10,368 matches
-
și postprivatizare pentru unitățile de sub autoritatea sa și/sau la care este acționar; 15. aprobă sau supune aprobării, după caz, tarifele percepute, în condițiile legii, de instituțiile publice din subordine pentru eliberarea de autorizații și licențe, precum și tarifele pentru eliberarea atestatelor și certificatelor profesionale, și pentru efectuarea activităților din domeniul managementului siguranței infrastructurii rutiere, precum și pentru alte prestații specifice, potrivit legii; 16. asigură organizarea și dezvoltarea cercetării în domeniul transporturilor și asigură valorificarea acesteia, ca informații de interes public, prin reglementări
HOTĂRÂRE nr. 21 din 14 ianuarie 2015 (*actualizată*) privind organizarea şi funcţionarea Ministerului TranSporturilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270637_a_271966]
-
său de activitate și al calității acestora; 11. emite norme obligatorii de atestare, certificare, licențiere și brevetare a personalului care lucrează în transporturi ori care concură la siguranța traficului și stabilește condițiile de suspendare, de retragere sau de anulare a atestatelor, certificatelor, licențelor ori brevetelor acordate; 12. emite norme obligatorii de siguranță a traficului în transporturile rutiere, feroviare, navale, aeriene, precum și în transportul multimodal și combinat și supraveghează respectarea acestora; 13. autorizează funcționarea porturilor, aeroporturilor civile, gărilor și a autogărilor; 14
HOTĂRÂRE nr. 21 din 14 ianuarie 2015 (*actualizată*) privind organizarea şi funcţionarea Ministerului TranSporturilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270637_a_271966]
-
Articolul 1 (1) Se aprobă tarifele percepute de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru acordarea sau modificarea atestatelor, autorizațiilor și licențelor, la solicitarea persoanelor fizice și juridice a căror activitate, potrivit legii, se află în competența de reglementare a acesteia, conform anexelor nr. 1 și 4, care fac parte integrantă din prezentul ordin. (2) Se aprobă tarifele percepute
ORDIN nr. 46 din 19 decembrie 2012 (*actualizat*) privind aprobarea tarifelor şi contribuţiilor băneşti percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/247741_a_249070]
-
de înființare și/sau licențe. 2. Tarifele percepute pentru emiterea de atestate la solicitarea operatorilor economici care proiectează, execută, verifică și exploatează instalații electrice din sistemul electroenergetic sunt prevăzute în tabelul nr. 2. Tabelul nr. 2 - Tarifele pentru emiterea de atestate ┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────┬───────┐ │ Tipul atestatului - Categoria de activități │Tariful│ │ │ (lei) │ ├──────────────────────────────────────────────────────────────────────��───────┤ │Atestate pentru activități în instalațiile electrice de joasă tensiune│ │ │conform Ordinului președintelui Autorității Naționale de Reglementare │ │ │în Domeniul Energiei nr. 24/2007 privind aprobarea Regulamentului │ │ │pentru atestarea operatorilor economici care proiectează, execută, Tipul
ORDIN nr. 46 din 19 decembrie 2012 (*actualizat*) privind aprobarea tarifelor şi contribuţiilor băneşti percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/247741_a_249070]
-
orașului în trecut. Un studiu al originilor Brăilei arată că regiunea a fost locuită din vremuri imemoriale. Există numeroase vestigii arheologice dovedind prezenta omului neolitic (Boian-Giulești) 5000 i.Hr., la Brailița (vârful Cațagaței), viața a continuat în epoca bronzului, apoi fiind atestata o puternică așezare getica între secolele IV și III î.Hr. aflată pe terasa înaltă a Dunării și întreținând legături cu grecii - de la pontul Euxin, până la Elada. În era noastră descoperirile atestă prezenta civilizației Sântana de Mureș, continuată cu o așezare
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
răsărit, la aria viitoarei Brăile. La sud de Brăila (valea Chioveanul) s-a propus identificarea localității Chiovița, ocupată temporar de varegii slavizați dar alungați curând de localnici (sec.X). Chiovița fost menționată în Cronică lui Nestor Populația de pe aria Brăilei, atestata arheologic, încă din secolul al IV-lea , nu dispare ci se dezvoltă, lucru atestat prin descoperirile arheologice care dovedesc continuitatea populației autohtone pe locul Brăilei în secolele V-XII . În această perioadă populația se regăsește în regiunea intermediară dintre Chiscani
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
dintre importanțele centre comerciale a avut și o interesantă activitate culturală începând cu dezvoltarea accentuată a învățământului și până la ridicarea așezămintelor pentru găzduirea actelor de cultură, pe care le-a încurajat și susținut. Astfel în 1817 se inaugurează prima școală atestata în oraș, cea a lui "Vasile Dascălul". La 1832 alături de instituțiile administrației de stat își începe activitatea Școală Publică cu dascăli plătiți de stat, iar în 1861 se înființează Școală de fete. Se ajunge că, în anul 1906, la Brăila
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
al râului Târnava Mare, la o distanță de 39 km de Sighișoara și 41 km de Blaj. Cetatea săsească din Moșna se află spre Agnita, la 10 Km de Mediaș. La 18 km de Mediaș se găsește stațiunea balneoclimaterică Bazna, atestată documentar din anul 1302. Stațiunea beneficiază de izvoare de apă minerală, bogate în săruri, nămol mineral și sare de Bazna. Distanța din Mediaș până în municipiul reședință de județ Sibiu măsoară 55 km. În epoca romană pe teritoriul cetății actuale a
Mediaș () [Corola-website/Science/296955_a_298284]
-
sfârșitului secolului al 19-lea sau începutul secolului 20, făcându-se trimiteri la minele române din această zonă. Orașul Baia Mare este menționat pentru prima data in 1142, perioada regelui Geza al II-lea, sub numele de Asszonypataka - Frauenbach. Localitatea este atestata documentar pentru prima oara în 1329, ca și "Râul Doamnelor", ("Rivulus Dominarum") într-un act al cancelariei regelui Carol Robert. Una din cele mai timpurii mărturii scrise care s-au păstrat, privind importantă minelor din Baia Mare și Săsar (maghiară Zazurbanya
Baia Mare () [Corola-website/Science/296949_a_298278]
-
numită astfel după icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului care - spune legenda - ar fi fost găsită într-un dud aflat pe locul unde a fost construit ulterior altarul. Cea mai veche construcție din zona Craiovei care s-a păstrat, atestată ca atare, este mănăstirea Coșuna - Bucovățul Vechi. Ea se înscrie în categoria construcțiilor religioase-monumente din Țara Românească. O veche cartografiere susține că mănăstirea ar fi fost zidită în 1483 (părere la care subscriu, deopotrivă, istoricii Bogdan Petriceicu Hașdeu și Nicolae
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
Există două teorii contrare, dezbătute aprig de istoriografia oficială română și de cea oficială maghiară si europeana: Cele două versiuni diferite par să se îndrepte în ultimul timp spre o soluție de mijloc. "Vezi și:" Originea românilor Primul voievod (dux) atestat al Transilvaniei a fost Gelou, conform Gestei. A fost urmat la conducere de Tuhutum, care a inițiat o invazie a maghiarilor dinspre vest, (atrași fiind de minele de sare și de aur) învingându-l pe Gelou în jurul anului 903. Pacea
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
arie, între care și urmele mai multor asezări." - extras din istoricul publicat de Primăria Municipiului Câmpia Turzii. Din epoca postromană s-au găsit mai multe dovezi arheologice în împrejurimi (la Turda și la Urca). Din perioada marilor migrații ale popoarelor este atestată trecerea prin zonă a Avarilor . Cea mai veche informație scrisă și păstrată despre Câmpia-Turzii se referă la satul "Ghiriș-Sâncrai" și se află într-un document redactat în anul 1219 de cancelaria regală a Ungariei. Este vorba de actul de donație
Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/296962_a_298291]
-
un pridvor aflat în totală contradicție cu linia constructivă a monumentului), în 1971, 1979 și, mai recent, în 1985, când s-a realizat restaurarea și consolidarea temeinică a acestui valoros monument. Acest lăcaș a fost ridicat probabil pe la 1600 și atestat documentar în "mărturisirea hotarnică" din 3 septembrie 1752 cerută voievodului Constantin Cehan Racoviță de către episcopul Ioanichie al Romanului. Vechea biserică de lemn a fost înlocuită cu actuala biserică de zid între anii 1747 - 1769. Inscripția cu litere latine care s-
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
numit Râmnic”". În centrul orașului, se găsesc ruinele curții domnești a lui Mircea cel Bătrân, prezențe materiale vii ale marelui voievod în această așezare; aici a semnat documentul de atestare a "județului Vâlcea" la 8 ianuarie 1392, fiind "primul județ atestat documentar". Din vechea și măreața cetate se mai pot vedea astăzi doar zidurile care înconjoară parcul central, numit "Mircea cel Bătrân" în cinstea voievodului. Sigiliul orașului datează din 1505 fiind, după cum arată istoricul A. Sacerdoțeanu, "„unul dintre cele mai vechi
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
râului Siret și pe malul râului Tecucel, afluent al Bârladului. Este un oraș mijlociu, cu un comerț în continuă dezvoltare. Așezată la o răspântie de drumuri vechi comerciale, localitatea s-a dezvoltat în vatra unei așezări geto-dacice și apoi daco-romane. Atestat încă din 1435, târgul Tecuci era un important centru de tranzit și de schimb pentru negustorii din țările de la nordul și de la vestul Moldovei, ca și pentru cei din regiunile limitrofe. Tecuciul este unul din puținele noduri feroviare ale țării
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
poloni, ruși și moldoveni, în care se precizează că „liovenii plătesc prima vamă la Râmnicu Sărat, doi florini ungurești de căruță încărcată, apoi dau și celelalte vămi”, referire care poate fi însă despre râu. Ca oraș apare pentru prima dată atestat în 1474. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Râmnicu Sărat era reședința județului cu același nume (începând cu 1862, când aceasta s-a mutat aici de la Focșanii Munteni) și avea o populație de 13.134 de locuitori. Ca unități de
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
8,51% din populație, apartenența etnică ea de evrei și alții . Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (73,91%), cu o minoritate de romano-catolici (17,2%). Pentru 8,54% din populație,evrei și alți . Localitatea Huși este atestata documentar la sfârșitul secolului al XV-lea, mai precis la 1494, într-un document care amintește drumul „ce merge de la Vaslui la Huși”. Un alt document din 1497 amintește de Huși „ce iaste pe Drâslivțe”. Acestea sunt doar două documente
Huși () [Corola-website/Science/296985_a_298314]
-
au fost inițiate în anul 1992, având ca argumentație susținuta și aprobată de către membrii Consiliului Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin de la acea vreme, marcarea celor trei zile, respectiv Ziua Latinității, sărbătoarea Sfântului Gheorghe (patronul spiritual al orașului) și data atestată documentar a înființării orașului, respectiv 21, 22 și 23 aprilie. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Drobeta-Turnu Severin se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
VI-lea - al VII-lea și 5 din secolele al IX-lea - al XI-lea. Ca urmare a cercetărilor efectuate a fost identificată cea mai veche așezare de pe teritoriul actual al orașului Buftea, satul medieval Mănești de pe râul Colentina — așezare atestată încă din perioada lui Mircea cel Bătrân - menționată pentru prima oară într-un hrisov dat de Alexandru al II-lea Mircea la 15 iunie 1577 prin care Domnul dăruia satul „cu tot hotarul” după ce-l moștenise de la bunicul său Mihnea
Buftea () [Corola-website/Science/297016_a_298345]
-
provocat degradări ale reliefului și peisajului orașului. În 1975 a fost construit un baraj cu scopul de a ocroti zona agricolă prin mărginirea și dirijarea organizată a apelor Ialomiței. Localitatea s-a format în jurul anului 1760 prin contopirea așezărilor Șerbănești (atestată documentar la 26 septembrie 1538) cu Podurile de Jos și Podurile de Sus (menționate documentar în 1461) și cu satul Zărăfoaia. Prima atestare documentară a orașului datează încă din 20 septembrie 1649, apărând ca "Piatra Pucioasa". Mai apare în documente
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
Cantacuzino; Gheorghe Bibescu, domn al Țării Românești (1842) (care a renovat castelul din Breaza de Sus); Grigore Basarab Brâncoveanu (1918). Breaza se situa pe unul din principalele patru drumuri ce lega centrele economice și politice din Transilvania și Țara Românească, atestate documentar, așa cum rezultă dintr-o scrisoare a voievodului muntean Vlad Țepeș adresată prietenilor săi din Brașov și din Țara Bârsei prin care îi anunța oficial că „a deschis pretutindeni drumurile pe la Rucăr și pe Prahova și pe Teleajen și pe
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
în jurul dealului Șumig, o veche urma vulcanică în Câmpia Tisei. Gătaia se gaseste situată pe drumul național DN58 ce leagă municipiul Timișoara cu municipiul Reșița(Caraș-Severin), la 52 km distanță față de Timișoara și 47 km distanță față de Reșița. Localitatea este atestata documentar, pentru prima dată, în anul 1323 sub denumirea de "Gothalö". Din anul 1779, localitatea se alipește la județul Timiș, pentru ca in 1823 să fie donata scriitorului maghiar Gorove Laszlo. În 1935, a fost reședința de plasă. Prin Legea nr.
Gătaia () [Corola-website/Science/301015_a_302344]
-
unui traseu turistic din Parcul Național Semenic-Cheile Carașului. În Evul Mediu, Carașova a fost un district românesc cu autonomie și istorie separată până în secolul al XVI-lea. ("Istoria districtelor românești din Banatul timișan" de Vicențiu Grozescu) Carașova este prima dată atestată documentar în anul 1333, sub numele de "Karasow"; urmează apoi alte atestări, în care apare menționată sub denumiri asemănătoare, în forme mai mult sau mai puțin modificate, în funcție de administrația sub care s-au făcut ("Nog Carassou" și "Kyskarassou" - 1358, conduse
Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301074_a_302403]
-
Banatului, forme proprii de organizare și manifestare a elementului românesc. Districtele bănățene potrivit documentelor din sec.XIV - XV, au beneficiat de autonomie locală în cadrul sistemului feudal apusean al regatului maghiar, afirmând vitalitatea românească aici. Localitatea Voislova apare pentru prima dată atestată documentar 6 în anul 1397 - dar aceasta nu înseamnă că nu ar fi existat până la acea dată - ca făcând parte din Districtul Sebeșului, care grupa în secolele XIV - XV satele din depresiunea Caransebeșului, fapt confirmat documentar în anul 1350 prin
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
de ani de la nașterea dramaturgului I.L. Caragiale în anul 1852. Actualul I.L. Caragiale cunoscut și sub denumirea de "Haimanale", după unii autori s-ar fi numit înainte "Boboci", fiind un sat vechi, existând încă de la sfârșitul secolului XV (1482-1495). Denumirea atestata documentar este de "Mărgineni", ca urmare a construirii pe această moșie a unei mănăstiri, de domnitorul de atunci Vlad Călugărul (1492-1495). De fapt, istoria satului de azi I.L Caragiale fostul Haimanale, este strâns legată de istoria Mănăstirii Mărgineni. La
Comuna I.L. Caragiale, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301173_a_302502]