9,965 matches
-
tron, după ce va fi pus cea de pe urmă piatră la edificiu” <ref id="7">7 Acte și documente relative..., vol. VIII, p. 315-316. </ref>. În ziua imediat următoare, la 5/17 ianuarie 1859, Înainte de alegerea lui Al. I. Cuza, Adunarea, Îmbrățișând propunerea făcută În precedenta zi, a adoptat, cu 47 din cele 49 voturi ale deputaților prezenți, o adresă de mulțumire către puterile garante unde, exprimându-și gratitudinea pentru „recunoașterea și garantarea drepturilor Principatelor Române”, se reafirmă, Într-o manieră categorică
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
și 7 iunie 1869. Emanuel Arghiropol, unchi după mama al lui N. Iorga, este proprietar și redactor al revistei, în care își propune să facă „o descriere exactă a moravurilor, a sentimentelor, a întâmplărilor” românilor. Scriitorul, afirmă Arghiropol, trebuie „să îmbrățișeze ce este național” și să contribuie la culturalizarea poporului. Literatura din J. pentru ț. corespunde acestui program redacțional, în sensul că se adresează unor cercuri largi de cititori. Em. Arghiropol da române, nuvele, drame și poezii, iar I. Holban, M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287690_a_289019]
-
Iași, dar și-a continuat studiile, în mod salutar pentru viitorul poet, la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, pe care l-a absolvit în 1941. A urmat Facultatea de Drept a Universității din București, luându-și licența în 1945. A îmbrățișat cariera juridică, desfășurându-și activitatea la Brăila și București. În timpul celui de-al doilea război mondial și în perioada imediat postbelică a colaborat la gazetele brăilene „Ancheta”, „Cuvântul”, „Facla”, „Expresul”, afirmându-se ca poet în revistele din Capitală, „Prepoem”, „Vremea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
a lumii animalo-umane, despre care vorbesc activitățile grafice. Se pare deci că ne este Îngăduit să presupunem că se atribuia o semnificație rituală și sacrală „spiritelor” animalelor. Dar pentru a rezuma caracterul acestei „religii”, trebuie să observăm că atitudinea religioasă Îmbrățișează În profunzime viața obișnuită, fiind unul dintre modurile În care omul Își organizează mintal lumea. Acest mod de a fi religios pare să coincidă cu ideea umană asupra cosmosului, a universului ordonat, În interiorul căruia, de exemplu, coexistă Înțelegerea animalelor, sacralizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legat În special de monumentul rupestru de la Yazilikaya (Bittel, 1977, pp. 211 sqq.), situat la circa 1,5 km de Boghazköy, unde suveranul, În veșminte sacerdotale, este reprezentat de două ori (singur, stând În picioare pe doi munți, dar și Îmbrățișat de zeul său protector, Șarruma, fiul lui Teșup și ¾epatxe " H~epat", un zeu de origine kizzuwatneană) și unde este sculptată inscripția sa. Monumentul descoperit de Ch. Texier În 1834, este alcătuit din două Încăperi naturale de piatră, cu diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
termenilor care exprimă rudenia - de exemplu, Ammuxe "Ammu" - sau, mai bine spus, atribuirea de calificative precum tată, frate, socru, unchi, zeilor; aceste date atestă valorile de clan și familiale care stau de la baza grupului a cărui religie, la origine pastorală, Îmbrățișează În mare măsură elemente proprii sedentarilor, pentru a sublinia continua osmoză Între culturi. În textele de la Mari din această epocă există multe referiri la fenomene de „profetism” cu privire la persoane care visează sau primesc mesaje din partea zeilor, de obicei destinate unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de obicei pe primul loc atât ca zeiță În mod explicit tutelară a cetății, cât și ca mijlocitoare Între umanitate și partenerul său divin extrem de autoritar. În ceea ce Îl privește pe Baal Hammon (lit.: „stăpân al altarului șdomesticț”), personalitatea lui Îmbrățișează o sferă foarte amplă de prerogative, arătându-se ca un soi de stăpân universal cu puteri enorme și atribuții largi. Tanit este identificată cu Iunonaxe "Iunona" (Caelestis sau Regina) a autorilor clasici, care, În schimb, Îl traduc pe Baal Hammon
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Începutul secolului trecut, timp de mai multe decenii a predominat tendința de a confunda religia minoică cu cea miceniană. Din documentația arheologică ieșea la suprafață o lume preelenică ce părea că, din insula Creta, Își extinsese controlul asupra continentului grec, Îmbrățișându-l Într-o unitate religioasă și culturală moștenită apoi de către micenieni, cu formele și conținuturile sale, În epoca protoistorică. Dar grandoarea edificiilor palațiale ivite din săpături, ca și absența fortificațiilor Împrejurul așezărilor urbane semnalau deja ele singure o trăsătură specifică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numele, religia romană este, Înainte de toate, religia unei cetăți, nu a unui trib, a unui popor, a unui regat. În mod paradoxal, această religie, restrânsă la o cetate, devine religia dominantă a regiunii și dobândește trăsăturile unei religii universaliste care Îmbrățișează toate popoarele, În analogie cu expansiunea politică, economică, militară pe care o cunoaște Imperium Romanum. După cum am precizat când am vorbit despre clasificarea ei din punctul de vedere al științei religiilor, religia romană este, la originile ei, o religie sintetică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Comunicarea cu imaginile de cult nu poate fi descrisă doar prin criteriile discursului verbal. În fața imaginilor și cu imaginile se acționează În diferite moduri și se vorbesc diferite limbaje: omul salută de departe, intră, se pleacă, privește Înainte, Îngenunchează, atinge, Îmbrățișează, sărută. În poala zeiței se pune o haină, lui Jupiter i se oferă o cunună de lauri sau o implorare scrisă. Pare mai puțin respectuos gestul de a lipi o foaie pe statuie sau cel de a scrie propria cerere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ea rămâne nerezolvată (cf. Cancik, 1983). 2. Filozofii elaborează o Weltanschauung globală care are pretenția ei de adevăr În măsura În care derivă din experiența lor personală, din natură și din rațiune (Seneca, Epistulae morales ad Lucilium, 95, 12): „Afirmațiile filozofiei ș...ț Îmbrățișează Întreaga viață și chiar Întreaga natură”. Filozofii sunt supuși „ca față de un jurământ (sacramento rogati) sau chiar de o teamă superstițioasă; consideră o nelegiuire (nefas) faptul de a se Îndepărta de convingerile pe care ei Înșiși și le-au format
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
8-10 de temporibus feriae, ludi circensis, ludi scaenici cărțile 11-13 de rebus consecrationes, sacra privata, sacra publica cărțile 14-16 de dis di certi, di incerti, di selecti Împreună cu cele douăzeci și cinci de cărți ale lucrării Antiquitates rerum humanarum, Antichitățile lui Varro Îmbrățișează Întreaga civilizație romană. Ele oferă o imagine a lumii, a omului și a istoriei, imagine amplă și abundentă, În același timp raționalistă și speculativă, foarte morală, oarecum melancolică. Teologia sa cuprindea Întreaga „teologie politică” (theologia civilis) a Romei (vezi subcapitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vieți spirituale”. Mai accentuat după 1974, servilismul ideologic al revistei nu va afecta totuși prea mult partea ei propriu-zis literară, alături de nenumăratele editoriale și reportaje cu caracter propagandistic continuând să se publice o literatură de bună calitate și extrem de variată. Îmbrățișând domenii variate și beneficiind de aportul unor colaboratori valoroși, A. a încercat să fie o revistă echilibrată, în care să-și găsească locul atât tradiția, cât și actualitatea și în care să poată fi citiți autori din toate generațiile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
este emblema vastității hotarului și a absenței hotarului propriu. Vedem deci cum în esența oricărei hotărâri rezidă această ambiguitate a preluării în proiect. Căci orice hotărâre în privința a ceva sau a cuiva poate să se manifeste ca o cuprindere care îmbrățișează și sporește sau ca una care înghite anihilând. Ea poate acționa ca limită acceptată sau ca limită impusă; ea poate defini, spori și împlini sau poate mutila, uniformiza și desființa. De aceea, pentru că în orice hotărâre se joacă destinul de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Sursa este comună și actul întemeierii noastre ne cuprinde pe toți laolaltă. De aceea pot numi „frate“ soarele, vântul și focul sau „soră“ luna, apa și scoarța pământului. De aceea pot cere iertare copacului tăiat și vânatului ucis și pot îmbrățișa calul biciuit. Cu toate acestea, mă recunosc mai lesne în lucrul pe care eu l-am făcut. Și cu cât mă recunosc mai lesne, cu cât spațiul pe care el îl ocupă devine mai vast, cu cât este mai mare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ale radicalului *perpe care le reținem pentru analiza noastră. Este și limita aici (peras), și parcursul între limite (poros), resimțit ca depășire a unui obstacol și ca pășire dincolo (peran), și este, în sfârșit, experimentarea (peira) limitei, „încercarea“ ei, care îmbrățișează toate celelalte momente și le trimite pe toate la idee. Să numim sistemul de relații care se nasc între aceste elemente complex peratologic și să vedem în ce măsură poate el depăși interesul pe care îl suscită în mod obișnuit o simplă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
său Ș. era un gânditor de orientare existențialistă (Martin Heiddeger, Jean-Paul Sartre), dar cu o metodă fenomenologică (Edmund Husserl) ce își are sursa în Descartes. Înclinat spre ateism, se reconsideră, sub influența unor filosofi precum Martin Buber și Emmanuel Levinas, îmbrățișând creștinismul, argumentat și prin Toma d’Aquino. În 1978 își publică prima scriere în românește, eseul Sarea pământului. Subintitulată Cantată pe două voci despre rostul poetic, elaborată sub forma unui dialog, în douăsprezece trepte („zile”), între un Tânăr Prieten și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
sau în discuții despre zilele bune de pe vremuri. O viață socială de schimburi de idei pline de miez devenea practic imposibilă. Unii își găsesc relaxarea în talmeșbalmeșul dansurilor (un joc barbar constînd în a sări în sus și-n jos), îmbrățișînd oameni pe care nici măcar nu-i cunosc și bătînd pe loc din picioare în sunetele sălbatice ale muzicii negre. Copiii sînt crescuți în mijlocul unor astfel de ambianțe morbide și devin cu timpul chiar și mai nefericiți decît părinții lor9. Într-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
legionari, toți membri ai propriului cuib legionar al lui Stelescu, au hotărît să inițieze o "acțiune directă": au năvălit în camera spitalului, l-au hăcuit cu topoarele, au dansat purtînd în mîini hălci din trupul acestuia, după care s-au îmbrățișat, scoțînd strigăte de bucurie. Conform tradiției, s-au predat ca să-și "ispășească" crima. În închisoare, ei au devenit o altă legendă legionară, "Decemvirii", "cei zece"15. Între timp, Războiul Civil din Spania, repetiția generală a celui de al Doilea Război
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
două decenii petrecute În exil și numeroși ani ca Înalt oficial În Internaționala Comunistă, Togliatti nu-și făcea iluzii despre ce avea să urmeze după războiul european. Întors de la Moscova În martie 1944, el a anunțat la Salerno că Partidul Îmbrățișa cauza unității naționale și a democrației parlamentare - spre surprinderea și confuzia multor simpatizanți. Într-o țară unde milioane de oameni, și nu numai cei de dreapta, erau compromiși de regimul fascist, Togliatti nu dorea să Împingă națiunea În pragul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rezolva probleme structurale mobilizând și dirijând oamenii și resursele În slujba binelui colectiv. Evident, această viziune le surâdea mai ales socialiștilor, dar convingerea că o economie planificată echivala cu o societate mai prosperă, mai justă și mai echilibrată a fost Îmbrățișată de un spectru politic foarte larg, inclusiv de partidele creștin-democrate aflate În ascensiune În tot vestul Europei. Istoricul englez A.J.P. Taylor spunea ascultătorilor BBC, În noiembrie 1945, că „nimeni În Europa nu crede În traiul american - adică În inițiativa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
discuții. Planul Monnet era unic. Era creația unui om deosebit 2. Dar și fructul unei culturi politice predispuse la procese de decizie autoritariste și la clădirea consensului prin fiat guvernamental. Sub auspiciile sale, Franța a devenit prima țară occidentală care Îmbrățișa creșterea economică și modernizarea drept politici de stat. Planul presupunea În mare măsură accesul neîngrădit al Franței la materiile prime și piețele germane, de aceea povestea succesului său face parte din istoria relațiilor Franței cu Germania și restul Europei În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aici și decizia britanică, În ianuarie 1947, de a-și dezvolta propriul program atomic. Alegere care avea să conteze abia mai târziu. Pe moment, singura speranță a britanicilor era să Încurajeze prezența continuă a americanilor În Europa (ceea ce Însemna să Îmbrățișeze public credința americană Într-un acord negociat) și să colaboreze simultan cu rușii, În limitele realismului. Cât timp teama de revanșismul german prevala, această politică putea fi susținută cu greu. La Începutul anului 1947 Însă, ea devenise vizibil inadecvată. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un amestec de vini reale și imaginare, de la simpatii fasciste și colaboraționism până la spionaj În favoarea Occidentului; În fiecare caz, procurorii au avut grijă să le conteste credibilitatea și patriotismul ca reprezentanți ai „poporului” bulgar, maghiar, polonez. Socialiștii care refuzaseră să Îmbrățișeze Partidul Comunist, precum bulgarul Krastin Partahov (judecat În 1946 și condamnat la Închisoare, unde a murit trei ani mai târziu), au fost și pedepsiți ca dușmani ai poporului. Ce frapează la victimele necomuniste ale primelor procese publice e că, În afară de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Raymond Aron Am avut dreptate să mă Înșel; tu și ai tăi v-ați Înșelat când ați avut dreptate. Pierre Courtade (lui Edgar Morin) Ne place sau nu, construcția socialismului are avantajul că nu poate fi Înțeleasă decât dacă-i Îmbrățișăm cauza și Îi adoptăm idealurile. Jean-Paul Sartre N-ai ce-i face, uneori oamenii au păreri corecte din motive greșite... Teama de a nu fi Într-o bună companie nu-i expresia neîntinării politice; este expresia neîncrederii În sine. Arthur
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]