11,066 matches
-
să înțelegi când ai să mă lași să-ți spun... ceea ce am venit să-ți spun... Foarte bine, atunci te ascult, dar dă-mi voie mai întâi să te sărut. După aceea totul o să meargă bine. Sărutul păcii. M-am aplecat asupra ei și mi-am lipit blând dar apăsat buzele mele uscate de buzele ei umede. Cât de diferite sunt săruturile! Acesta fusese un soi de sărut sacru. Amândoi am închis ochii. — Foarte bine, acum dă-i drumul! I-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înălță capul și privi la mare, simbolul unei libertăți inaccesibile. Apoi își scoase o mână din buzunar și își atinse fața. Probabil că plângea. Simțeam că nu mai pot să îndur. Cu multă grijă, am luat oglinda din buzunar și, aplecându-mă în față, am înclinat-o ca să prindă razele soarelui. Mica pată luminoasă și mobilă, ca o minusculă făptură vie, apăru deodată pe coasta dealului, chiar la poalele grădinii. Aveam grijă s-o țin la depărtare de casă. Am plimbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ben, sau pe unde se află. Poate că se îndeletnicea cu consolidarea obiectelor de porțelan. Am așteptat timp de un minut chinuit și apoi am văzut-o reapărând, fără șorț, după care a alergat la gardul de pari, s-a aplecat pe sub sârmă [i a venit fugind prin iarbă, către mine. M-am retras câțiva pași, într-o poieniță de sub un frasin. O creangă masivă fusese smulsă din copac de către o vijelie de iarnă, și prin despicătura astfel creată răzbeau razele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ei nu se vedea nimic. Perdeaua clincănea ușurel, clătinată probabil de curentul care răzbea pe sub uși. Am dat cu grijă la o parte șiragurile de mărgele, am pășit încet spre odaia lui Hartley, și am răsucit ușor cheia. M-am aplecat peste prag și am privit înăuntru. Era acolo, vizibilă în strălucirea lumânării, zăcând încovrigată pe saltea, învelită în pătură, și cu fața ascunsă de o mână. Am rămas un moment și i-am ascultat răsuflarea liniștită, regulată. Apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
doamna? întrebă James pe tonul lui fastidios. — Fosta soție a lui Peregrine. — Și e necesar să ne rețină aici? — Perry, intră înapoi în mașină, intră în mașină! L-am înșfăcat de pulpana hainei. S-a smuncit furios și s-a aplecat să adune muniții. O piatră mi-a lovit dureros mâna, și m-am întors grăbit în mașină. — Rosina! Rosina! Titus era cel care striga, fâlfâindu-și brațele. Părea un strigăt de război. Gesticula și dansa. L-am tras și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
poți lăsa biata fantomă să se volatilizeze. Ceea ce va rămâne vor fi doar obligații banale și interese banale. Și vei simți o imensă ușurare, te vei simți liber. În prezent ești pur și simplu obsedat, hipnotizat. În timp ce vorbea, James se apleca peste apă și zvârlea cu mișcări ușoare unele dintre pietricelele mai plate, care săltau la suprafață; numai că fluxul era prea puternic ca să poată sări departe. Urmărind pietrele plutitoare am simțit o chinuitoare strângere de inimă, pentru că mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
La ce alte lucruri se mai așteptau? M-am interesat de James, dar Gilbert mi-a spus că încă se mai odihnea sus, în patul meu, copleșit de o totală epuizare. Poate că și răcise, sus pe stânci, în timp ce stătea aplecat peste trupul meu ud și, aparent, neînsuflețit. S-a pornit și ploaia, dreaptă și argintie, ca o pedeapsă aplicată cu vergi de oțel. Răpăia pe casă și pe stânci și ciuruia marea. Tunetele răsunau ca niște piane imense care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să-l zgudui din teribila lui detașare. — Să te ucidă? Cum? — El m-a îmbrâncit în apă. Căderea mea în groapa din mare n-a fost un accident. El mi-a dat brânci. Titus nu părea prea emoționat. S-a aplecat în față și și-a scărpinat glezna, în locul în care-l înțepase o gâză. — L-ai văzut? — Nu, dar l-am simțit. — Atunci de unde știi că era el? — Cine altul putea să fie? Ultima dată când ne-am întâlnit, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de râs, Peregrine încrețindu-și fața mare, ridată, înroșită de soare și de șampanie. Rosina se cocoțase, ca de obicei, pe brațul fotoliului lui Peregrine, legănându-și picioarele goale care-i ieșeau de sub rochia albă, trasă cât mai sus. Se aplecă asupra lui Peregrine, frecându-și nasul de părul lui. Amândoi îmi făcură cu ochiul, apoi se priviră solemn unul pe celălalt și izbucniră în noi hohote de râs. — Sper că va exista un rol și pentru Peregrine în Odiseea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Femeia se întoarse spre casa ei, iar eu m-am îndreptat spre alee. Tufele de trandafiri ar\tau neglijate, pline de flori ofilite. Am observat o piatr\ neobi[nuit\, pe jum\tate acoperit\ de p\m^nt, [i m-am aplecat s-o ridic. Era piatra roz, stropit\, [i cu întret\ierile de linii albe, pe care i-o d\ruisem lui Hartley [i apoi i-o adusesem, în punga de plastic, în acea înfior\toare zi a întoarcerii ei. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am intrat în camera de baie și m-am uitat la pata din cadă. Pe urmă, în sfârșit, am zărit un indiciu interesant. De sub marginea linoleumului, care se întindea până la perete, apărea o aproape imperceptibilă dungă de alb. M-am aplecat și am tras. În acel loc fusese ascunsă o scrisoare, vârâtă sun linoleum. Am scos-o cu grijă și m-am uitat la ea. Era ultima mea misivă adresată lui Hartley, și nedeschisă. Am examinat-o câteva clipe, întrebându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să mă lase chiar în timp ce scriu. James m-a salvat. A pătruns, nu știu cum, direct în apă. M-a apucat cu mâinile de subțiori și am simțit că mă înalț ca într-un ascensor. L-am văzut lipit de stânca povârnită, aplecându-se asupra mea, și apoi m-a înălțat, m-a ținut strâns lângă el și am ieșit împreună la suprafață. Dar nu se sprijinea de nimic. O clipă a fost lipit de stâncă, de parcă adera la piatră, ca un liliac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stâncă întocmai ca o omidă și s-a târât drept în inima vârtejului. A fost ca și cum ceva lipicios și adeziv s-ar fi dezlipit de la sine. Nu a prins mâna pe care încercam să i-o întind, ci s-a aplecat asupră-mi, și m-a apuca de subțiori, așa cum am relatat în cele scrise. Simt parcă și acum atingerea mâinilor lui, și apoi extraordinara senzație pe care am descris-o ca „o înălțare într-un ascensor“. Nu-mi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plecase mai departe. Fusese foarte beat și e posibil, într-adevăr, să nu aibă habar de ce s-a întâmplat după aceea. În momentul când s-a stârnit alarma generală, eu fusesem deja salvat și zăceam pe creștetul stâncii, cu James aplecat asupră-mi, încercând să mă reînvie. Pe James nu-l interogasem cum trebuie, pentru că se îmbolnăvise imediat după aceea, avusese un soi de colaps și căzuse la pat. De ce fusese oare atât de extenuat? Din cauza eforturilor depuse pentru salvarea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
venind din apă, un plescăit subit și puternic, de parcă ceva aflat sub stâncă era pe cale să iasă la suprafață și să se târască pe uscat. O clipă m-am simțit încleștat de gheara fricii, m-am răsucit și m-am aplecat către muchea mării. Și atunci am văzut, chiar sub mine, patru foci privind în sus cu fețele lor canine, pline de curiozitate. Înotau atât de aproape de stâncă, încât aș fi putut să le ating. Le-am cercetat boturile ascuțite, mustățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
moare întotdeauna o dată cu ea (fr.). Nu are decît un singur cusur: este insuportabilă (fr.). Nu iubești decît o dată, prima dată (fr.). Rațiunea de a fi (fr.). Soțul (fr.). Stîngăcie (fr.). Pe poante, în vîrful picioarelor (fr.). După mine, potopul (fr.). Aplecat asupră-i, arzătorul imperator... (fr.). Dați-mi voie să rîd (fr.). Sînt un om sau o omletă? (fr.) La a doua căsătorie (fr.). Bucuria de a trăi (fr.). P`n\ la sf`r[itul lumii (fr.). Referire la romanul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
soțului, am văzut-o pe fosta mea soacră cu o fetiță de 7 ani... Eu când am văzut-o... mi-au tremurat genunchii ca unui cal care aleargă mult și, după ce-am salutat-o pe fosta soacră, m-am aplecat să o sărut pe fetiță... și ea s-a ascuns după soacra mea... Atuncea am izbucnit într-un plâns... că nu m-am mai putut reține. Pentru că fetița n-a fost crescută că are o mamă și că ea se
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
murit toți... Așa, erau oameni la locul lor... Ce regim aveau acolo, din câte v-ați dat seama? Era mai dur decât al dumneavostră? Ce regim aveau săracii... că aveau niște bețe cu acuri în capăt și ca să nu se aplece să ia chiștocul de țigară de jos îl înțepa așa, pe la spate. Mâncarea era... de-ți era tot timpul foame... Nu știu dacă aveau pachete sau nu, deci regimul era dur, că toți erau slabi. Dumneavoastră ați trecut prin reeducare
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
încoace! Erau din aștia din afară... Îl ducea și-i trăgea cu ghioaga câte putea la fund și dăi drumul... Nu spunea că cine îl bătea... La Periprava cum erau bătăile? Bătăile erau dese, era strict, nu puteai să te apleci la un chiștoc. Militarii mai treceau, mai fuma’ juma’ de țigară și o azvârleau, și erau copchilandri din ăștia ca mine care se repedea după țigări, și dacă vreea militaru’ și avea inimă bună îți dădea, dacă nu, te scotea
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mine care se repedea după țigări, și dacă vreea militaru’ și avea inimă bună îți dădea, dacă nu, te scotea afară și putea să te împuște, sau să-ți facă ceva, că ăla o azvârlea foarte aproape, și tu te aplecai și o luai... Da’ di ci să ai tu țigară, să ai tu ceva? Nu am primit pachet și nu a știut nimenea ce-i cu noi și unde suntem... A fost foarte grea închisoarea. Acuma au televizor, iar noi
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Legea fundamentală, potrivit căruia "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", deoarece "pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, Curtea Supremă de Justiție conferă eficientă acestui text constituțional. Rezolvând exclusiv probleme de drept, fără a se aplecă asupra chestiunilor de fapt ale unei spețe, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor". Se mai arată că, pe de altă parte, recursul în interesul legii se subsumează și efortului de a se asigura egalitatea în drepturi
DECIZIE nr. 93 din 11 mai 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alineatul ultim teza finala din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130272_a_131601]
-
Mâinile sale înnoptează tot mai mult prin cărți. Neresemnat dezlegător al dezastrelor, așteptând mereu o duminică într-o vreme cu buletine de știri încă prea roșii și cu prea mulți eroi adevărați puși încă sub semnul întrebării. Deschizându-i cărțile, aplecându-te înlăuntrul lor, peste marginile FORMELOR care au știut să camufleze un FOND exploziv, pe care Cerberul acelui segment de istorie de care încercăm încă să ne despărțim nu a știut să îl descifreze, deschizându-i așadar cărțile vei învăța
Un cruciat al metaforelor. Omagiu poetului Daniel Corbu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83588_a_84913]
-
personalității” în 1917, „Limbajul, citirea și scrierea la copii” în 1919, „Direcțiile și tendințele sociale și mișcarea pedagogică contemporană” în 1026 etc., făcând apel la înțelegerea mișcării pedagogice contemporane și a tendințelor sociale din timpul său, se cuvine să ne aplecăm și noi asupra problemelor de importanță ale școlii democratice și ale psiho pedagogiei contemporane românești. Cunoașterea procesului de învățare, ca proces complicat, în care are loc o înlănțuire de mecanisme și fenomene prin intermediul cărora putem acumula și păstra în stocul
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
fel de pace interioară. Omul se concentrează prin meditație la fel de bine ca și prin acțiune. Dar nu este de ajuns să contempli numai frumusețea mării, a munților, a marilor capodopere ale artiștilor, ale poeților și filosofilor, ci trebuie să te apleci și asupra propriului tău cuget pentru a atinge un ideal moral, pentru a găsi lumina sufletului tău, pentru a ajunge la substratul invizibil al acestei lumi. Unificarea activităților conștiinței duce la o mai mare armonie a funcțiilor viscerale și nervoase
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
se poate subordona tuturor unităților lexico-gramaticale cu autonomie semantico-sintactică, cu excepția adverbului: substantive: „Mana neagră a visului/să mă slujească ar vrea.” (L. Blaga, p. 220), pronume (mai rar): „Niciunul dintre studenții lui nu l-a uitat”, verbe: „În fântână mi-aplec/gând și cuvânt” (Idem, p. 117), adjective: „Căci lutul tău e slab/mi-e prea strâmt pentru strașnicul suflet/ce-l port.” (Ibidem, p. 61), interjecții: „Hai în codrul cu verdeață, /Und-izvoare plâng în vale.” (M. Eminescu, I, p. 54
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]