10,049 matches
-
în specificul existenței lor istorice (elaborată în 1956 ca teză de licență, dar publicată în volum abia în 1992), se arată preocupat „de a pătrunde esența istoriei și a destinului spiritual românesc”. Medievist, bizantinolog și slavist, Z. asociază informația și sugestiile oferite de comparatism pentru a proiecta originalitatea, puterea de iradiere și supremația culturii române în diverse epoci istorice, mergând până la susținerea ferventă, în anii ’80 ai secolului trecut, a protocronismului, a unor idei excesive, puternic marcate conjunctural, servind ideologia naționalist-comunistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
la exuberanța dialogului. Poeziile sale se caracterizează prin condensarea la maximum a emoției lirice, prin sobrietatea mijloacelor de expresie, printr-o percutantă economie lexicală. E meditativ și interiorizat, iar fluxul poetic s-a esențializat, ideea fiind concentrată într-o șocantă sugestie, ca în variantele din ciclul Oul, care vor să surprindă forța germinativă primordială. C. se relevă acum ca un poet al tragicului, transpunând teme eterne, precum nașterea, viața, moartea, scurgerea ireversibilă a timpului și relativitatea consecințelor lui, într-o meditație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
implică faptul că o metodă ideală pentru descoperirea și descrierea religiilor preistorice, În diversitatea lor, cu ramificațiile și rădăcinile lor, ar fi aceea care pornește de la prezent sau de la trecutul apropiat pentru a se aventura apoi În trecutul Îndepărtat. Această sugestie nu este nouă. După R.R. Marett (1935), dacă mergem din prezent Înspre trecut, urmele principalelor instituții umane, religia Înainte de toate, persistă până la dispariția lor comună În același punct În care dispare și omul. Dar ceea ce lui Marett și contemporanilor săi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestea sunt prezente În mod semnificativ, alături de zeul suprem În inscripțiile regale ale ahemenizilor. Identitatea lui Mithraxe "Mithra" ca zeu al „contractului” și al „pactului” (mithra), personificare a puterii care Îi este inerentă, a fost bine reconstituită, pornind de la o sugestie Înțeleaptă a lui A. Meillet (1907). Studiile care au urmat i-au confirmat concluziile, deși cu unele sensibile divergențe de opinii (Gershevitch, 1959 și 1975; Thieme, 1960; Boyce, 1975a, pp. 24 sqq.). Legat În India de Varuñaxe "Varun{a", iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de o abundență extraordinară, șocând deseori prin noutate sau prin îndrăzneala autohtonizării. Mult mai substanțial este efortul de a fuziona tradiționalismul și modernismul în Pregătiri pentru călătoria din urmă. Năzuind să fie un îndreptar de edificare creștină, cartea e structurată - sugestia unei arhitecturi precise venea, poate, și de la Charles Baudelaire, considerat de S. „răscruce a veacului modern” - pe o schemă ascensională, cu patru trepte: „pregătirile și îndoielile”, „ispitele și păcătuirile”, „căirile și rodirile”, „canonurile și fericirile”. Experiența eului liric este una
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
comentarii teoretice. Semnează astfel un lung eseu despre poezia concretă, Concretism poetic („Carpații”, 22-23/1957) sau vorbește într-un comentariu interesant despre polemică și funcția ei socială modelatoare („Dacia”, 15/1954); altă dată, abordează într-o dezbatere nu lipsită de sugestii fecunde Tendința actuală a nuvelei („Carpații”, 34-35/1959-1960) sau caută să determine un misionarism critic contemporan (Funcția criticii literare, „Carpații”, 1959, 26-27). Ca literatură propriu-zisă, publică volumul de nuvele Ram Kalu Adi (1957), reluat mai apoi întocmai, alături de scrieri ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
în TAS, (deși există și alți autori care le folosesc), în sensul că, în TAS, indivizii sunt decisivi asupra unei/unor perechi de alternative, iar acestea nu poartă numele de „decisivități”, și nu se vorbește despre „acordarea de decisivități”. La sugestia profesorului Adrian Miroiu, menționez că acești termeni nu implică crearea unor noi obiecte, așadar nu se încalcă principiul occamian al parcimonității. De asemenea, sintagma „acordare a decisivității” nu presupune o anumită concepție în privința drepturilor (una în care acestea nu sunt
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
nu sunt introduse preferințe despre preferințe. footnote>. Voi prezenta acum primul grup de restricții ale domeniului universal: 3.1. Restricția Fine În (1975), Fine propune cel puțin două idei interesante: prima, pe care nu o voi dezvolta aici, este o sugestie potrivit căreia teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian poate fi modelată ca un joc de tip dilema prizonierului. Cea de-a doua se referă la categoria indivizilor cu preferințe liberale. În termenii lui Fine: „Un individ este liberal dacă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
membru al societății să fie indiferent în privința acelor probleme care nu îl privesc” [Fine, 1975, pp. 1280-1281]. Dacă indivizii au astfel de preferințe, inconsistența nu mai apare (a se vedea secțiunea 3.1-4* pentru demonstrație). 3.2. Restricția Farrell O sugestie asemănătoare formulează și Farrell în (1976). În cuvintele acestuia, soluția sa presupune „considerarea unui individ ca fiind indiferent între x și y, chiar și atunci când acesta poate să nu fie indiferent între aceste alternative. În interiorul regulii de alegere colectivă, această
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
acid lipoic. Totuși, se pare, că are un rol important, prin supradozare, în tratamentul ATS (ASC), alături de țelină, încât administrarea unor regimuri vegetale de cruțare (bogate și în acid ascorbic totodată), cu efect favorabil major [Pîrvulescu, 2004] a dus la sugestia, printre fitoterapeuți, că eventual concentratele de vegetale s-ar putea constitui într-un adevărat panaceu, alături de un regim igieno-dietetic ecologic (din surse naturiste verificate) pentru majoritatea afecțiunilor geriatrice (ATS). Vitaminele P S-a observat, că permeabilitatea capilarelor în scorbut (avitaminoză
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Olga I. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2096]
-
voinței și al conștiinței, limita termină prin a ieși din inerția fizicalului, devenind un adevărat concept peratologic. Vorbind despre peratologie, noi facem o sinteză pe care limba greacă nu a făcut-o nicăieri explicit, dar care își are acoperirea în sugestia metafizică pe care am putut-o desprinde din semnificațiile radicalului *per-. Peratologia ca fenomenologie a limitei și a atitudinilor față de limită (manifestate în forma limitei acceptate, puse, cucerite sau contestate) nu se constituie deci ca simplă analiză filologică a contextelor
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în muzee și teatre, să cunoască atît literatura tradițională cît și pe cea contemporană și să studieze arhitectura; căci istoria nu este o simplă înregistrare faptică și științifică și nici nu poate fi doar atît. Istoria deschide perspective și face sugestii valoroase. Iorga avea o memorie și o erudiție supraomenești și era un discipol al lui Michelet, pentru care istoria era "la résurrection intégrale de la vie". Și-a petrecut o mare parte a vieții cercetînd bibliotecile și arhivele, cufundîndu-se în tăcerea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un Maiorescu coborît din Olimp". Conflictele personale și ideologice nu explică totul. Fără îndoială că individualismul lui Iorga și refuzul lui de a accepta autoritatea altcuiva au făcut ca adeziunea sa la partid să fie dificilă. Naționalismul său extremist și sugestiile sale privind îmbunătățirea condițiilor de trai ale țărănimii l-au transformat într-un adversar al conservatorilor. Iorga îi ura pe liberali și nu credea în lupta de clasă. El aducea argumentul că lupta de clasă distruge unitatea națională, respingîndu-i deci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
consumat aproximativ 0,5% din PNB-ul Statelor Unite), Planul Marshall ar costa la Începutul secolului XXI 201 miliarde de dolari. Imediat după discursul lui Marshall, miniștrii de Externe ai Marii Britanii, Franței și Uniunii Sovietice s-au Întâlnit la Paris, la sugestia lui Bevin, pentru luarea unei decizii. La 2 iulie, ministrul de Externe sovietic Viaceslav Molotov a părăsit negocierile, iar două zile mai târziu Franța și Marea Britanie au invitat oficial reprezentanții a 22 de țări (excluzând doar URSS și Spania) să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca și În 1943, că pentru a se bucura de „prosperitate și progres social... statele din Europa trebuie să formeze o «entitate europeană», care le va transforma Într-un monolit”. Iar Mișcarea pentru Unitatea Europeană creată În ianuarie 1947 la sugestia lui Churchill avea entuziaștii săi. Winston Churchill a fost de timpuriu un promotor influent al ideii de unitate europeană. La 21 octombrie 1942, Îi scria lui Anthony Eden: „Trebuie să recunosc că mă gândesc În primul rând la Europa, la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
European”. Dar circumstanțele politice postbelice nu erau favorabile acestor idealuri. În cel mai bun caz, se spera la crearea unui forum pentru discuții europene - ceea ce a propus la Haga, În mai 1948, Congresul Mișcării pentru Unitate Europeană. Rod al acestei sugestii, Consiliul Europei a fost inaugurat În mai 1949 la Strasbourg, unde s-a ținut În luna august a aceluiași an prima sa reuniune: au luat parte delegați din Marea Britanie, Irlanda, Franța, țările Beneluxului, Italia, Suedia, Danemarca și Norvegia. Consiliul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de obicei alte forme de compensație. În acestă etapă, desigur, cele mai multe țări vest-europene nu erau membre ale CEE. La un an de la inaugurarea Pieței Comune, britanicii - care Încă mai Încercau să Împiedice formarea unui bloc supranațional european - au venit cu sugestia ca CEE să fie extinsă sub forma unei zone comerciale libere pentru produsele industriale, incluzând, pe lângă statele CEE, alte țări europene, precum și state din Commonwealthul britanic. Cum era de așteptat, de Gaulle a respins această idee. În replică, la inițiativa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Încă o vreme. Dar viitorul era În altă parte. La reuniunea Congresului pentru Libertatea Culturii din martie 1955 de la Milano, Raymond Aron a propus ca subiect de discuție „sfârșitul erei ideologiilor”. La vremea aceea, o parte din public a considerat sugestia ușor prematură: la urma urmei, dincolo de Cortina de Fier (și nu numai) ideologia părea bine sănătoasă. Dar Aron nu se Înșela. Statul european occidental, așa cum s-a conturat În acei ani, era din ce În ce mai detașat de orice proiect doctrinal și, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din partid vor lupta pentru a-și păstra privilegiile; era menționată chiar „intervenția forțelor străine În dezvoltarea noastră”. Presându-i să se miște mai repede, poporul Îi Întărea pe reformiștii din Partidul Comunist. Dubček a respins maifestul lui Vaculík și sugestia făcută comuniștilor de a abandona monopolul puterii. Ca vechi comunist, el nu putea Încuraja acest salt calitativ crucial („pluralism burghez”) și nici nu avea de ce. Pentru Dubček, partidul era singurul vehicul adecvat pentru transformări radicale, dacă se voia păstrarea atributelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să recunoască și statele care aveau relații diplomatice cu RDG, cu excepția Uniunii Sovietice. Succesorul lui, Ludwig Erhard, deschisese misiuni comerciale la București, Sofia, Varșovia și Budapesta, dar prima Încălcare reală a regulii s-a produs abia În 1967, când, la sugestia lui Brandt, regimul de la Bonn a stabilit relații diplomatice cu România și, un an mai târziu, cu Iugoslavia. Adenauer insistase mereu că În Europa Centrală nu putea fi vorba despre destindere sau dezarmare câtă vreme nu exista o soluție pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
publică intenția de a le acorda coloniilor africane dreptul deplin la autodeterminare. În mai puțin de un an, toate coloniile erau independente, iar Timorul de Est intrase sub controlul Indoneziei. Decolonizarea a fost destul de haotică - gherilele din Guineea și Mozambic au ignorat sugestia lui Spínola de a renunța mai Întâi la arme, iar În Angola a izbucnit un război civil -, dar, văzută din Portugalia, avea meritul de a fi rapidă. Ea a precipitat - În urma confruntărilor violente care au avut loc după retragerea armatei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cererile lui Saharov și ale altor deputați de a se continua schimbarea - prin detronarea partidului, din ce În ce mai discreditat, din poziția sa privilegiată - nu puteau fi ignorate, chiar dacă Însuși Gorbaciov a șovăit la Început. Comuniștilor le aluneca printre degete monopolul puterii: la sugestia lui Gorbaciov, În februarie anul următor Congresul a votat eliminarea din Constituția sovietică a prevederii de bază - Articolul 6 -, care atribuia Partidului Comunist un „rol conducător”13. Răsturnările din politica internă sovietică Între 1985 și 1989 au fost facilitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era În 1825, când admiterea În lumea modernă avea ca preț renunțarea la o moștenire evreiască apăsătoare, făcută din izolare și discriminare. Astăzi, prețul admiterii În Europa s-a schimbat. Printr-o ironică răsturnare de situație pe care Heine (cu sugestiile lui profetice despre „vremuri sumbre, tumultuoase, ce se apropie cu vuiet”) ar fi apreciat-o mai mult decât oricine, cei care vor să devină cu adevărat europeni În zorii secolului XXI trebuie să-și asume mai Întâi o moștenire nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nostalgie. Declanșarea bruscă a Războiului Rece a contribuit, desigur, la această stare de lucruri 6. Existau Însă și alte cauze. Pentru majoritatea europenilor, al doilea război mondial nu fusese purtat din cauza evreilor (deși li se imputa declanșarea lui) și orice sugestie că suferința poporului evreu ar putea merita locul cel mai important provoca o aversiune profundă. Holocaustul era doar unul dintre numeroasele lucruri pe care oamenii voiau să le uite: „În anii grași de după război... europenii și-au găsit un refugiu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au Început chiar să insiste asupra unor astfel de paralele. În Occident, juxtapunerea a rămas controversată. Problema nu o constituia comparația directă dintre Hitler și Stalin: natura monstruoasă a celor doi dictatori nu mai era contestată acum de nimeni. Dar sugestia că Însuși comunismul - Înainte și după Stalin - ar trebui plasat În aceeași categorie cu fascismul și nazismul avea implicații incomode pentru trecutul Occidentului, și nu numai În Germania. Pentru mulți intelectuali vest-europeni, comunismul era varianta eșuată a unei moșteniri progresiste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]