul României, a avut aproape o jumătate de secol răgaz pentru a-și manifesta ororile. Demersurilor
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
conferă energii secrete, pe care ei, în intervalul fluid dintre copilărie și adolescență, le pot direcționa în scopuri suprafirești, malefice. Destina Meridian, ca personaj suprem al viziunii plastice și literare a artistei, își petrece vârsta de șapte ani sub semnul singurătății magice. Descendenta unei vechi familii, a cărei poveste începe în Anglia, în secolul al XVII-lea, fetița are o genealogie marcată de un lung șir de mame și fiice ce poartă același nume, Destina. Fiecare dintre ele pare a fi
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
librării, premii etc. Așa cum, desigur, are Kundera sau Marquez. Dar toți aceștia trei Îndeplinesc prima condiție pe care am numit-o mai sus: au locuit În „capitala culturii” decenii la rând și au rezistat anilor lungi de sărăcie, umilințelor „editoriale”, singurătății aspre, ridicolului chiar! Ceva, cum mai spuneam, ce se Învecinează cu anumite „boli nervoase”, cu anumite „manii”, Înrudite unui tip accentuat de megalomanie, dacă nu chiar de paranoia! Dar, pentru a detalia cumva „treptele succesului”, trebuie spus că prima condiție
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau insolența de a-și dezvălui public „scrisul”, ceea ce fusese pus pe hârtie În ore de veghe singuratică, nocturnă sau nu, În luptă cu „zeul” nevăzut și atotputernic al anomiei, al neantului, fioros tocmai prin „prezența” sa tiranică și nevăzută! Singurătatea a fost marea prietenă și apăsătoarea lespede a tuturor celor, din secolele trecute și faimoase, poate Înainte de a dori să intre „În contact” cu alții, cunoscuți sau necunoscuți, trăiau reflexul de a se „exprima”, de a „ieși din ei”, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Eul”; ceea ce Înțelegem prin aceasta sau, doar, pentru cei mai puțin pretențioși, labirintul propriei vieți, aerul timpului sau o istorie sau alta, capabilă, poate, de a sfâșia o parte, chiar și infimă, din grosul și inepuizabilul văl al zeiței Maya... „Singurătatea scribului, a scriitorului”, insula sa tiranică plutind pe apele oricărei și eternei mări triviale a prezentului, acea „reîntoarcere la sine” cu Încăpățânată și adeseori sfidătoare aroganță; de fapt... o valorizare a persoanei, a celei mai străfunde, a celei „neînțelese” de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sfidătoare aroganță; de fapt... o valorizare a persoanei, a celei mai străfunde, a celei „neînțelese” de ceilalți sau a celei care nu se poate „arăta” decât astfel: ca o iluminare bruscă a unei umbre ce, astfel, prinde corp și relief! Singurătatea, blestemată secole la rând și de legiuni de scriitori de misive, memorii sau cărți „inventate”, poeme sau așa-zise „romane”, devine, iată, azi, printr-o fantastică răsturnare a planurilor și mentalităților, un dar care, riscând să fie Înghițit sau pierdut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dar ne Învață un adevăr simplu și extraordinar de complex, de „ermetic”, asupra propriei noastre ființe; dar și asupra istoriei, căci, cum am putea-o Înțelege de la Plutarh până la Borges, de la tablele lui Hammurabi la Rilke și Blaga, fără această „singurătate” creatoare de fantasme și versuri, metafore, acele iuți sau gigantice „forme ale spiritului”, ce nu sunt decât „un alt mod de a gândi”, de a exprima părți, noduri, fâșii, fulgerări sau piscuri ale Inefabilului etern!... Deoarece, azi, această singurătate pare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
această „singurătate” creatoare de fantasme și versuri, metafore, acele iuți sau gigantice „forme ale spiritului”, ce nu sunt decât „un alt mod de a gândi”, de a exprima părți, noduri, fâșii, fulgerări sau piscuri ale Inefabilului etern!... Deoarece, azi, această singurătate pare a se pierde, cea În care trupul și spiritul agățat de el se retrage, se rupe și aproape se Întoarce contra celorlalți, vii sau morți, și uneori, dacă are geniu, și contra sa Însuși, Își scoate din sine, așa cum
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
gol, având o smintită Încredere În firul aproape invizibil pe care-l secretă, orb și fanatic, creând plase În care se va prinde o victimă Încă nevăzută și improbabilă. Victima noastră - viitorul, improbabilul cititor care ne va salva din acea singurătate, fals inamic, redutabil complice al devastatoarei dorințe de „trădare a sinelui” și a trivialității tiranice În care acesta e scufundat. Vorbind de „comunicare” și instalând acest termen oarecare pe un fel de altar al ultimei modernități, nu cumva se luptă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al devastatoarei dorințe de „trădare a sinelui” și a trivialității tiranice În care acesta e scufundat. Vorbind de „comunicare” și instalând acest termen oarecare pe un fel de altar al ultimei modernități, nu cumva se luptă, În esență, contra acelei Singurătăți creatoare care a izvodit Literatura și Istoria, ideologiile, dar și Eul, ultima realitate nu a ființei, ci a viului?! Spaima de această „singurătate” să fi prins azi legiuni de mii și sute de mii de inși, prioritar tineri - Încă tineri
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
oarecare pe un fel de altar al ultimei modernități, nu cumva se luptă, În esență, contra acelei Singurătăți creatoare care a izvodit Literatura și Istoria, ideologiile, dar și Eul, ultima realitate nu a ființei, ci a viului?! Spaima de această „singurătate” să fi prins azi legiuni de mii și sute de mii de inși, prioritar tineri - Încă tineri! - crezând a participa, Însuflețiți, la o nouă revoluție, la o „nouă eră”, Înecați se pare În acea enormă confuzie pe care Heidegger o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
truistică și fals-misterioasă pe care am pus-o În fruntea acestor scrieri - Sensul vieții! Într’ adevăr „fals-misterioasă”...?!Ă Defineam mai sus decadența contemporaneității - anunțată, prorocită de un Nietzsche cu mai bine de un secol În urmă! - prin „semnul” fugii de singurătate. Acea singurătate care i-a asistat și, mai știi, poate i-a vegheat pe toți cei care, fugind de talazurile vieții etern triviale, „informe”, din jur, fugeau, prin scris, În Eul lor nesigur și nemulțumit. Singurătatea scriitorului, a artistului, a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fals-misterioasă pe care am pus-o În fruntea acestor scrieri - Sensul vieții! Într’ adevăr „fals-misterioasă”...?!Ă Defineam mai sus decadența contemporaneității - anunțată, prorocită de un Nietzsche cu mai bine de un secol În urmă! - prin „semnul” fugii de singurătate. Acea singurătate care i-a asistat și, mai știi, poate i-a vegheat pe toți cei care, fugind de talazurile vieții etern triviale, „informe”, din jur, fugeau, prin scris, În Eul lor nesigur și nemulțumit. Singurătatea scriitorului, a artistului, a filozofului, a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prin „semnul” fugii de singurătate. Acea singurătate care i-a asistat și, mai știi, poate i-a vegheat pe toți cei care, fugind de talazurile vieții etern triviale, „informe”, din jur, fugeau, prin scris, În Eul lor nesigur și nemulțumit. Singurătatea scriitorului, a artistului, a filozofului, a cercetătorului (alchimistului!Ă, acel „turn de fildeș” hulit azi de nu puțini era, se pare, și semnul creației, al abundenței și al perspicacității individului singur, Împotrivindu-se nu rareori, În ridicolul și sărăcia sa
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
esențiale umane? Omul, omul genial și inspirat - inspirat ca și zeii! - a descoperit, folosind instrumentul limbii, elementele esențiale ale firii și devenirii sale, ceea ce numim „temele” sau „motivele” abisale: iubirea, ura, zeii, prietenia, instinctul păcii și al războiului, justiția, injustiția, singurătatea, deliciile și torturile memoriei și alte câteva. Evident, Grecii, acești „copii precoci și teribili” ai umanității, le-au Împrumutat și „fețe umane”, ușor monstruoase, acestor „teme”, nesuportând Întotdeauna purul abstract și, Încă o dată suntem nevoiți a omagia geniul enorm, sălbatic
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
invidiem pe nimeni dintre cei care se bucură de favorurile mulțimii și ai mai-marilor vremii, iar când „nu mai putem”, când stâlpii „de nervi și de carne” ai ființei noastre Încep să cedeze, noi fugim În... alcool, În nebunie, În singurătate atroce sau moarte aparentă deoarece, moartea, pentru noi, are o cu totul altă față!... ...„Cretin muzical”, „autist”, „maniac”, „retardat” - ce vor să Însemne toți acești termeni, luați mai ales din domeniul psihiatric, față de biografia mea? Față de acel „eu” privit azi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de talie majoră În arte și științe și omul „de rând”; această „concentrare ne-firească” a energiilor sale spre un singur și acelaș scop, În ciuda atâtor altor necesități și interese multiple care Îl reclamă, ca pe oricare altul, În ciuda sărăciei, singurătății, ridicolului, bolilor la care Îl expune această manie? A ridicolului și nu rareori a „ridicolului suprem” care este Însăși nebunia, Într-atât scopul său pare iluzoriu, rupt de orice relație cu lucrurile acestei lumi, nemaivorbind de „fronda” pe care o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]