12,426 matches
-
sufletele morților se explică, de asemenea, prin facultățile sale "spirituale". Căci șiretenia și inteligența lui practică, inventivitatea (el descoperă focul) sa, puterea sa de a se face nevăzut și de a ajunge pretutindeni într-o clipă anunță deja atributele de înțelepciune, și mai ales de stăpânire a științelor oculte, atribute care vor deveni, mai târziu, în epoca elenistică, specifice, prin excelență, lui Hermes. Cel ce se orientează în întuneric, călăuzește sufletele morților și circulă cu iuțeala fulgerului, fiind, deopotrivă, văzut și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Atena, ea este "Fecioara" (Parthenos}. Dar ea este alt gen de zeiță-fecioară decât Artemis: nu ocolește bărbații și nu îi ține la distanță. Atena se împrietenește și îl protejează pe Ulise, pe care îl prețuiește pentru puternica sa personalitate și înțelepciune: el este bărbatul "bogat în sfaturi" (polymetis), singurul pe care oamenii îndrăznesc să-1 compare cu Zeus (Iliada, II, 169,407,636). În Theogonia (896), Hesiod o consideră "egalul tatălui ei în forță și înțelepciune prevăzătoare". Atena este unica dintre olympieni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prețuiește pentru puternica sa personalitate și înțelepciune: el este bărbatul "bogat în sfaturi" (polymetis), singurul pe care oamenii îndrăznesc să-1 compare cu Zeus (Iliada, II, 169,407,636). În Theogonia (896), Hesiod o consideră "egalul tatălui ei în forță și înțelepciune prevăzătoare". Atena este unica dintre olympieni care nu are mamă. Imnul homeric (I, 9 sq.) amintește pe scurt că Zeus a născut-o din propriul său cap, dar cel ce povestește mitul în întregime este Hesiod. Zeus a înghițit-o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
meserii și vocații implicând inteligență, abilitate tehnică, invenție practică, dar și autostăpânire de sine, seninătate în încercări, încredere în coerența și deci inteligibilitatea lumii. Se înțelege de ce patroana acestei metis va deveni, în vremea filosofilor, simbolul științei divine și al înțelepciunii umane. Afrodita reprezintă o creație nu mai puțin remarcabilă a geniului grec, deși se situează la un nivel cu totul deosebit. Zeița este cu siguranță de origine orientală, așa cum stăruitor o indică tradiția (Herodot, 1,105; Pausanias, I, 14,7
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ajute și să-i sprijine pe credincioșii lui. Faptul că profetul îl numește pe Domnul său "înțelept", că exaltă importanța "adevărului", că evocă mereu "cugetarea cea dreaptă" arată noutatea mesajului său: el scoate în relief funcția și valoarea religioasă a "înțelepciunii", adică a "științei", a cunoașterii riguroase și utile. Nu e vorba, desigur, de o știință abstractă în sensul modern al cuvântului, ci de gândirea "creatoare", care descoperă și în același timp construiește structurile lumii și universul corelativ al valorilor. Din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Zarathustra cu meditațiile și descoperirile înțelepților evocate în Upanișade, meditații care au transformat radical concepțiile vedice despre lume și existența umană (§ 80). Dar comparația cu rsi-i Upanișadelor devine și mai convingătoare dacă se observă caracterul inițiatic și eshatalogic al "înțelepciunii" mazdeene. Desigur, fiind o religie personală (ca și vedismul și brahmanismul), mazdeismul permitea dezvoltarea unei dimensiuni ezoterice, care, fără a fi interzisă, nu era totuși accesibilă tuturor. Yasna, 48: 3 menționează "doctrine secrete". Caracterul inițiatic și eshatologic este evident în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
folosesc anumite stupefiante (cf. § § 78 sq.). Dar transele și extazele provocate de stupefiante au jucat un rol destul de modest în religiile indiene. Tot astfel, cel mai vechi zoroastrism, atât de imperfect oglindit în textele găthă, pare să fi acordat întâietate "înțelepciunii", "iluminării" interioare lângă focul sacrificial. Conform tradiției, Zarathustra a fost omorât la 77 de ani de turanianul Brătvarxsh într-un templu al focului. O sursa târzie precizează că ucigașii se deghizaseră în lupi26. Legenda exprimă admirabil semnificația destinului lui Zarathustra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu totul altă unire decât aceea, de pildă, a lui Bel la Babilon (pre/ența unei hierodule când zeul se găsea în templu), ori preoteasa care trebuia să doarmă în templul lui Apollon, la Pătară, pentru ca să primească direct de la zeu înțelepciunea pe care ea trebuia să o reveleze în oracol; cf. W. Otto, Dionysos, p. 84. 11 Soibcle, Thyestes (ir. 234), și alte surse citate de Otto, pp. 98-99. regelui Cadmos negau că sora lor, Semele, fusese iubită de către Zeus și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dublarea punctelor de vedere preluate și îngroșate de o subtilă detașare. Caricaturizarea culminează cu prezentarea complexului genialității de care suferă "naționalistul" convins că aceasta e "soarta geniilor", aceea de a nu a fi apreciați de contemporani: Într-un avânt de înțelepciune optimistă îi vine să recite cu convingere pentru "gloata gregară": Trăind în cercul vostru strâmt... Înseninat, zâmbește interior unui gând spiritual: știe d-sa a cui va fi Împărăția Cerurilor!..."147. Superlativele au tocmai rolul de a submina textul. Replica
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cel mai adesea instanța comunicativă fiind desemnată prin pronumele "noi" sau se împrumută un ton sibilinic. Versurile capătă totuși o putere incantatorie: Noi suntem nebunii care vor muri/pe marginea dintre noapte și zi/ fără îmbrăcăminte, fără adăpost/ lângă toate înțelepciunile veacului prost". Accentuarea eului poetic, introducerea elementelor autobiografice în text sunt modalități prin care se încearcă ștergerea granițelor dintre realitate și ficțiune, procedeul nu este nou, dar, în cazul poeziei secolului al XX-lea, el exprimă o atitudine protestatară, un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cel nemărginit, un an au trecut în noianul veșniciei și s-au mistuit; unde, unde-l voi putea afla astăzi?”, se întreba Asachi, într-un articol pe această temă3), fără a se lăsa copleșit, căci conștiința efemerității determină apelul la înțelepciune. Trebuie de subliniat însă că, sub condeiul bătrînului scriitor, din noțiune de chimie, atomul devine noțiune de filozofie și morală 4). Tînărul Eminescu valorizează, de asemenea, în chip moralizator cuvîntul „atom”: „în veci aceleași doruri [spune el în penultima strofă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Lascăr Veniamin o trudă cinstită și luminată pentru ridicarea tineretului, precum a fost și un dor fierbinte de a crește generațiile noastre în dragoste de țară și în slăvire de virtuți. Ni-l amintim totdeauna la datorie, pildă aleasă de înțelepciune și cumințenie”.11) Era un om activ, plin de inițiative, o „energie”. O figură reprezentativă nu numai pe plan local, ci și pe plan național. Numele său a fost citat, nu o dată, alături de al unor intelectuali distinși de la sfîrșitul secolului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
însă într-acolo pentru a uita o mare iubire, ca un alt Armand Duval, nici pentru hagialîc la mînăstirile din Palestina, cum s-a dus Alexandru Sahia, nici în căutarea unei schimbări de destin, ci pentru a dobîndi mai multă înțelepciune. Și aceasta era, de asemenea, o idee larg răspîndită. „Ce întunecime!...” Bacovia a murit la opt zile după Camil Petrescu: acesta marți 14 mai 1957, el miercuri 22 mai. în „Divagări utile” sînt cinci reflecții ale poetului în legătură cu încetarea din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gînduri. 21. Cf. Teodor T. Burada, „Despre descîntece, farmece și vrăji”, în Opere, 3, Folclor și etnografie, Ediție critică de Viorel Cosma, Ed. Muzicală, 1978, p. 238. 22. „Ce este mai greu decît plumbul și cum se cheamă el? Nebunul”. („înțelepciunea lui Isus Sirah” 22, 15, în Biblia sau Sfînta Scriptură, ediția citată, 1988, p. 1001) 23. O găsim la Conachi, în „Am lăsat lumea și slava”: „Dar, vai mie! că durerea n-a lipsi cît oi fi viu: / Ah! fără
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întîlnit - arată în aforismele sale Lichtenberg - erau, între toți învățații întîlniți de mine, tocmai cei care citiseră mai puțin”. Un peripatetician acaparat de insolubile probleme ontologice, Bacovia a închis, destul de devreme, cărțile altora ca să gîndească singur. Trăirea în agonal reclamă înțelepciune. El privește oamenii și lucrurile cu „dioptria filosofică” ce-i devenise caracteristică. Originea fiecărei poezii deale sale o constituie întîmplările personale, biografice, dar evocarea lor tinde către un sens general. Din fiecare pagină se ridică scepticul care supune judecății morale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
iaste întunearicul împărțit, unde nu iaste lumină, nice fața lui Hristos, nice bucurie sau veselie, fără numai plîngere și scrîșcare de dinți, de frica și durerea muncilor celor fără fund”. Sau: „înălțimea ceriului și lățimea pămîntului și fără fundul și înțelepciunea cine va cerceta?” La sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX același cuvînt e folosit, în poezie și în proză, de numeroși autori, dintre care unii nu pot fi suspectați că se joacă, de dragul glumei, cu el. în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
PAN a funcționat și din cauza faptului că López Obrador nu a dat un răspuns adecvat, clamând, în cel mai pur stil populist, că PRD nu dispune de fondurile necesare pentru a-și face publicitate electorală și că se bazează pe înțelepciunea poporului pentru a detecta minciunile PAN-ului. Acest aspect a devenit o parte integrantă a discursului său electoral: "Ei, cei care compun elita, vor să convingă poporul, ca și cum acesta ar fi prost. Poporul nu este prost. Prost este cel care
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
este limitată de percepția care vine prin organele de simt. Dar în acest foarte sensibil univers, în ciuda aparent considerabilei opoziții reciproce între diferitele elemente care îl constituie, putem, de asemenea observa, dincolo de acest conflict o armonie a contrariilor produsă de Înțelepciunea Atotștiutoare. Astfel se ajunge la o simfonie reciprocă a creației în sine, opoziția reciprocă a naturilor conducând la ruperea lanțului de înțelegere. În același mod, între sensibil și inteligibil are loc și un fel de combinare și amestecare prin înțelepciunea
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Înțelepciunea Atotștiutoare. Astfel se ajunge la o simfonie reciprocă a creației în sine, opoziția reciprocă a naturilor conducând la ruperea lanțului de înțelegere. În același mod, între sensibil și inteligibil are loc și un fel de combinare și amestecare prin înțelepciunea divină, așa încât toți se pot împărtăși de bine într-un mod echitabil pentru că nimeni să nu poată fi lipsit de participarea la natură superioară. Astfel în timp ce, pe de o parte, cel mai potrivit loc pentru natură inteligibila este esența subtilă
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
implicită în momentul creației, aducând realizarea temporală a fiecăreia dintre părțile sale18. În neoplatonism, articularea cauzelor, impulsurilor, puterilor sau logoi ar constitui modelul inteligibil al fenomenelor. Nici chiar Sfanțul Grigorie însuși nu ar nega că ordinea creației există atemporal în înțelepciunea lui Dumnezeu; de fapt, puterea creatoare divină, înțelepciunea și voință se alătură 19. Dar Sfanțul Grigorie se gândește aici mai curând la actul suveran al creației, a cărui unitate radical neextinsă reflectă distanțarea lui Dumnezeu de orice categorie pe care
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
fiecăreia dintre părțile sale18. În neoplatonism, articularea cauzelor, impulsurilor, puterilor sau logoi ar constitui modelul inteligibil al fenomenelor. Nici chiar Sfanțul Grigorie însuși nu ar nega că ordinea creației există atemporal în înțelepciunea lui Dumnezeu; de fapt, puterea creatoare divină, înțelepciunea și voință se alătură 19. Dar Sfanțul Grigorie se gândește aici mai curând la actul suveran al creației, a cărui unitate radical neextinsă reflectă distanțarea lui Dumnezeu de orice categorie pe care o cunoaștem noi. Aceeași problemă se manifestă și
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
minunat care se află; iar acum, cu câtă generozitate varsă lacrimi pentru mine! Dar, haide, Criton, să-i dăm ascultare. Dacă este pregătită, să aducă cineva otrava. Iar de nu, s-o pregătească cel care este însărcinat cu aceasta". În înțelepciunea sa socratică, Socrate oferă un tribut naturii paradoxale - și literare - a omului ca om și călău (Asta dacă literatura scapă cu adevărat de teoria critică, așa cum sugerează Mark Edmunson atunci când spune că literatura "se opune încercărilor de a fi explicată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vedere concluziile majore, și nu "prezentul neconcludent" al lui Bakhtin, care nu ar fi putut ajunge niciodată la asemenea concluzii. Exagerarea este într-un contrast puternic cu propria Revoltă în deșert a lui Lawrence, extrasă din cei Șapte stâlpi ai înțelepciunii. Deși scrie discursiv, acesta oferă și genul de construcție scenică romanescă adesea întâlnită și în jurnalismul literar, care nu are în vedere concluziile: Când în sfârșit am ancorat în portul exterior din Jeddah, departe de orașul alb așezat între cerul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
comună ar fi originea și vecinătatea sa... În starea sa de mizerie, nu poate zbura, nu poate străluci - este o mizerie plictisitoare. Însă deodată, fără prea multe constatări, chiar același lucru își dezvăluie frumoasele aripi, și devine un înger al înțelepciunii" (60). Ceea ce rămâne însă ciudat în cazul lui Emerson este că acesta își împărtășește părerile - prin proclamarea examinării profanului - prin contradicție cu cele ale neoclasicistului Samuel Johnson, pe care îl descrie drept "rece și pedant" (68). Cu toate acestea, ideile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fapt că România este Încă posesoara unui tezaur etnografic și folcloric de mare frumusețe, sensibilitate și atractivitate - la care Carpații Meridionali se Înscriu ca parte componentă, foarte activă. Prin profilul lor de mare respirație, etnografia și folclorul nostru exprimă deopotrivă Înțelepciune și frumusețe, elemente care nu pot decît să atragă interesul turiștilor interni, dar În foarte mare măsură a celor străini, care prin contactul cu originalul și expresivul folclor românesc, rămîn puternic impresionați. Frumusețea portului popular, a cusăturilor și țesăturilor, a
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]