10,586 matches
-
cum un act fiziologic poate fi transformat în ritual și cum același act, o dată depășită perioada ritualistă, poate fi valorizat ca "tehnică mistică". Strigătul soțului din Brihadara1yaka Upanishad: "Sînt Cerul, iar tu ești Pămîntul" vine după preschimbarea soției sale în altar al jertfei vedice (VI, IV, 3). Femeia întruchipează în cele din urmă, în religia tantrică, Prakriti (Natura) și Zeița Cosmică, Shakti, în vreme ce bărbatul se identifică cu Shiva, Spiritul pur, nemișcat și senin. Unirea sexuală (maithuna) este înainte de toate o integrare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și așa mai departe. Omologarea se face însă și între corpul omenesc și ritualul luat în ansamblu: locul jertfei, ustensilele și gesturile sacrificiale sânt asimilate diferitelor organe și funcții fiziologice. Corpul omenesc, omologat din punct de vedere ritual Cosmosului sau altarului vedic (care este o imago mundi), este asimilat și unei case. Un text hathayoga vorbește despre corp ca despre "o casă cu un stâlp și nouă uși" (Goraksha Shataka, 14). Cu alte cuvinte, asumîndu-și în mod conștient starea exemplară căreia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Îmi Întindea desenul. Eu Încercam să par la fel de Încântat. Uitase tenderul. Un sfert de secol mai târziu, am aflat două lucruri: că Burness, care Între timp murise, era foarte cunoscut la Edinburgh ca un traducător erudit al poemelor romantice rusești - altarul la care mă Închinasem cu fervoare În adolescență: și că modestul meu maestru de desen, a cărui vârstă o sincronizam cu cea a străunchilor mei și a bătrânilor servitori ai familiei, se căsătorise cu o tânără estoniană cam În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu un țăcănit specific, mărirea imaginii afectând nu numai scena Înfățișată, ci și viteza Îndepărtării ei. Altminteri, nu prea era nimic magic. Ni se prezentau vârfuri banale În locul munților romantici ai lui Lermontov, care Se Înălțau În luminoase zori Precum altare fumegânde, și În timp ce tânărul călugăr Îi povestea unui tovarăș de izolare lupta lui cu un leopard - O, aveam o Înfățișare cruntă! Eu Însumi leopard, sălbatic și cutezător, La fel de furios ca el, urlam ca el. - o miorlăială Înăbușită se auzea În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de orice. Parcă aștepta, încordată, să pocnească pistolul și să ia startul spre mine. Probabil avea și o găleată sau un lighean la îndemână. — Asta-i, mi-am spus, cu nepăsarea celui care, oricum, nu mai are ce lăsa pe altarul demnității. Am dus paharul la gură și am sorbit. Simțeam cum instantaneu stomacul se încleștase, ca un ghem de cauciuc strâns, cum votca arde și pârjolește tot traseul. Așa le făcea și Ștefan turcilor, rădea totul în fața lor, gândeam hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și o înconjura ca un lințoliu alb. Văzusem, cu ani în urmă, în copilărie, când venise un episcop să sfințească nu știu ce la biserica de la noi din sat, cum îi așternuseră peste tot pe unde avea să pășească, de la poartă până în altar, apoi în jurul bisericii pe care a ocolit-o de trei ori cu alaiul după el, fâșii lungi de pânză albă. Părea că ninsese în plină vară, mă minunam eu copilărește de atâta alb răspândit în curtea bisericii noastre. Acum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-i răspund. Puteam cel mult să-i povestesc unul dintre multele mele vise cu ochi deschiși având ca personaje principale pachetele de bani. — A mea a fost singura. Am băgat calupele sub sutană și m-am dus direct în altar. M-am închinat, am citit Ectenia mare și apoi m-am pus pe numărat. Trei sute milioane bani românești și o sută optzeci de mii și șase sute treizeci și cinci de dolari! Și aici am simțit, dintr-odată, ca o Luminare în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pastilele astea acolo credeam că e. Pentru... Căci cinemaul e o știință mare. Că de-aia se dă și la arhiva de la cinemacotecă. — Momoluț, o întrerupse popa. Profesoru’ e cu talentu’, nu cu bani. E cu sacrificiu. Cu obolul pă altarul devotamentului. De-l întorci pă dos, umpli cartieru’ cu el de ideale și himeruri. Sar idealele din el ca puricii la stână. Sau de pe javrele astea comunitare. Apropo, știi că ieri, când să mă dau jos din mașină, chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Blanca, Îi atrase atenția Mendoza. Merge pe ruta Valparaíso-Panamá, dar e ciudat că navighează atît de departe de drumul ei obișnuit.. Poate din pricina piraților... Se spune că Slăbănogul Bulois umblă pe apele astea. - Într-o zi i-am văzut vaporul, Altar Mayor, admise Oberlus. A ancorat În ansă, pe urmă au Început să Încarce broaște-țestoase și s-au Îmbătat pe plajă... Din cîte-am auzit, se Îndreptau spre San Salvador, la nord de arhipelag... Aia e o insulă mare și sălbatică, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu-mi place Bulois ăsta... Înainte de a se face pirat era popă, iar eu nu pot să-i sufăr pe cei care-și schimbă ideile În halul ăsta. - Face liturghii negre pe trupul gol al unei tîrfe, transformîndu-i sexul În altar... Dacă Îl prind, nu scapă numai cu spînzurătoarea... Vor să-l ardă de viu. Iguana Oberlus se Întoarse din nou și Îl țintui cu ochii săi neliniștitori, care deseori păreau să-i iasă din orbite. - De ce ar trebui să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai frumoasă sară E pedeapsă pentru mine. O Moldavie etc. Dumnezeule înalte, Ce mai suferi tirănie Isgonește pe vrăjmași Și-i sdrobește cu mânie. O Moldavie iubită etc. Și în patria iubită Pre noi pre toți ne adună, Ca la altarele tale Să putem cînta-mpreună: O Moldavie iubită etc. 2 Am lăsat lumea și slava Și-n pustiu m-am îngropat Ca să scap măcar cu viața De durerea ce mi-ai dat. În zădaru-i, căci odihnă Nici aicia n-am găsit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acest burg, către aceste coline, știind că de aici le va veni soluția, vorba consolatoare, drumul drept către viitor. Ați trădat memoria strămoșilor voștri, iată adevărul dur care va chinui pentru totdeauna conștiința voastră, ei au ridicat, piatră cu piatră, altarul patriei, voi ați hotărât să-l distrugeți, rușinea să cadă deci asupra voastră. Cu tot sufletul meu, vreau să cred că nebunia voastră va fi trecătoare, că nu va dura, vreau să cred că mâine, un mâine pentru care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fi putut avea obiecții cu privire la conotațiile comerciale ale unui botez tematic Phoebe Bebé: Întreaga biserică era plină până la refuz cu primule galbene cultivate special și cu panglici din satin alb legate În funde peste tot, chiar și pe crucea de la altar. Cu toate că eram destul de obosită În după-amiaza aceea, eram atât de emoționată de revenirea acasă a lui Hunter, Încât mă simțeam neobișnuit de plină de energie. Iubeam. Era ușor să fii amuzată Într-un mod plăcut de parada de maternitate afișată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dusă. Adică, chiar așa, copilul ei nu are bunici? Sau oamenii mai În vârstă nu pot fi văzuți aici pentru că nu poartă destule haine de la Balenciaga? Lauren avea dreptate. Când ea și ceilalți alți treisprezece nași au fost chemați la altar, era imposibil să nu observi că nici măcar unul dintre nași nu era vreun mare industriaș, sau super-mare-și-tare administrator de fonduri de investiții, ori vreun mogul media. Nașele erau frumuseți bogate, din lumea modei sau alese din lumea bună. Indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Times, pe nume Christopher Wood. Împreună, au avut doi copii (nepotul meu Tom și nepoata mea Aurora), dar căsnicia s-a destrămat după cincisprezece ani. După alți doi ani, June s-a recăsătorit și am însoțit-o încă o dată până la altar. Al doilea soț era un agent de bursă bogat din New Jersey, Philip Zorn, care venea cu două foste soții și o fiică aproape mare, Pamela. Apoi, la dezgustător de frageda vârstă de patruzeci și nouă de ani, June a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de lucru. Lucy mergea la o școală bună, iar David avea de gând să o adopte după nuntă. De aceea venise până la New York: ca să-i ceară lui Tom binecuvântarea și să îl întrebe dacă era dispus să o conducă la altar. Da, i-a spus Tom, bineînțeles că era, se simțea onorat. Dar cum rămânea cu tata, a întrebat el, nu era datoria lui să își conducă fiica la altar? Poate, i-a replicat Aurora, dar pe el nu-l interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și să îl întrebe dacă era dispus să o conducă la altar. Da, i-a spus Tom, bineînțeles că era, se simțea onorat. Dar cum rămânea cu tata, a întrebat el, nu era datoria lui să își conducă fiica la altar? Poate, i-a replicat Aurora, dar pe el nu-l interesa nici unul din copii, nu? Era acaparat complet de noua nevastă și de copiii cei noi, în plus era prea strâns la pungă ca să scoată banii pentru biletul de avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din ce în ce mai jalnică, fără să mă pot hotărî să pun mâna pe telefon și să sun. Dar Tom rămânea unicul meu frate, și acum că urma să mă mărit, voiam să intre cu mine în biserică și să mă ducă la altar, cum ai făcut tu cu mama, când s-a căsătorit. Mi-a spus că o face cu plăcere și deodată totul a fost iar ca pe vremuri și am început să mă simt fericită. Îmi recăpătasem fratele. Mă măritam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în scurt timp, ca paradigmă a acesteia. Fenomenul este mult mai răspîndit și i se poate da și un nume : rusticizarea României. Elemente sau aspecte izolate ale vieții rurale românești, supraponderale și rupte din contextul lor firesc, sînt așezate pe altarul, domestic sau public, al iubirii de tradițional și autentic - de „rustic”, pentru prieteni. Lemnul, de pildă, este epifania însăși a tradiției românești, astfel încît năpădește toate spațiile și ia toate formele. Intrările în județe, instituții și case sînt străjuite de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
litere mari de piatră: PREFECTURA POLIȚIEI CAPITALEI. 5 Femeia era către sfârșitul rugăciunii de vineri, cea mai lungă din toate rugăciunile zilelor săptămânii. Epiharia era o enoriașă model, deși n-avea decât 25 de ani, venea în toate zilele în fața altarului, părintele o lăuda și o dădea pildă celor leneși sau delăsători. În taină, voia să devină călugăriță. Rugăciunea o știa aproape pe de rost, o murmura cu glas încet și se mai uita în cărticică numai așa, ca să se verifice
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu mă vei întări; fricos, de nu mă vei face îndrăzneț; orb, adică oarbă, de nu ... Iată că-l vedea și, în loc să se roage, ea se lăsa atrasă de vicleniile lumii și se uita la el, cum a ajuns în fața altarului. Fără să-și facă cruce! Rău, de nu mă vei schimba în bun, adică de nu mă vei schimba în bună, pierdut, adică pierdută, de nu mă vei căuta. Pierdut arăta și omul ăsta, frumos la chip ca un înger
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o privește ochi în ochi, și nu o clipă, două, ci minute întregi. Cum s-o privești ochi în ochi pe Maica Domnului? Oare la ce s-o fi gândind? Nu, nu se cuvine să-l judece pe omul din fața altarului, o fi vreun bătut de soartă, vreun năpăstuit, vreun om fără căpătâi, numai Dumnezeu, Unul, ne judecă pe fiecare în parte și pe toți la un loc, oriunde ne-am afla. Unii oameni însă, ca bărbatul ăsta, parcă te fac
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Cazzavillan are în București o stradă și un parc belle époque, cu statuie. Pe locul fostei Mănăstiri Sărindar s-a ridicat încă înainte de Primul Război, o clădire impunătoare, Cercul Militar. O fântână arteziană se află acum unde se afla odinioară altarul. Icoana Maicii Domnului cu diamante de stele pe umeri n-a mai fost niciodată găsită, se presupune că a fost dusă peste graniță. Undeva, în lume, neștiute, diamantele ei strălucesc și astăzi. Fostul sublocotenent N.I. Popescu-Lumină a murit în 1939
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
artă, esența devine coloană. În artă este nevoie de arhitecți, nu de zidari. Aforismul ar trebui să fie statuia unui gând. Poetul care uită de cititori e ca aviatorul care sfidează munții. Gioconda - o nouă dovadă că omul este un altar de surâsuri. Cultura și credința sunt firele care ne mai țin încă agățați de noi înșine. În absența culturii, dialogul devine un schimb de imprecații. Omul este singura viețuitoare care se îndeletnicea cândva cu cititul cărților. Cultura are nevoie de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
contemporani se înjură fără să se mai citească unii pe alții. În artă, dacă nu mănânci jar la timp, rămâi definitiv răpciugă. Drumul cuvântului spre poezie este similar cu cel al lutului spre porțelan. În artă încape și cârciuma și altarul. Nimeni nu poate defrișa munții de doine. Poezia poate face dintr-un instinct o aripă de curcubeu. Orice debutant are în barbă firimituri din operele înaintașilor. Capodoperele - aceste creații fără rest. Cel mai râvnit post rămâne cel de secretar general
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]