12,966 matches
-
nivelul deosebit de civilizație a geților. Una dintre aceste descoperiri este despre cunoștințele avansate ale geților, ei efectuând plombe dentare și chiar coroane dentare artificiale, conform profesorului arheolog Diana Gergova din Bulgaria. Dacii/geții au fost cunoscut și prezentați de istoricii antici și că "filozofi naturali/înnăscuți" ; citat: "Dio Chrysostom described the Dacians aș natural philosophers." În timpul domniei lui Darius I (522-486 î.Hr.), Imperiul Persan ajunge la apogeu. În urmă expediției organizate în 514/512 î.Hr. împotriva sciților, Darius își extinde stăpânirea
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
el, singura diferență era strict geografică, geții fiind așezați pe cursul inferior al Dunării, spre Pont, iar dacii spre izvoarele Dunării, mai aproape de populațiile germanice. Poziționarea dacilor departe de Grecia și de cetățile din Pont i-au făcut pe scriitorii antici să nu-i cunoască suficient sau să-i ignore. Herodot consemnează date despre geografia teritoriului locuit de geți și daci. Izvoarele târzii, ca Îndreptarul geografic al lui Ptolemeu scris în sec. ÎI și Tabulă Peutingeriana din sec. III-IV oferă ceva
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
contribuțiile unor oameni de știință străini, precum S. Casson (1926), L. Rey (1921 și 1932) și W. Heurtley (1939). Despre tracii nordici, principala populație ce locuia în spațiul carpato-danubiano-pontic, izvoarele scrise relatează destul de târziu, cele mai vechi referiri ale scriitorilor antici la geografia acestor ținuturi provenind de la Hecateu, Herodot și Tucidide, conținând informații din secolele VI-V i. Hr. Astfel, bazându-ne pe interpretarea surselor antice, putem vorbi până în secolul I i. Hr. despre geții de la Dunărea de Jos. Termenul de geți a
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
ce locuia în spațiul carpato-danubiano-pontic, izvoarele scrise relatează destul de târziu, cele mai vechi referiri ale scriitorilor antici la geografia acestor ținuturi provenind de la Hecateu, Herodot și Tucidide, conținând informații din secolele VI-V i. Hr. Astfel, bazându-ne pe interpretarea surselor antice, putem vorbi până în secolul I i. Hr. despre geții de la Dunărea de Jos. Termenul de geți a fost folosit de autorii greci și latini pentru a desemna, în scrierile lor, sub denumirea de geți triburile de pe cursul inferior al Dunării, de la
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
fortificata la o parasangă de Istru. Aceștia abandonează fortificația fără lupta, pentru a nu fi încercuiți, deoarece "fortificația nu era bine întărită". Pe la 300 i. Hr. întâlnim pe geții din Câmpia Munteana uniți într-o mare uniune de triburi. Acum scriitorul antic Diodorus Siculus ne relatează în lucrarea să "Bibliotecă istorică" că geții conduși de Dromihete reușesc să înfrângă în două rânduri expedițiile lui Lisimah, întreprinse la nord de Dunăre și reușesc să îl ia prizonier pe fiul acestuia, Agatocles, si mai
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
-lea î.Hr. s-au descoperit la Histria două documente epigrafice, care atestă existența la Dunărea de Jos, mai ales în zonele de sud ale Moldovei și nord-estul Munteniei, a doi regi (basilei) de origine getica, anume Zalmodegikos și Rhemaxos. Scriitorul antic Trogus Pompeius ne relatează în "Istoria lui Filip" despre regele geto-dac Oroles care stăpânea prin părțile Moldovei, că își pedepsește supușii pentru faptul că nu au luptat cu succes împotriva bastarnilor (neam germanic). Strabon, contemporan al lui Agrippa, care a
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Ptolemeu tot în răsăritul provinciei Moesia Inferior. Sucii sunt un neam getic menționați în izvoarele literare și epigrafice, fiind semnalați în munții Haemus și spre Dunăre. Despre locuirea geților în Slovacia și despre soborul lui Burebista avem mărturii de la autorii antici. Unul dintre aceștia este Cezar, care, delimitând hotarele germanilor, ne spune că: Pădurea Hercinica începe de la hotarele helveților, nemeților și râuracilor și se întinde în linie dreaptă paralel cu Dunărea, până la hotarele dacilor și anarților. De aici o ia la stanga
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Plin de admirație, eroul ar fi zis: „Dacă n-aș fi fost Alexandru, adică un tânăr condamnat să cucerească lumea, aș fi vrut să fiu Diogene, un om liber”. În ceea ce privește aspectul lui Alexandru, mulți istorici au crezut, pe baza picturilor antice, sculpturi și documente, că el a fost foarte frumos. Mulți îl descriu că avea părul lung, blond, ajungând până la gât, un nas drept, o frunte proeminentă, bărbie scurtă, fără barbă și o privire intensă. „Buzele sale au fost caracteristice unui
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
se atribuie postum suveranilor aflați pe patul morții tot felul de cuvinte. Sunt controverse legate de ultimele sale cuvinte, având dublă semnificație: "lui Caterus" (Krater'oi) sau celui mai puternic (Krat'eroi). Suspecți: Strabon, Plutarh și Pausanias, precum și alti autori antici, menționează că trupul său neînsuflețit ar fi fost înhumat la Alexandria, într-un mausoleu numit Soma, termen ce însemna, în greaca veche, „mormânt”. Un sarcofag de aur și o construcție grandioasă, menită să-l adăpostească pe eroul zeificat care unise
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
un roman de idei, în care puncte de vedere conflictuale, întrupate de personaje inedite, se dezvoltă în contrapunct într-un crescendo insuportabil. Conform lui Bahtin, diversitatea eroilor lui Dostoievski amintește de o « viziune carnavalescă asupra lumii » și resuscitează forme literare antice precum dialogul socratic și satira menipee. Grație libertății maxime a personajelor sale de a alege binele sau răul, necondiționate de istorie, ereditate sau condiție socială, Dostoievski este considerat un gânditor existențialist, la fel ca Søren Kierkegaard, Friedrich Nietzsche sau Jean-Paul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Graffito (din , derivat din "sgraffiare" = a zgâria), la plural graffiti este un termen din arheologie care desemnează o inscripție sau un desen executat fie cu pigmenți de culoare roșie, fie prin zgâriere, descoperite pe monumentele antice. În prezent, graffiti este un termen general referitor la inscripții caligrafiate sau imagini pictate sau gravate pe pereți sau alte suprafețe publice sau private, care nu sunt destinate acestui scop. Când este făcut fără consimțământul proprietarului, constituie vandalism (care este
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
inscripții caligrafiate sau imagini pictate sau gravate pe pereți sau alte suprafețe publice sau private, care nu sunt destinate acestui scop. Când este făcut fără consimțământul proprietarului, constituie vandalism (care este ilegal). a existat încă din antichitate, în perioada Greciei antice și a Imperiului roman. Cu cât locul este mai privat, mai ilegal, cu atât este o performanță mai mare să îl facă. Din această cauză o să găsim o grămadă de graffiti-uri în stațiile de metrou/autobuz. -ul nu e
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
devenit obscură și este folosită în istoria artei, cu referire la opere de artă realizate prin zgârierea desenului pe o suprafață. Ambii termenii englezești provin din italiană, cel mai probabil de la "graffiato", participiul trecut al verbului "graffiare" (a zgâria); "grafferii" antici își scrijeleau opera pe pereți, înainte de apariția spray-ului cu vopsea. Aceste cuvinte derivă la rândul lor de la grecescul γραφειν (graphein), care înseamnă "a scrie". Nu există încă un echivalent românesc pentru "graffiti" în accepțiunea modernă a cuvântului, iar termenul
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
englezesc nu este încă adaptat la limba română. Cu atât mai puțin diverșii termeni asociați cu acesta nu au o traducere clară. Din punct de vedere istoric, termenul "graffiti" se referea inițial la inscripțiile, portretele, etc.găsite pe zidurile mormintelor antice sau pe ruine, ca în Catacombele din Roma sau în Pompeii. Sensul cuvântului a evoluat, desemnând acum orice decorație (inscripționată pe orice suprafață) care poate fi privită ca vandalism; sau imagini sau scriituri plasate de obicei pe pereți externi și
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
vandalism; sau imagini sau scriituri plasate de obicei pe pereți externi și trotuare, fără permisiunea proprietarului. Prin urmare, inscripțiile făcute de autorii unui monument nu sunt catalogate ca graffiti. Primul exemplu cunoscut de "graffiti modern" există și astăzi în orașul antic grecesc Ephesus (în Turcia de azi) și se pare că face reclamă la prostituție, după spusele ghizilor turistici din oraș. Constă într-o palmă, o formă vagă de inimă, o urmă de picior și un număr. Acestea indică subtil câți
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
de asemenea câteva exemple. Unul dintre ele a rezistat în timp, avertizând: "Cave Canem", care înseamnă "Atenție la câine", lângă imaginea câinelui menționat. Totuși, nu numai grecii și romanii făceau graffiti: situl mayaș din Tikal, Guatemala, conține de asemenea exemple antice. Graffiti produs de vikingi există în Roma și la Newgrange, în Irlanda. În secolul 20, în special în perioada Celui De-al Doilea Război Mondial, 'Kilroy was here' (Kilroy a fost aici) a devenit un graffito celebru, împreună cu Mr.Chad
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
aflată în declin, și devine unul din cei mai activi participanți la discuțiile în care se căuta realizarea unei unități între idealismul platonician și spiritualitatea creștină. Pico della Mirandola era însă un eclectic, datorită cunoștințelor sale vaste în domeniul misterelor antice, doctrinei pythagoreice, învățăturilor Sfântului Augustin și ale lui Toma de Aquino, precum și în urma studiului Kabbalei și Talmudului, întreprinde o încercare ambițioasă de armonizare a tuturor învățăturilor vremii sale sub egida creștinismului, un creștinism purificat, aprofundat și extins, al cărui exponent
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]
-
din latinescul "lenticula", care este forma diminutivă a lui "lens" (genitiv "lentis") cu același sens „linte”. Lentilele, într-o formă sau alta, sînt produse și folosite de om de cîteva mii de ani, dar prima mențiune se găsește în Grecia antică, în comedia "Nephelai" ("Norii") a poetului Aristofan, care vorbește despre o lentilă convergentă folosită pentru da foc unui obiect concentrînd razele soarelui cu ajutorul acesteia. Pliniu cel Bătrîn (23-79) scrie că împăratul roman Nero folosea o bucată de smarald cu suprafețele
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
schimburilor comerciale, în operele anumitor filosofi, teologi, profesori de drept și de finanțe. Construirea teoriilor economice în urma discuțiilor academice și reflecțiilor economice actuale asupra comerțului în sensul actual au avut loc în acea perioadă doar foarte rar. Unii dintre strămoșii antici ai economiștilor de astăzi au fost, printre alții: Xenophon, Platon și Aristotel; iar în evul mediu au fost: Thomas Morus, Thomas Hobbes, John Locke și Gottfried Wilhelm Leibniz. Politica economică era condusă de cele mai multe ori fără o bază teoretică temeinică
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
practicat scepticismul într-un mod mai sistematic arătând zece motive de îndoială. Agrippa prezintă cinci motive de îndoială cognitivă. Sextus Empiricus în veacul al doilea al erei noastre fiind și medic empiric a lăsat scrieri de valoare despre școlile sceptice antice. Dogmatismul este orientarea gnoseologică care consideră că există adevăruri absolute în cunoaștere și că de asemenea există o metodă sigură de a cunoaște. În antichitatea elenă s-a derivat din verbul ,dokein, care însemna a avea o opinie, a gândi
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
o valoare inestimabila, multe din acestea cunoscute publicului precum: Piatră Rosetta, Craniul de cristal, Sfinxul din Taharqo, un fragment din Columna lui Traian, Bustul lui Julius Caesar etc. Obiectele sunt cuprinse în galeriile tematice ale muzeului: Africa, Asia, America, Egiptul Antic, Romă și Grecia antică, Europa, Colecția de ceasuri, Orientul Mijlociu, etc. British Museum oferă vizitatorilor și expoziții temporare tematice ce nu trebuie ocolite, care sunt însă contra cost. Numărul de vizitatori ai British Museum a crescut de la 5000 pe an în
British Museum () [Corola-website/Science/299427_a_300756]
-
din acestea cunoscute publicului precum: Piatră Rosetta, Craniul de cristal, Sfinxul din Taharqo, un fragment din Columna lui Traian, Bustul lui Julius Caesar etc. Obiectele sunt cuprinse în galeriile tematice ale muzeului: Africa, Asia, America, Egiptul Antic, Romă și Grecia antică, Europa, Colecția de ceasuri, Orientul Mijlociu, etc. British Museum oferă vizitatorilor și expoziții temporare tematice ce nu trebuie ocolite, care sunt însă contra cost. Numărul de vizitatori ai British Museum a crescut de la 5000 pe an în secolul al XVIII-lea
British Museum () [Corola-website/Science/299427_a_300756]
-
Dacia transilvăneană (Ardeal) în 106, când a fost învins regele Decebal, daco-geții și tracii liberi erau triburile autohtone din nordul și estul spațiului lor etnic (Maramureș, Bucovina, Moldova de Nord și de Est (Basarabia), Galiția, Slovacia etc.). Spre sfîrșitul perioadei antice, dacii liberi și ceilalți traci în nord-est au fost absorbiți de triburile sarmatice, germanice, iar în evul mediu de slavi. Însă o parte dintre ei (de prin Crișana, Maramureș, Moldova) au rămas fideli Daciei carpatice, amestecați cu geto-daco-romanii lăsați în
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
descrie în primele pagini din "Portretul" său autobiografic: Dintre sporturi, doar alergatul și crichetul îl pasionau, ultimul rămânând printe ocupațiile lui chiar și în timpul maturității; la serbările școlare juca în diverse piese de teatru. În rest, citea manuale despre istoria antică și miturile greco-romane (de aici a aflat prima oară de Ulise) sau cărți precum "Contele de Monte-Cristo" și poemele lui Byron. Când severul părinte Daly l-a acuzat pe nedrept în fața clasei că și-a spart intenționat ochelarii, ca să nu
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Cartea a VIII" a Almagestei, care datează din secolul al II-lea. Traversată de Calea Lactee, constelația conține mai multe stele strălucitoare și numeroase alte corpuri cerești. Această constelație este asociată mai multor păsări legendare din Mitologia greacă: Repertoriată de astronomii antici greci, această constelație era desemnată sub numele de "Pasărea". A fost desemnată de Julius Schiller, în 1627, cu denumirea de "Crucea Sfintei Elena", în epoca creștinizării masive a cerului (constelația Crucea Sudului a primit numele în aceeași epocă). În Mitologia
Lebăda (constelație) () [Corola-website/Science/298749_a_300078]