13,186 matches
-
aducă o căruță de lemne, se uita atent la fiecare copac și uneori exclama : - Pe ăsta nu-l tăiem că e drept și crește frumos ! într-o zi de toamnă de-abia reușeam să strângem o căruță de lemne. Tăia bunicul copacii strâmbi și care erau crescuți sub coroană sau în unele cazuri se urca cu scara ca să rupem crengile uscate de la unii arborii. Iubea mult copacii și concepția lui nu s-a schimbat nici atunci când a venit Legea naționalizării pădurilor
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
ceea ce dovedește fală și lipsă de respect pentru natură și bogățiile ei Discutând cu mai mulți locuitori din satul Vatra, am aflat că pe unul dintre ei îl poreclea Taie-Lup. Cel în cauză mi-a explicat că porecla vine de la bunicul său, un om voinic și curajos care avea un cuțit scurt, ascuțit pe ambele părți și cu care înjunghia lupii pe sub burtă într-un loc de el știut, în Valea Bărăncii. Pieile de lup pe atunci, aveau mare căutare și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
prin utilizarea lor permanentă. Câteva exemple privind fondul principal de cuvinte de origine latină în diferite domenii ar fi: părțile corpului omenesc: cap, față, ochi, nas, gură, mână, picior; legături de rudenie: mamă, tată, părinte, soră, frate, cumnat, văr, nepot, bunic; anotimpurile anului: iarna, vara, primăvara, toamna; zilele săptămânii: luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminecă; numele aștrilor: soare, lună, stele; denumiri de plante și de arbori: grâu, secară, orez, mei, cireș, pin, măr, păr, fag, frasin, etc.; animale și păsări
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
s-au crescut și animale fie pentru hrană(carne, lapte, ouă, brânză), fie pentru a fi folosite la muncă. Figurinele zoomorfe găsite de-a lungul vremii arată prezența animalelor în viața omului. în documente apar unele informații. Astfel ―Ioniță Costache, bunicul lui Iordache Costache BoldurLățescu era preocupat ca reziduurile de la velnița boierească să îngrașe 300 de boi care erau vânduți la export. Tot în Agricultura românească.... se arată că... Moșia fiind mai mare de cât se putea cultiva, hatmanul Iordache Costache
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
se numesc Baranca și cu bălți de pește de la Prut, Un alt document din 8 martie 1559 specifica că: Bobeștii de Jossat pe Bașeu întărit cu loc de iaz și moară lui Ion din privilegiul de întărire ce a avut bunicul lor, Cozma Bobici. Prin actul domnesc din 12 ianuarie 1620 se preciza printre altele: acest sat mai sus-zis Mlinăuți care este în ținutul Dorohoiului cu iazuri și cu mori și cu bălți și cu tot venitul ca să le fie și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
la cererea Institutului de Etnografie și Folclor-filiala Iași a Academiei Române pentru care am primit o scrisoare de mulțumire din partea profesorului universitar Vasile Adăscăliței. Mi s-a întâmplat în viață să cunosc și alte aspecte ale vieții mai neplăcute. Eram la bunicii din partea mamei, la Lupeni. Jucându-ne în curte am văzut niște pete albe pe iarbă. Când ne-am apropiat, am găsit niște săculeți mici de pânză care conțineau un praf de culoarea pământului. I-am arătat bunicii și îndată s-
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
neplăcute. Eram la bunicii din partea mamei, la Lupeni. Jucându-ne în curte am văzut niște pete albe pe iarbă. Când ne-am apropiat, am găsit niște săculeți mici de pânză care conțineau un praf de culoarea pământului. I-am arătat bunicii și îndată s-a produs o agitație și o nervozitate greu de imaginat. Ne-au aruncat săculeții, ne-au spălat pe mâini și bunica ne-a stropit cu agheasmă, spunându-ne să nu ne atingem de orice că te poți
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
această direcție și apoi să pornească la contraofensivă care a dus la înfrângerea definitivă a armatei Kaizerului. La împlinirea a jumătate de veac de la luptele duse la Mărășești, Mărăști și Oituz, veteranii din comună evocau aprigele încleștări cu dușmanii cotropitori. Bunicul meu, Costache Iosub, avea amintiri neșterse din aceste lupte și-mi povestea cu multe amănunte. încă plin de vioiciune, spunea: Eram un bun grenadier. Acolo unde mă postam nu mai aveau nici un spor dușmanii. îi distrugeam, fără milă. Gândul îmi
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
credincios al nostru Ion Moghilă logofăt lam miluit cu mila noastră deosebită, i-am dat și i-am întărit de la noi în țara noastră în Moldova, ocinile și dedinile lui drepte din privilegiile lui drepte pe care le-au avut bunicii lui de moștenire și de vislujenie și de cumpărătură pe care și le-a cumpărat el singur prin urice și drese de la Ștefan Voievod cel Bătrân și de la Ilieș Vodă și de la Ștefan Voievod cel Tânăr și de la Petru Voievod
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
și să intre într-un altul (indicat verbal sau prin reprezentare imagistică/fotografică etc. de către ceilalți participanți la activitate), însă păstrând replica inițială; de exemplu, Tare mă bucur că ai venit la mine! replica unui copil către bunica sa, a bunicului către nepot, a doamnei învățătoare către un fost elev, a unui copil de 5 ani către un personaj imaginar sau către o păpușă pe care o consideră invitată la ziua lui de naștere etc.; aceeași replică spusă în șoaptă, tare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
construirea de apartamente în zgârie nori, s-a încercat mutarea familiilor de pescari la blocuri, însă fără prea mare succes. Ei nu pot suporta zidurile, care i-ar înconjura și preferă viața liberă din port, așa cum au trăit părinții și bunicii lor. Unii dintre ei, pe lângă pescuit, se mai ocupă și de plimbarea turiștilor prin port și prin împrejurimi cu bărci străvechi. În Aberdeen, tradiția se împacă destul de bine cu modernitatea. În mulțimea de ambarcațiuni diverse prin formă, mărime și colorit
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
nu pot decât să salut inițiativa etnologului Laura Jiga Iliescu de a prezenta la Fundația Calea Victoriei din București datele spirituale, sacre și simbolice ale mitologiei Sfântului Ilie și ale unei alt fel de meteorologii. A celei cu care au trăit bunicii și străbunicii noștrii. Ea nu era expresia unei culpabile și rușinoase înapoieri culturale, a unui revolut primitivism, a unei precare dotări tehnice, cum ar fi dispuși să creadă snobii, proștii sau agnosticii fițoși. În joc era o relație intimă, profundă
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
fi capabil de adaptare socială copilul născut în Noua Caledonie și altfel cel ce a văzut lumina zilei în Munții Pădurea Neagră. Genele supraviețuirii la noul mediu sunt deja selectate și reconfigurate "in utero". Sesizăm aici subtila legătură dintre bunici-părinți-copii. Dacă bunicii definesc (de cele mai multe ori inconștient) condiția nepoților, atunci și noi, părinții, ne "creștem" o dată cu copii și nepoții! Transmitem copilului nostru mentalitatea în care își va crește și el proprii copii. La rândul lor, sociologii, psihologii și filosofii vor afla din
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Franjo, iar mama, Maria, era originară din Slovenia. Aveau împreună 15 copii, Joza, cum era numit personajul nostru, fiind al șaptelea. Viața nu era deloc îndestulătoare, dar băiatul a avut șansa de ași petrece o mare parte din copilărie la bunicul Martin Javorscak, un personaj cumpătat și înțelept, unde a învățat multe lucruri practice, inclusiv să iubească animalele, cu deosebire caii. A rămas proverbiala afecțiunea să și a fraților pentru câinele Polak. La scoala a fost obligat să repete prima clasa
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Țărîi Rumînești, în Cronicari munteni, Editura Albatros, București, 1973, p. 175. 247 Octav Gorescu, op. cit. 248 El a polemizat cu Cesare Beccaria, care propunea centralizarea sistemului punitiv și înființarea unei administrații centrale de stat, Mavrocordat argumentînd la fel ca și bunicul său că trecerea preoților în poziții nesemnificative în pușcării le va arunca pe acestea într-o barbarie și mai mare. 249 Mitropoliile celor două Țări Românești aveau în sarcină organizarea unei părți importante a vieții de detenție. Așa cum bisericile reglementau
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de mama focului. În fața mea apare o chelneriță cu un telefon în mână. Gesticulează spre un grup de oameni care se află în dreapta mea. Întorc capul și-i văd. O familie întreagă. Mare. Opt oameni. Tatăl, mama, fiul, fiica, bunica, bunicul, cealaltă bunică, celălalt bunic. Toți zâmbesc spre chelneriță. Mă uit la chelneriță și observ că ține telefonul ca pe un aparat foto. Say cheese. Mă uit spre familia fericită. Toți stau nemișcați, cu zâmbetele încremenite pe fețe. În capul mesei
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mea apare o chelneriță cu un telefon în mână. Gesticulează spre un grup de oameni care se află în dreapta mea. Întorc capul și-i văd. O familie întreagă. Mare. Opt oameni. Tatăl, mama, fiul, fiica, bunica, bunicul, cealaltă bunică, celălalt bunic. Toți zâmbesc spre chelneriță. Mă uit la chelneriță și observ că ține telefonul ca pe un aparat foto. Say cheese. Mă uit spre familia fericită. Toți stau nemișcați, cu zâmbetele încremenite pe fețe. În capul mesei, tata își dezvelește cu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Mama are ruj pe incisivi. Fiul plusează și scoate la iveală și mandibula, aparent fără efort. Are îngrijorător de mulți canini. Fata poartă un aparat dentar, așa că zâmbește argintiu. Cei patru bunici rânjesc și ei, cu abnegație. Bunicile au plăci, bunicii au implanturi. Chelnerița declanșează blitzul și toate zâmbetele rămân stocate într un card de memorie. Familia iese din nemișcare, generațiile își întorc nasurile spre farfurii. No, one more, one more. (Chelnerița vrea să câștige un concurs de fotografie.) Într-o
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Răcoarea serii îmi înfioară picioarele goale. Oare cum arată dealul nostru în timpul iernii? Ce-ar fi să înceapă să ningă? Dar nu sunt pregătit pentru iarnă, am uitat și urăturile. De Crăciun și de Anul nou îl ură primul pe bunicul. Anul trecut l-am urat așa: Bună dimineața la Moș ajun, ne dați ori nu ne dați... o oală cu cârnați?!... Și am fugit râzând, nu mă interesau banii, nici cadourile lui. Anul ăsta cum va fi? Dacă vine tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ai făcut o bubă. Colindele se cântă numai de Crăciun. Să ții minte... Te dau cu puțin spirt și-o să-ți treacă. Mă simțeam sfârșit: cine m-a pus să mă gândesc la sărbătoarea de Crăciun și la urătura pentru bunicul? Tata a ieșit imediat pe ușă. Când s-a întors ținea în mână un pui de iepure. Ți-am adus "jucăria" asta, mi-a spus. Inima mi-a zvâcnit cu putere. Am întins mâinile spre iepurașul speriat, l-am mângâiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mă întreb: cine îngrijește toate astea? În ciuda aspectului vetust al cartierului, construcțiile și livezile sunt bine întreținute, gardurile frumos vopsite. Una din case e mai mare decât celelalte, o casă galbenă, înaltă, cu pereți groși. De acolo s-a arătat bunicul. M-a întâmpinat cu o veselie adevărată, radioasă. Ultima dată mi-aduc bine aminte îl supărasem tare. Supărarea lui nu ținea mult. Bunica era însă mai aprigă: uita greu ceva ce nu i-a convenit. Când mă întâlnea pe stradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
i-a convenit. Când mă întâlnea pe stradă mă muștruluia bine. Nu știu dacă m-a iertat vreodată pentru tot ce i-am făcut. Dar de ce să nu mă ierte? Eram doar un copil. De multe ori îl necăjeam pe bunicul. Eu nu i-aș fi făcut nimic, dar tata care nu se împăca cu el mi se părea că are dreptate. Nu el mă îndemna să-l supăr: eu simțeam că trebuie, fiindcă îl iubeam mai mult pe tata. Uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dintre nepoții lui, deși deseori mă făcea bleg: Bagă-ți urechile în căciulă, blegule! Și asta n-o uitam. Îmi dădeam seama că n-o spunea cu răutate, o spunea când îl supăram. Astfel, mă ierta. De sărbătorile de iarnă, bunicul se deghiza în Moș Crăciun. Își punea barbă albă de vată și o glugă roșie pe cap. Bunica ne spunea să așteptăm cuminți. Noi, copiii, ne ițeam pe la uși și pe la geamuri să-l vedem pe Moș Crăciun cum vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
poezii, primeam cadouri minunate, apoi bunica ne cerea să privim pomul de crăciun, să cântăm și să dansăm în jurul lui. Când ne întorceam cu fața, Moș Crăciun nu mai era. Dar nu ne părea rău, știam că Moș Crăciun e bunicul. După un timp apărea și el. Noi frații și surorile, verii și verișoarele mele îl întrebam: Unde ai fost, bunicule? Casa lor avea un iz aparte, încât și astăzi, cu ochii închiși, aș ști că mă aflu acolo. Odată, tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Când ne întorceam cu fața, Moș Crăciun nu mai era. Dar nu ne părea rău, știam că Moș Crăciun e bunicul. După un timp apărea și el. Noi frații și surorile, verii și verișoarele mele îl întrebam: Unde ai fost, bunicule? Casa lor avea un iz aparte, încât și astăzi, cu ochii închiși, aș ști că mă aflu acolo. Odată, tata s-a certat cu bunicul. Și așa nu mai mergeam pe la el, deși locuia peste drum. Eu mă duceam până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]