99,031 matches
-
Șirato, prenumele căruia e Francisc. Ei bine, crainica, o alta, - una, desigur, englezită - făcea din acest Francisc, Frensis. Pe un alt pictor, și anume Fragonard, o a treia spicheriță cultă îl boteza, pe un alt post, Faragonar, - făcîndu-mă să mă gîndesc la Faraday, la faraoni, sau la legendara căpetenie a francilor, pe nume Pharamond... Faragonarul ăsta-i, oricum, faramineux, ceea ce în limba lui Fragonard înseamnă Ťuluitorť sau Ťabracadabrantť". Și mai înregistrăm și alte picanterii, destule: Giozef în loc de Joseph Goebbels, Riciard Oagnăr
Virtuozul number one by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/10958_a_12283]
-
stînga, era viceversa. Era cam tot ca-n povestea cu mlaștina și cireșul, cu josul în sus și susul în jos. Simetrice erau legile lumii ăsteia, dar ce mai conta: cîine era tot ce putea fi mai perfect pe lume, gîndi cîinele. Se luară de labe și o porniră înainte, prin lumea goală, fără direcție și imposibil de descris. Erau doi și erau fericiți." Că tot vorbeam de cititorii rutinați ai fantazărilor de tot felul, uzul i-a învățat că poveștile
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
un civil ca Pană, era o subtilitate. Ceaiul, eu îl beau fără zahăr. Acela era dulce, dulce de tot. Nici o cerere? Nimic? Ca românu'!... (Și nici când nu ceri nimic nu-i bine, devenind și mai suspect...). Am spus doar, gândindu-mă la noua funcție de staroste al scriitorilor, că, de obicei, respect ce se cuvine respectat, dovadă ieșirea ce produsese senzație... Pe figura lui Pană văzusem lățindu-se un aer de mulțumire. Precis că mă înțelesese greșit. Înțelegând, de fapt, ce
Asinus asinum fricat (revenire) by Constantin Țoiu () [Corola-website/Journalistic/14600_a_15925]
-
pentru proiecția bucureșteană de la Cinematecă. O fi fost el cel mai ieftin film făcut vreodată, dar ceva-ceva tot a costat. Și cine-a scos toți banii din buzunar, timp de 7 ani cît s-au întins filmările? Brownlow. Dacă mă gîndesc la ediția viitoare, n-am nici un motiv de stres. Oricine va dori să vadă: ultimul film al lui Mike Leigh (și să plîngă pe cinste) - All or Nothing; de ce a luat Ursul de Aur la Berlin o docudramă care, pe
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
înfricoșat atît de mult, încît l-ar fi cuprins turburarea și groaza. Poate că simțea toate acestea și înadins înăbușea din rădăcină orice gînduri chinuitoare". (Opere 2, 228). David Pop face parte din categoria celor cărora le e frică să gîndească și să-și asume o opțiune. Ceea ce nu se poate spune despre Apostol Bologa, care este victima propriilor dileme și căutări, fiind o conștiință mereu trează. David Pop nu are ezitări și îndoieli, el e un "somnambul" gata să se
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
ar ști să spună ce înseamnă și nu-l interesează ce consecințe are ea asupra lui. Marea neliniște nu vine nici la întîlnirea cu moartea. David Pop are o conștiință adormită, anemiată. Unica lui preocupare e satisfacția de a nu gîndi. David Pop este liniștit, cu foarte mici intermitențe, de la un capăt la altul al mediocrei lui existențe, pe cînd Apostol Bologa dobîndește această liniște numai la sfîrșitul vieții lui, ca o împăcare cu divinitatea pe care o negase. Cînd David
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
naționale și morale, dar și o aplecare bolnăvicioasă spre frămîntările spirituale, vecine cu metafizicul. Pe scurt, David Pop e o fire nedilematică, Apostol Bologa e o fire prin excelență dilematică. Primul pare că aproape nu are conștiință, se ferește să gîndească, cel de-al doilea străbate adevărate vămi interioare, rătăcindu-se într-un labirint problematic. David Pop reduce toate situațiile exterioare la necesitatea exercitării datoriei; el nu are nici un răspuns propriu la provocările istoriei. Înlătură orice fel de gînd, pînă la
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
numește la un moment dat somnambul. Întreaga evoluție dramatică a nuvelei ne arată cît de greu se trezește o astfel de conștiință refugiată protector în inerție și apatie. David Pop e un abulic ciudat, care are paralizată voința de a gîndi și mai puțin voința de acțiune, căci este un ostaș destoinic. David Pop este individul masificat, victimă a uniformizării generale exercitată de război, ceea ce înseamnă anulare a personalității și alienare fără conștiința alienării. El se trezește prea tîrziu pentru a
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
atît să-și înfrunte destinul cît și să-și asume existența, adică eșecul, printr-un act de conștiință. Însăși condiția lui umană ne apare diminuată prin teama de problematizare și frica de opțiune, amîndouă avîndu-și originea în frica de a gîndi. Iată de ce cred că e greșit să spunem - pe baza unei lecturi politice exclusiviste - că Pădurea spînzuraților preia și dezvoltă premisele enunțate în Catastrofa: pentru că profilul personajului e total diferit (Apostol Bologa nu-l reeditează pe David Pop) și pentru că
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
mai poate Nimic pe lume să i-l dea-napoi. Nici tu n-ai fi, de eu n-aș fi ajuns Mai fericit, deși nu fericirea-i Pe lume totul. Mie-mi place gustul Amar al vieții, chinul de-a gândi Cu capul meu, cu remușcări cu tot, Să-nfrunt ispitele ce stau la pândă. D: Mărturisește, biet ascet sărman, Ce dulci sunt bogăția și puterea: Îți dau aripi, spre soare să te-nalți, Alungă umbra, satisfac dorințe, În cârdășii îți
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
și pentru publicul care știe românește, pentru că reprezintă elementul documentar. M.F.: Este o sugestie extraordinară. Cînd am văzut prima dată ecranul în spectacolul nostru de la Lans, unde am jucat înainte de Paris, am găsit că "face" bine. Dar nu m-am gîndit mai departe. Și dacă îmi spuneți lucrul acesta, mă bucur foarte mult. Am văzut și eu că ecranul s-a integrat perfect. Vizual, el stabilește o formă de echilibru, în înălțimea scenei, față de pata albă a zăpezii, care acoperă jos
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
subteran. Este o tradiție a școlii românești sau a școlii ruse de teatru, care pleacă în-tr-un fel, să zicem de la metoda lui Stanislavski. Cînd ați vorbit despre actrițele care s-au întîlnit cu personajele reale ale dramei, m-am gîndit la actorii lui Stanislavski care, cînd au jucat Azilul de noapte, au petrecut cîteva nopți sau cîteva săptămîni în-tr-un azil de noapte. M.F.: Da, așa este. Școala din Est, nu pot să-i spun numai rusă, pentru că de fapt
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
Queretaro și două la Ciudad de Mexico? Yuri Kordonsky: În realitate nu simt că a fost o revedere, ci mai degrabă o continuare a relațiilor noastre care n-au încetat niciodată, căci după premiera spectacolului în mai 2001, m-am gândit enorm la el și m-am tot frământat ce mai puteam face. A fost un fel de monolog interior care a tot continuat sau poate un fel de dialog inexistent între mine și trupă și cred că actorii au avut
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
să stea pe un scaun, dar mintea nu-și mai amintește de ce, lipsește motivația. E bine însă că actorii au scăpat de nervozitatea din primele zile, din preajma premierei, acum ei se simt în largul lor și au șansa să se gândească la ceva mai serios decât la succesul spectacolului. L. R.: Știm că nu mai locuiți în Rusia, că de mai bine de un an v-ați stabilit în Statele Unite. Cum v-a ajutat experiența dumneavoastră rusească și cu cea românească
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
pline, dar oamenii erau foarte atenți și cred că înțelegeau foarte bine ce se întâmpla pe scenă. Mexicanii au altă cultură, altă tradiție, altă mentalitate și nu râd așa de repede la glumele noastre. Acest lucru trebuie să dea de gândit actorilor, care nu trebuie doar să glumească pe scenă. Am sesizat că spectatorii mexicani nu afectează spectacolul cu râsul lor. L. R.: Am sentimentul că ei nu râd așa ușor ca în România sau ca în Italia, la Palermo, anul
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
care s-a stricat din pricina spectacolelor muzicale, a spectacolelor comerciale. Banul dictează aici regulile, dramaturgii sunt obligați să scrie o piesă în două săptămâni, iar regizorii să monteze în patru săptămâni. Teatrul comercial creează un anumit public care refuză să gândească, oamenii nu vor să se simtă incomod, dar teatrul reprezintă el însuși o provocare; dacă nu provoacă oamenii, teatrul moare. În S.U.A. se obișnuiește ca teatrul să fie mort, să nu te deranjeze, pleci din sala de spectacol și în
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
nu au un maestru care să creeze un stil, o viziune; un profesor predă regie, un altul actorie, deci iau totul de la toți fără a avea un anumit model și fără să devină adepții unui crez anume. L. R.: Vă gândiți să reveniți să montați ceva la Teatrul Bulandra? Y. K.: Îmi doresc mult să revin la București, să lucrez cu actorii din Unchiul Vanea, dar să și lărgesc echipa. Sper că acest lucru se va întâmpla cât de curând. L.
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
să dea. A dorit să lucreze cît mai puțin pentru bani cît mai mulți și șefii n-au fost de acord. A stat secole de-a rîndul cu gura căscată sub perii cei roditori și fructele cădeau alături. S-a gîndit la un perpetuum mobile avînd ca motor blazarea și cînd era pe punctul de a-l breveta, istoria se trezea să tușească ori își sufla mucii pe foile lui și din nou era obligat s-o ia de la capăt. Răbdătoriu
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
mitologice obscure, nu prea educat, dar dîrz, strămoșul poporului Bundy a avut ineleganța de a se înmulți pe o uliță foarte circulată a istoriei, unde limuzinele boșilor de atunci își răneau cauciucurile cînd treceau prin glod. Unii ștabi s-au gîndit să lărgească ulița ori s-o transforme în autostradă, alții au rămas mască la frumusețea peisajului văzut din spatele geamurilor fumurii, iar ultimii, pur și simplu, au avut diverse treburi pe acolo fiindcă era mai scurt decît prin altă parte. Toate
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
Sillitoe, locuiește la Londra și a publicat douăsprezece volume de poezie, nuvele, librete de operă, traduceri. Lidia Vianu: Ești o poetă fremătătoare. Versurile tale sunt fragile și totuși îndârjite, iar acest paradox te aduce, cred, în aria Desperado. Nu mă gândesc deloc la disperare în acest context. Înțeleg prin Desperado poezia ultimelor decenii, colocvială, nonconformistă și firească, cu alură de jurnal, contradictorie, adesea sfidător nerușinată, și mai ades respingând confesiunea. Ruth Fainlight: Așa cum definești termenul, cred că sunt ceea ce numești un
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
devreme sau mai târziu va trebui să aleg între/ chelie și încărunțire". Ironia face mâhnirea să amuțească. Ce reacții aștepți de la lectori? Cum ți-ai descrie cititorul ideal? RF. Cititorul meu ideal? Uite un lucru la care nu m-am gândit! Ar trebui să fie cineva care să distingă vocea mea în poem, să-mi înțeleagă aluziile și metaforele. Mi se pare extrem de interesant ce spui despre Divination by Hair - că "ironia face mâhnirea să amuțească." Poemul acela e într-adevăr
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
a continuat. Am trăit pe pielea mea, în 1958, și spectacolul umilitor al "demascării", într-o ședință publică, sub învinuiri nu doar mincinoase, ci și ridicole, al căror scop era să mă intimideze, să-mi taie orice imbold de a gândi "altfel", cu propriul meu cap. Ulterior, nu mi-a fost greu să mă distanțez conceptual de tot ce aparținea ideologiei stalinisto-leniniste: dogma partidului unic, cultul personalității, înăbușirea absolută a spiritului critic, centralismul democratic (invenția perversă prin care conducerea îi desemnează
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
a l’epoque des Lu-mieres a lui D. Popovici, o alternativă scientistă plauzibilă a criticii călinesciene, mi-a venit ideea unui tip de abordare care să împace cele două polarități spre care înclinam deopotrivă, fără să mă decid. M-am gândit la istoria literară ca la o sinteză a celor două iubiri: pentru literatură și pentru conceptual, pentru perspectiva "aproapelui" și pentru perspectiva "departelui"... Nu e mai puțin adevărat ceea ce ai enunțat ipotetic, că, în anii național-comunismului (practic, am reînceput să
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
lui Constantin Călinescu. E ușor de înțeles, pentru mentalitatea vremii, că familia nu i-a îngăduit să-și recunoască fiul." Studiind fotografia prezumptivului tata, păstrată în arhiva Călinescu, cercetătorul îl recunoaște, după înfățișare și nume, într-un personaj călinescian: "ne gîndim la profesorul Silvestru Capitanovici din Cartea nunții. Tache Capitanovici s-a sinucis că și eroul românului". Un alt element biografic regăsit în opera romanesca este existența în familia mamei adoptive (ce a supraviețuit 40 de ani soțului) a unui nepot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17562_a_18887]
-
că el stătea între ele neavând nici o importanță. Apoi, camera, așa cum o percepea el, ca fiind îndărătul său, se contractă și se întoarse pe dos, scurgându-se prin el, pe lângă el, asemenea unei materii foarte moi. "Ce stranie inversiune spațială!" gândi Ulrich. Oamenii treceau acum prin spatele său; el însuși trecuse prin ei, și dincolo de ei, și ajunsese într-un neant; și poate că treceau atât prin fața lui cât și prin spatele lui, poate că vor curge peste el așa cum valurile
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]