15,743 matches
-
revoluțiilor democratice moderne. Modernitatea dă naștere unui fenomen nou, individualismul, sentiment „care Îl predispune pe fiecare cetățean să se izoleze de masa semenilor săi și să se retragă la o oarecare distanță, Împreună cu familia și prietenii” (Tocqueville, 1986, p. 496). Americanii au contracarat efectele periculoase ale sociabilității moderne făcând apel la elemente ce țin de moștenirea lor religioasă și de ascendența lor engleză. Acest lucru nu este totuși suficient, pentru că majoritatea oamenilor, se afirmă În concluzie, vor fi tentați să se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
stăm la pândă”, Învățând să ne identificăm propriile judecăți de valoare atunci când credem că nu facem altceva decât să descriem (trebuie să ne ferim de frazele „esențialiste”, În care verbul „a fi” este urmat de un adjectiv, de genul: „Copiii americani sunt răsfățați, prost-crescuți”, sau de frazele negative care sugerează o lipsă). Trebuie apoi să Înțelegem sistemul de comunicare al celuilalt, găsind, pentru un element care poate părea „bizar” la Început, o interpretare a cărei valabilitate să poată fi verificată, adică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lui Leo Frobenius și ale lui Gustave Le Bon pentru a dezvolta această teză (Senghor, 1967, pp. 47 și 55): „Aceasta este Cultura: constituția psihică ce explică civilizația fiecărui popor ș...ț. Pe scurt, În vreme ce mare parte dintre europeni și americani, mai ales francezii și anglo-saxonii, gândesc cu capul, În concepte sau scheme logice legate Între ele,mediteraneenii și africanii, mai exact arabii și negrii, gândesc cu sufletul”. Problema este că, tocmai, fără a nega indiscutabila diversitate umană, această tipologie psihică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de societăți. Cel puțin din punctul de vedere al celor care nu acceptă ordinea socio-rasială americană. Acesta a fost un moment de răscruce În analiza teoretică a rasismului, ca și În reprezentările acțiunii antirasiste. Nu mai era vorba despre câțiva americani albi care erau rasiști (ei și numai ei), ci America albă În Întregime era rasistă. Rasismul Însemna puterea albă, care domnește În mod obișnuit În societatea albă, și, În același timp, apărarea dominației albilor, legitimarea subordonării unui grup rasial față de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1981, p. 416) ă, cât și valorile ca autonomia, realizarea personală sau inițiativa individuală (Pettigrew, 1989; Bobo, 1989), care se raportează la ceea ce se numește de obicei „etica modernă a autenticității” (Taylor, 1998). Dacă urmăm linia propusă de acești teoreticieni, americanii „albi” opun rezistență În fața ideii de egalitate Între rase, precum și În fața practicilor sociale care ilustrează ideea normativă de tratament egal În special În numele valorilor și normelor individualiste. Desigur, acest conglomerat de prejudecăți rasiste și de valori individualiste trebuie interpretat și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mare măsură invizibil pare a fi doar un alt mod de a spune că acesta a scăzut spectaculos” (D’Souza, 1995, p. 258) sau, așa cum subliniază Sniderman și Piazza, că „nu mai are puterea de a domina gândirea politică a americanilor de rând” (Sniderman și Piazza, 1993, p. 28). El persistă totuși, chiar dacă nu mai este dominant. Această relativă persistență este oare un semn al dispariției În curs? Marea noutate În domeniu pare să fie că existența Însăși a rasismului, În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ar opune egalității, ci pentru că sunt de părere că li se Încalcă astfel libertatea individuală” (Lipset și Schneider, 1978, p. 44). De unde o reinterpretare a faptelor observabile: conflictul fundamental ar avea loc „Între două valori care constituie miezul credo-ului american: individualismul și egalitarismul” (ibidem, p. 43). Acești autori afirmă că „majoritatea este favorabilă egalității În drepturi și egalității șanselor” (ibidem, p. 38) și semnalează că există și În rândurile albilor un sprijin considerabil pentru „acțiunile compensatorii” În favoarea negrilor ă de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de psihanaliză, echipe de psihosociologie clinică, precum cea a lui Theodor Adorno și a colaboratorilor săi, au Întreprins prin Personalitatea autoritară o cercetare fundamentală În anii ’40, În Statele Unite (Adorno et alii, 1950). Era vorba de studierea atitudinilor și ideologiilor americanilor, mai ales ale celor cu prejudecăți despre grupurile minoritare. Autorii presupuneau că oamenii care au mai multe prejudecăți decât media au și o personalitate mai rigidă, conform ipotezei lui Sigmund Freud despre originea conflictuală și familială a nevrozelor. O primă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Cambridge (Mass.), Blackwell Publishers. GUILLAUMIN Colette (1972), L’Idéologie raciste. Genèse et langage actuel, Paris și Haga, Mouton. HARRIS Leonard (coordonator) (1999), Racism, New York, Humanity Books. HERRNSTEIN Richard și MURRAY Charles (1994), The Bell Curve: Intelligence and Class Structure in American Life, New York, The Free Press. HERSCH Jeanne (1967), „Sur la notion de race”, Diogène, nr. 59, iulie-septembrie, pp. 104-113. JACOBY Russell și GLAUBERMAN Naomi (coordonatori) (1995), The Bell Curve Debate: History, Documents, Opinions, New York, Times Books. JAFFRELOT Christophe (1998), „L
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fr., Paris, Gallimard (prima ediție În limba portugheză: 1933). GARLAN Yvon (1984), Les Esclaves en Grèce ancienne, Paris, La Découverte. HEERS Jacques (1981), Esclaves et domestiques au Moyen Age dans le monde méditerranéen, Paris, Fayard. KOLCHIN Peter (1987), Unfree Labor. American Slavery and Russian Serfdom, Cambridge (Mass.), Harvard University Press. LEWIS Bernard (1982), Race et couleur en pays d’Islam, trad. fr., Paris, Payot (prima ediție În limba engleză: 1979). — (1993), Race et esclavage au Proche-Orient, trad. fr., Paris, Gallimard (prima
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cultural. De la sfârșitul celui de-al doilea conflict mondial, ajutorul financiar dat de diasporă este departe de a fi neglijabil. În principalele țări occidentale, În special În Statele Unite, s-au Înființat grupuri de presiune. Spre exemplu, ajutorul acordat Israelului de către americani este de ordinul a trei miliarde de dolari pe an. Totuși, interesul evreilor din Israel nu coincide Întotdeauna cu cel al evreilor din diaspora, interesele acestora din urmă putând fi de altfel foarte diferite și contradictorii de la o țară la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
naționale sau etnice confirmă acest punct de vedere, chiar dacă stereotipurile se pot referi la orice individ, oricare ar fi caracteristicile sale de apartenență sexuală, socio-economică, religioasă sau fizică. Ne-am obișnuit să vorbim despre „mentalitatea” englezilor, despre „caracterul” germanilor sau americanilor, ca și cum ar fi vorba despre grupuri omogene. Ceea ce i-a tulburat cel mai mult pe primii cercetători (cf. Avigdor, 1953) a fost existența unei anumite regularități consensuale și a unei coerențe În definirea anumitor trăsături ale diferitelor naționalități. Stereotipurile privind
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fi bibilit până ieșea ce vroia el. Când ați scris scenariul? Acum cinci ani, din care vreo trei l-am tot rescris. Totul a plecat de la un reportaj TV cu un șef de gară care a oprit un tren cu americani. S-a panicat, s-a gândit „Dom’le, vine un tren cu americani. Trebuie să facem ceva. Să-i oprim să le zicem bună ziua, nu știu, să le dăm o gustărică“. Și a oprit trenul două ore. Dar noi aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
ani, din care vreo trei l-am tot rescris. Totul a plecat de la un reportaj TV cu un șef de gară care a oprit un tren cu americani. S-a panicat, s-a gândit „Dom’le, vine un tren cu americani. Trebuie să facem ceva. Să-i oprim să le zicem bună ziua, nu știu, să le dăm o gustărică“. Și a oprit trenul două ore. Dar noi aveam nevoie pentru film să stea mai mult timp. Cine a văzut reportajul? Liviu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
când ai lucrat cu Cristian Nemescu? Mi-era teamă că un regizor care debutează în lungmetraj tinde să controleze o grămadă de lucruri. Dar Cristi a avut încredere în mine și în Armand că vom veni cu „aura“ noastră de americani, că vom fi California filmului. Era un tip foarte intuitiv, asta se vede și din film. Nu-i plăcea să tragi cu ochiul la cameră, să strici realitatea momentului. Nu vorbea mult, dar știa să obțină ce dorea. Eu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
nu prea gustăm muzica servită în astfel de condiții. Oriunde și oricum. Are, sau avea cel puțin, și „sunetul muzicii“ un dichis și o anume rigoare, avea, poate mai are, accesul la marea muzică o anume disciplină și rigoare. Dacă americanilor le place să vadă filme de Antonioni și Bergman ronțăind alune și molfăind pop-corn, nu vedem de ce trebuie să ascultăm Mozart și Beethoven în condiții de parc de distracții. Să devină muzica altceva decât știam noi? Să se schimbe paradigma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
a începe să te cufunzi în povestea care îți asigură câteva zile de evaziune plăcută - eu am citit-o într-o seară și apoi în toată ziua următoare -, Bastarda Istanbulului are toate ingredientele de marketing care să o facă dorită. Americanii se pricep la asta. Deci: este vorba despre o autoare turcoaică, tânără, recomandată de celălalt turc faimos în acest moment, Orhan Pamuk, o autoare care a scris această carte în engleză - este de câțiva ani profesoară la Universitatea din Arizona
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
drame din propriul trecut, pentru că senzația de autenticitate e maximă, e una dintre reușitele majore ale romanului. De fapt, așa cum știu profesioniștii literaturii, totul e documentare. Elif Shafak povestește cum a petrecut luni de zile în vizite la familii de americani de origine armeană, cum le-a ascultat poveștile și le-a gustat mâncărurile, până când s-a impregnat de toate aceste realități suculente și tragice totodată. Povestea familiei Tchakhmakhchian, armeni nevoiți să emigreze în Statele Unite în urma prigoanei și a genocidului la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
care trăiește o iubire adulterină, la minciunile pe care descoperă că i le poate spune cu nonșalanță soției, de la calmul și perspectivele căminului, la nebunia unor legături atipice unei permanente descoperiri de sine. Liniște în octombrie a fost nominalizat de către American Library Association la categoria „Cartea anului“, romanul fiind și pe lista de bestseller-uri a ziarului „Washington Post“. Un alt roman al său, An Altered Light (2005), a fost pe shortlist-ul International IMPAC Dublin Literary Award în 2006. „Un roman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
o vreme. Am făcut multe comentarii sportive fară să fiu plătit. Cu toate acestea, se vede că pe termen lung am fost răsplătit. Bibliografie Allen, B., Montell, L. (1981), From memory to history: Using oral sources in local historical research, American Association for State and Local History, Nashville, TN. Allport, G. (1942), The use of personal documents in psychological science, Social Science Research Council, New York. Atkinson, R. (1985), Life outcomes: Elderhood in a bicameral culture, University Microfilms International, Ann Arbor, MI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
D.P. McAdams și R.L. Ochberg (eds.), Psychobiography and life narratives (ediție specială), Journal of Personality, 56 (1). Terkel, S. (1972), Working, Avon, New York. Tillich, P. (1957), Dynamics of faith, Harper & Row, New York. Titon, J. (1980), „The life story”, Journal of American Folklore, 93/369, pp. 276-292. Tompkins, S.S. (1987), „Script theory”, în J. Arnoff, A.I. Rubin și R.A. Zucker (eds.), The emergence of personality (pp. 147-216), Springer, New York. Vaillant, G. (1977), Adaptation of life, Little, Brown, Boston. White, M., Epston, D.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
-A. Fischman, diglosia este influențată direct de o serie de factori cu impact definitoriu asupra modului de folosire a unei limbi în situații de comunicare punctuale. În viziunea funcționalistă statică asupra repartizării complementare a varietăților existente la nivelul limbii, sociolingviștii americani operează o separare netă între diglosie și bilingvism. Pe de o parte, ei selectează varietatea minoră ("joasă", după engl. low) ca fiind specifică unui anumit tip de comunicare interumană, respectiv conversației curente, familiare, reprezentînd forma populară (locală) de comunicare. Pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semne se pot raporta la referenți precum inorogul sau zmeul, fără ca existența acestora să fie autentică. Problema principală în legătură cu referentul este aceea a posibilității lui de a exista în afara limbii, adică într-o lume exterioară universului semiotic. Potrivit teoriei lingviștilor americani E. Sapir și B. L. Whorf, nu există însă posibilitatea de a disocia între reprezentarea lumii și sistemul lingvistic, astfel încît lumea nu este receptată decît prin prisma limbii, neexistînd referenți autonomi. De asemenea, din perspectiva praxematicii, universul referențial nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semanticii, semul este o "unitate minimă de semnificație, lipsită de independență, care face parte dintr-un semem". Acest termen este folosit de cei mai mulți dintre specialiștii europeni (A. J. Greimas, B. Pottier, E. Coșeriu și alții), dar lingviștii englezi și cei americani recurg la alți termeni, precum componentă, marcă sau trăsătură semantică ori constituent. Prin orientarea spre delimitarea relațiilor minime de semnificație, analiza semantică a încercat să instituie precizia specifică domeniului fonologiei, izomorfismul planului expresiei cu planul conținutului, afirmat în 1943 de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și semnificant. De aceea, simbolul se opune semnului arbitrar, care este semnul lingvistic, deoarece balanța, de exemplu, poate fi simbol al justiției prin faptul că sugerează echilibrul și imparțialitatea. Cu o altă perspectivă, dar fără a avea implicații opuse, semioticianul american Charles S. Peirce a definit simbolul ca fondat pe o convenție socială, în opoziție cu iconul, caracterizat printr-o relație de asemănare cu referentul, și cu indicele, fondat pe o relație naturală de contiguitate. Din această perspectivă, simbolul trimite la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]