12,690 matches
-
Iagello" al Poloniei cu 3.000 ruble de argint (o sumă foarte mare pentru acea perioadă, echivalând pe atunci cu 52 kg de aur sau 538 kg de argint fin), regele polon punând ca zălog cetatea Halici și întreaga Pocuție. Ținutul Pocuției a fost disputat ulterior între cele două state, deoarece suma împrumutată de coroana poloneză nu a fost niciodată returnată în întregime. Deși inițial Petru Rareș a obținut câteva victorii și ocupase aproape în întregime Pocuția, în final a fost
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
martie 2002 în România trăiau 3.559 de cetățeni de etnie poloneză, dintre care 2.609 în județul Suceava. Contactele dintre polonezi și români datează încă de la mijlocul sec. XIV, moment care coincide cu întemeierea Moldovei, dar și cu anexarea ținutului Haliciului de către regele polon Kazimir cel Mare. Vecinătatea a dus la stabilirea unor intense legături politice, economice și culturale între polonezi și moldoveni, apoi transilvăneni, legături care vor fi întărite în mod firesc și prin relații de rudenie. Astfel Lațcu
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
(cunoscut și ca Sfântul Bernard, n. 1091, d. 21 august 1153, Clairvaux) a fost un călugăr și conte de Châtillon. S-a născut într-o familie de nobili din nord estul ținutului Bourgogne în localitatea Fontaine, lângă Dijon. La 18 mai 1113, Bernard intră la Cîteaux în Ordinul cistercian și nu a întârziat să dea acestei mănăstiri o strălucire deosebită prin încercarea de a restaura viață monahală sub semnul austerității si al
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
1954 Burgess a susținut un interviu în cadrul biroului colonial britanic pentru un post în Malaya (azi Malaezia) ca profesor și ofițer răspunzător cu educația în serviciul colonial britanic. A primit și acceptat cu râvnă acest post, fiind nerăbdător să exploreze ținuturile Orientului. Câteva luni mai târziu el și soția sa au plecat spre Singapore din Southampton pe vasul de linie "Willem Ruys" cu escală în Port Said și Colombo. Burgess a fost staționat inițial în Kuala Kangsar, orașul regal din Perak
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
Mare dă Mitropoliei Sucevei satul Vercicani pe Siret și primește satul Jicovul de Jos cu mori și vamă. Evenimentele istorice din Moldova din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au făcut ca partea de est și sud-est a ținutului Sucevei să formeze o unitate administrativă cu reședința în localitatea Fălticeni. Un mare proprietar din regiune, Iorgu Vârnav Liteanu, a avut un rol important în realizarea Unirii de la 1918. Votul său a avut un rol decisiv pentru victoria partidei unioniste
Liteni () [Corola-website/Science/299252_a_300581]
-
mai vechi așezări din Basarabia, prima mențiune documentară fiind din anul 1421. Dintr-un hrisov domnesc datat cu 30 septembrie 1503 aflăm că voievodul Ștefan cel Mare oferea moșia Hădărăuți boierului Dancu Buceațchi. Pînă în 1711 a făcut parte din Ținutul Hotinului al Voievodatului Moldovei, iar între 1711 și 1812 din raiaua Hotinului din cadrul Imperiului Otoman. Între 1812 și 1918 a făcut parte din județul Hotin al guberniei Basarabia din Imperiul Rus. Între 1918 și 1940, în perioada administrației românești în
Hădărăuți, Ocnița () [Corola-website/Science/299274_a_300603]
-
nu se uita locul a fost sădit un stejar. Acela este stejarul cel bătrân de astăzi. Spre sfârșitul domniei, Ștefan cel Mare schimbă aceste meleaguri cu "„bunul nostru Caliian”" care era stăpânul a trei sate: Cosaceuți, Trincinte și Strijacouți din ținutul Soroca care vor fi date "„să asculte de cetatea noastră, de Soroca”". Urmașii acestui Caliian, în 1517, în timpul lui Bogdan Voievod, fiul lui Ștefan cel Mare, vând meleagurile Cajvanei lui Luca Arbore, portarul de Suceava, iar după moartea năprasnică a
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
satele prusace: Juditten (în limba prusacă = negru), Kosse (prusacă: pomi mici), Tragheim (prusacă: poiană), Sackheim (pusacă: rășină de pin), Laak (prusacă: tufișul iepurelui) ș.a.m.d. Insula Dom a fost consolidată din cauza inundațiilor dese, în anul 1327 putând fi locuită. Ținutul de la Marea Baltică, în jurul anului 1000 e.n., era locuit de popoarele baltice "pruți". În anul 1225 a fost întemeiat primul ordin (al teutonilor) de călugări germani, prin ordinul regelui Boemiei Ottokar II, ce a cucerit cetatea existentă de lemn, înlocuind-o
Kaliningrad () [Corola-website/Science/299245_a_300574]
-
a regiunii. Dezvoltarea economică a orașului este frânată prin distrugerile materiale și pierderile de vieți omenești din timpul războiului. Prin Pacea de la Versailles, Prusia de Est este separată de restul Germaniei, ceea ce a dus la o situație economică dezastruoasă a ținutului. După atacarea Uniunii Sovietice de către trupele Wehrmachtului, în 22 iunie 1941, orașul Königsberg va suferi bombardamente sovietice. Aceste atacuri aeriene încetează la pătrunderea trupelor germane mai adânc pe teritoriul sovietic, orașul fiind cruțat de distrugerile războiului până în noaptea de 26
Kaliningrad () [Corola-website/Science/299245_a_300574]
-
control populația de vulpi din zona rurală. Primele grupe de călăreți care erau pregătiți special pentru vânătoarea călare folosind câinii apar în jurul anului 1600 în Yorkshire - England. Majoritatea țărilor civilizate din Europa organizau periodic la curțile regale și în diverse ținuturi evenimente de vânătoare călare mai mult sau mai puțin fastuoase. Evenimentele de vânătoare călare erau alături de alte jocuri de societate prilej de socializare pentru nobilime. În Germania vânătoarea călare cu câini a fost populară până când la data de 3 Iulie
Vânătoare de vulpi () [Corola-website/Science/299262_a_300591]
-
est, acest comitat forma granița între Regatul Ungariei și Regatul Galiției și Lodomeriei (ținut aparținând în acea vreme coroanei Austriei, în prezent împărțit între Polonia și Ucraina), iar în partea de sud-est forma granița între Regatul Ungariei și Ducatul Bucovinei (ținut care aparținea tot de coroana Austriei, în prezent împărțit între România și Ucraina). Comitatul Maramureș era situat în Munții Carpați și pe ambele maluri ale râului Tisa ("Tisza"). Suprafața comitatului în 1910 era de 9.716 km², incluzând suprafețele de
Comitatul Maramureș () [Corola-website/Science/299789_a_301118]
-
un eseu practic pentru aproximarea integralelor, "Bestimmung der Genauigkeit der Beobachtungen", o discuție despre estimatorii statistici și "Theoria attractionis corporum sphaeroidicorum ellipticorum homogeneorum methodus nova tractata", operă inspirată de metodele geodeziei. În 1818 i se cere un studiu geodezic al ținutului Hanovrei, studiu pe care Gauss îl acceptă. Datorită acestui studiu, măsurătorile fiind efectuate de Gauss, inventează heliotropul care funcționa reflectând razele solare utilizând un ansamblu de oglinzi și un mic telescop. După 1820 Gauss devine din ce în ce mai interesat de geodezie, astfel încât
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
agricultură primitivă, au trăit în Depresiunea Apold-Miercurea. Bogatul material arheologic recoltat prin cercetări științifice sistematice și descoperiri fortuite au completat cunoașterea vieții umane pe aceste meleaguri, dărnicia naturii contribuind din plin la procesul de stabilizare a omului primitiv în acest ținut. Creșterea demografică, diversificarea uneltelor și, de ce nu, multitudinea ocupațiilor sunt reflectate în înmulțirea așezărilor neolitice din zonă, așezări presupuse și reclamate de descoperirea a zeci de obiecte neolitice. Numai la Apoldu de Jos s-au descoperit două toporașe de mână
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
din județul Sibiu, cealaltă luând naștere prin diviziune (Apoldu de Jos și Apoldu de Sus). Se știe că, dacă un stăpân de sat avea mai mulți fii, aceștia părăseau satul tatălui și împreună cu alte familii tinere fondau noi așezări în ținuturi nelocuite sau chiar pe teritoriul satului părintesc. O a treia ipoteză este cea prin care Gustav Kisch, în 1924, afirmă că "Apold" ar fi un cuvânt derivat din slavul "poljie" (polje) - "câmp" - adică locul așezării față de munte, spre câmpie; situația
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
iar la momentul declanșării Reformei nu avea mai mult de 3000 de locuitori. Luther descrie locuitorii ca „bețivi, grosolani și dedați la desmăț, peste măsură”. De altfel, locuitorii orășelului aveau reputația de a fi cei mai mari bețivi din tot ținutul Saxei, socotit a fi provincie a Germaniei unde domnea beția cea mai nestăpânită. „La doi km spre est, spunea Luther, civilizația se sfârșea și începea barbaria”. Aici Luther a locuit până la sfârșitul vieții sale. Credem că între timp, Luther devenise
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
Glarus; limită nordică nu este foarte bine definită, dar poate fi asimilată cu o linie ce unește lacurile Geneva și Lucerna. Trecutul Alpilor Bernezi este inseparabil legat de istoria a doua cantoane: Vaud și Berna. Din anul 58 î.Hr. aceste ținuturi au aparținut Imperiului Român, care exercită însă numai autoritate simbolică asupra regiunii montane, lipsite de căi de acces. În secolul al V-lea în zona s-au stabilit burgunzii, care au inclus aceste pământuri în statul lor medieval. În 1032
Alpii Bernezi () [Corola-website/Science/299869_a_301198]
-
al XVI-lea. În 1798 locuitorii din Vaud și-au dobândit independența, de care s-au bucurat numai patru luni. Sub numele de Republică Lemanica regiunea a fost subordonată Republicii Helvetice, un stat-satelit apărut la dorința lui Napoleon. În 1728 ținuturile Aargau, Vaud și Oberland (care aparțineau Bernei) au obținut statut de cantoane independente, dar cel din urmă a fost anexat de regiunea-mama în 1803. În același an, din Republică Lemanică s-a desprins teritoriul cu numele Vaud. Văile apelor Rhône
Alpii Bernezi () [Corola-website/Science/299869_a_301198]
-
prima dată la 12 aprilie 1620 cu denumirea de Cucuieți, posesia marelui vornic Bucioc ne spune Vladimir Nicu. Însă, după o altă versiune, comuna este întemeiată în 1819. Fiind situată pe malul drept al Răutului, Vărvăreuca s-a pomenit în ținutul Iași cu centrul la Bălți. Atestat în 1859 și având deja 85 de gospodării și 460 de locuitori (Spiski, 49) acesta nu este satul Cucuieți după cum se crede, deoarece Cucuieții sunt menționați ca moșie aparte, existând paralel cu Vărvăreuca și
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
interzic traversarea Prutului sub amenințarea cu moartea declarând că Moldova de peste Prut este contaminată cu ciumă. În Moldova dintre Prut și Nistru începe instaurarea administrației rusești, iar țarul îi obligă pe autohtoni să-i depună jurământ de credință expediind în ținuturi emisari. Ocupând Basarabia, Rusia face un joc de-a autonomia locală, fiind în același timp interesată să instaleze în regiune controlul nelimitat al reprezentantului țarului și al ministerelor din Petersburg - al guvernatorului provenit, în majoritatea cazurilor din generali, înconjurat fiind
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
dintr-un "nacialnic" (președinte), patru membri, viceguvernatorul și doi judecători, toți numiți, și șase deputați aleși de nobilime pe un termen de trei ani. Limba oficială se prevedeau a fi rusa sau "moldoveneasca"(româna). Regiunea Basarabia este împărțită în șase ținuturi/județe: Cu centrul la Bălți Cu centrul la Chișinău Comuna Vărvăreuca, fiind situată pe malul drept al râului Răut, aparținea de ținutul Iași cu centrul la Bălți. În ținuturi s-au menținut ispravnicii - câte unul de fiecare, plus câte patru
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
trei ani. Limba oficială se prevedeau a fi rusa sau "moldoveneasca"(româna). Regiunea Basarabia este împărțită în șase ținuturi/județe: Cu centrul la Bălți Cu centrul la Chișinău Comuna Vărvăreuca, fiind situată pe malul drept al râului Răut, aparținea de ținutul Iași cu centrul la Bălți. În ținuturi s-au menținut ispravnicii - câte unul de fiecare, plus câte patru asesori sau comisari, aleși de nobilime și confirmați de namestnicul țarului în regiunea Basarabia. S-au păstrat și ocoalele, cu câte un
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
fi rusa sau "moldoveneasca"(româna). Regiunea Basarabia este împărțită în șase ținuturi/județe: Cu centrul la Bălți Cu centrul la Chișinău Comuna Vărvăreuca, fiind situată pe malul drept al râului Răut, aparținea de ținutul Iași cu centrul la Bălți. În ținuturi s-au menținut ispravnicii - câte unul de fiecare, plus câte patru asesori sau comisari, aleși de nobilime și confirmați de namestnicul țarului în regiunea Basarabia. S-au păstrat și ocoalele, cu câte un ocolaș în frunte, iar în satele funcțiile
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
La scurt timp după moartea lui Alexandru I, urmașul său, țarul Nicolai I (1825-1855), introduce un sistem de restricții politice și naționale. În 1828, așezământul a fost abrogat. La propunerea prințului Voronțov, conducerea Basarabiei trece în mâna guvernatorului. În fruntea ținuturilor erau numiți "nacialnici" de limbă rusă. Articolul 63 al noului Regulament interzicea folosirea limbii române în actele publice. Funcționarii publici erau numiți de guvernator. Asrfel începe o acțiune masivă de rusificare prin adminstrație, biserică și școală. În 1843 limba română
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
stanovoi). Ei erau aleși de consiliul sătesc, compus de toți locuitorii bărbați majori ai comunei. Cancelaria comunei era încredințată unui secretar denumit pisar. Din 1818 până în 1835, la fel ca și în satul Florești, satul Vărvăreuca s-a aflat în ținutul Iași, ocolul Căinari. Organizarea teritoriului Basarabiei în 6 județe genera mari dificultăți în administrarea ei, de aceea șefii regiunii s-au adresat țarului cu rugămintea de a crea județe noi. La 18 decembrie 1835 monarhul a dispus crearea județelor Soroca
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Japonia (1904-1905), apoi și primul război mondial (1914-1918) și dezastrul ce cuprinsese Rusia, revoluția burghezo-democratică din februarie 1917, prevesteau sfârșitul Imperiului Rus. În Basarabia, ca și în alte regiuni ocupate de Rusia, lua amploare mișcarea de eliberare națională, pentru autonomia ținutului. O contribuție deosebită la definitivarea și materializarea ideii autonomiei Basarabiei și-au adus-o Partidul Național Moldovenesc, fondat în aprilie 1917, și Comitetul Central al soldaților și ofițerilor moldoveni din armata rusă. La 20 octombrie 1917, la Chișinău, a fost
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]