11,853 matches
-
intervenit Maica Stareță, să stea aici, să stea și să asculte ce vorbe grele a scris părintele Arsenie despre femeile ca ele, despre astea în pantaloni, să asculte și să le crape obrazul, apoi să plece și să nu mai calce pe aici. Reacțiile mele erau ale unui om căruia nu-i venea să creadă. Dar nu eu eram problema, fiindcă sunt obișnuită cu intoleranța și cu duritatea, ci mama și prietena mea. Eu aș fi stat să ascult ce zicea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
urmare schimbarea pare actual imposibilă. Cine contestă până și lucruri elementare: tratarea femeilor ca spurcate, potrivit tradiției vetero-testamentare (Leviticul) și nu a Evangheliilor? De ce Iisus a atins femeia cu lungă sângerare și tradiția instituționalizată a Bisericii spune femeilor să nu calce în lăcașul Domnului la ciclu? Ce mișcare din spațiul nostru duhovnicesc merge în direcția trecerii de la unicitatea adulației abstracte față de Fecioara Maria, spre răsfrângerea acestui lucru asupra femeilor? De ce trăim în umbra Evei și nu (și) a aceleia dintre noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și o intuiție simplă pe care o împărtășesc mulți bărbați, indiferent de gradul lor de cultură. Ceva de genul: „Te pomenești că nu o să mai vreți să ne mai faceți cozonaci, sau te pomenești că o să ne puneți să ne călcăm singuri rufele”. Există acest sentiment al primejdiei că vor fi lăsați să se descurce singuri în contexte în care s-au obișnuit să fie asistați. Iar primejdia este reală. Nu cunosc nici o orientare feministă care să nu promoveze parteneriatul. Se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
alta pe steag. Ne reamintește cum eram promovate în toate funcțiile și rolurile, cât pentru a uita complet că suntem altceva decât mașini de producție și reproducție, și cum ne exprimam în discursul public mândria că voința proprie ne este călcată în picioare și că avem șansa unică a dublei zile de muncă. Subiecții cărții suntem noi, generațiile mature din România anilor ’80. Știu cât de mare ne este ispita să aruncăm peste bord amintirea unei istorii care ne doare acut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
să lucreze cu experți și să plătească pentru astfel de know-how. Dacă aveau acești experți din umbră, și unul și celălalt ar fi fost educați să nu facă greșeli majore de etică politică și de etică jurnalistică. Învățau măcar să nu calce în străchini în raport cu valorile contemporane ale democrației. Dar, așa cum corect îmi replica un jurnalist important al unui mare cotidian, în România se vinde mult mai bine amatorismul decât profesionalismul. Or, cultura civică și cea politică au și ele experții lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
casnică și doi 2-3 copii la studii. Excepția o reprezintă Țările Scandinave. În mediul privat, femeile se răzbună și exclud bărbați: le dau peste mână că nu știu să învârtă în maioneză, se strâmbă cu dispreț inhibant în fața unei cămăși călcate cu crețituri, îi socotesc incapabili de decizii în probleme de fond legate de decorarea casei și chiar despre propria îmbrăcăminte. Între ele, în gineceu, spun povești încărcate de un ucigător dispreț misandru, cam tot cu același curaj public ca acela
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
dar deosebirile de bogăție, de rang, de putere și de merit personal se reduc în cele din urmă la bogăție, care servește la cumpărarea celorlalte. Treapta extremă a inegalității o reprezintă despotismul, care va reuși "în cele din urmă să calce în picioare legile și poporul și să se înscăuneze pe ruinele republicii". Discursul se încheie cu următoarele cuvinte: "este vădit împotriva legii naturii [...] ca un copil să poruncească unui bătrîn, ca un imbecil să conducă un om înțelept și ca
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
și-a schimbat unghiul de vedere în urma coșmarului pe care inițial l-a luat drept altceva. Ca să vă credem că suferiți cu adevărat pentru cei ce au fost învinuiți de lucruri pe care nu le-au făcut și au fost călcați în picioare sau arestați din greșeală, ar trebui să lămuriți milioanele de telespectatori măcar acum că tineretul care a stat în fața gloanțelor nu are nimic de-a face cu așa-zisul complot legionar cu care a fost speriată fără rost
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
este a întregii comunități și se organizează antrenându-se întreaga comunitate. În mediul rural există familii la care nunta ține trei zile, desfășurându-se după reguli și cutume ancestrale, cele mai multe dintre ele de esență precreștină. Obiceiul ca mireasa să-l calce pe ginere pe picior în fața preotului a fost demult abandonat. Se născocesc alte și alte momente și obiceiuri, venind din mintea unor înnapoiați care, asemeni primitivilor, au în cap că pot capta și pot conduce bunăvoința zeilor, în speță, azi
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
influențând decisiv mersul lucrurilor pe planetă. Spre deosebire, statul "vagon" se află în zona de influență economico-monetară și politică a unui stat de tip "locomotivă". Aceste state nu dețin puterea economică de a crea și impune reguli. Își urmează locomotiva, "călcând" cel mai adesea pe același drum. Statele "vagon" nu dețin monedă puternică și nu pot influența în niciun fel relațiile la nivel regional sau planetar. Odată cu apariția imperiului, ca mod de dominație planetară, ciclicitatea economică devine o lege care acționează
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
nostru, se reia, anotimpurile, clima, mișcarea de rotație a pământului, expansiunea universului, nașterea, apariția și dispariția vieții, modul în care ne este construită viața (naștere, copilărie, adolescență, tinerețe, maturitate, bătrânețe,moarte). Avem sentimentul trecerii prin viață, fiind mereu alții, dar călcând parcă același drum mereu reînnoit. Legile fizicii, chimiei, biologiei, matematicii, se bazează tocmai pe descoperirea și punerea în evidență a noului prin repetabilitate. Succesiunea regulată a fenomenelor este vizibilă și ne determină în mod fundamental viața 817. Ne punem întrebarea
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
în care "se băga ceva", se așezau brusc la coadă și așteptau să vadă ce pot cumpăra. O bucată de salam, o gheară de pui, un ou, o bucată de unt, orice era bun. Urma marea învălmășeală, în care se călcau literalmente în picioare, amenințând cu urlete vânzătoarele să dea mai puține produse pentru ca să ajungă la toată lumea. Evident că acestea nu ajungeau niciodată "la toată lumea", deoarece cantitățile oferite erau mult mai mici decât cele cerute. Socialismul românesc a sfârșit în haos
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
oferite erau mult mai mici decât cele cerute. Socialismul românesc a sfârșit în haos și sărăcie. Repartiția în interior, adică accesul "drept" la bani și mărfuri se producea prin cozi infernale, unde tensiunile erau ceva firesc și unde adulții își călcau în picioare sau își pierdeau copiii. Socialismul nu a reușit să producă nici chiar pentru birocrația sa de partid și de stat. În deceniul opt al secolului trecut, toată lumea spunea, indiferent de poziție socială, că lucrurile nu sunt în ordine
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
era pusă într-o plasă neutră, pe care nu scria nimic sau pur și simplu era pusă sub haine. "Să fii atent pe unde ieși!", va spune invariabil studentul străin sau colegul comerciant. Aproape că nici nu vedeai pe unde calci de teamă ca nu cumva pe la ușa acestuia sau în apropiere să nu "te salte" un polițist mai mult sau mai bine informat și să te întrebe de unde ai "marfa", după care să ți-o confiște. Teama era mare, dar
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
e inutil, că nu suntem nicăieri în siguranță, așa că ne-am întors acasă. Când am intrat în curte, am văzut că soldații culeseseră toți strugurii din via noastră, îi puseseră într-un ciubăr mare în care fierbea mama rufele, îi călcau cu picioarele, iar peste lichidul respectiv turnau spirt și beau combinația rezultată. Dar să mă întorc la întâmplarea cu preotul... Când rușii au intrat în sat și l-au văzut pe preot- un om în vârstă, cu barbă mare, albă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
cu ceva, îmi cer scuze, era un caz de urgență”. N-am avut deloc sentimentul pericolului. Dar el se tot băga în mine și mă împingea în perete. Și mi-am dat seama că-i băut. Foarte băut. M-a călcat pe picior. Și atunci l-am prins de gât și i-am spus: „Dacă mă atingi, te bat de-ți sar ochii!”. S-a dus la masă și a început să mă întrebe: „Cine-i mă-ta? Cine-i tactu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
între ironia uneori acidă, iese la iveală un umor roz cu tendințe spre negru. Poetul Calistrat Costin râde de râsul altora, cu un fel de râs bacovian. Bacovia, se știe, este considerat un bufon genial (Nicolae Manolescu). Pe urmele lui, calcă apăsat, teribilist și grav, Calistrat Costin care se ocupă, cum se înțelege, cu problemele umorului. În doze mici sau mari, stilizate cu mare talent, ni se servesc veritabile cocktailuri marca Boris Vian, Raymond Queneau, Eugène Ionesco. Din ultimul, citez: "Ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
text. Nu ne interesează pe plan literar dacă nu și-a plătit impozitele sau dacă și-a înșelat nevasta. Interesează numai dacă în scrisul său, fie că este vorba de o operă de ficțiune, de critică sau publicistică, și-a călcat conștiința plătind tribut unor conjuncturi nefavorabile. Este vorba, în primul rînd, în epoca noastră, de compromisurile defel puține pe care scriitorii le-au făcut cu ideologia și propaganda comunistă. Nu mai puțin există un oportunism postdecembrist. Să spunem lucrurilor pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
se concentreze pe conducerea propriului departament, să se asigure că președintele beneficiază de sfaturi pe probleme militare și să se gândească în ce fel să întrebuințeze cu folos resursele agenției. Este loc pentru toți trei să opereze fără să se calce în picioare. Spațiul poate totuși deveni înghesuit atunci când mai sunt și alții care își bagă coada. După spusele lui Woodrow Wilson, ,,principala neplăcere în a discuta despre funcția [vicepreședintelui] este că, explicând cât de puține lucruri sunt de spus, s-
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
Însă casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustiu; după legile Mele n-a umblat și a lepădat rânduielile Mele, pe care omul trebuie să le împlinească, ca să trăiască prin ele, și zilele Mele de odihnă le-au călcat. Atunci Eu am gândit să revărs asupra lor mânia Mea în pustiu, ca să-i pierd." (Iezechiel, 20: 13). Dumnezeu l-a amenințat pe Israel: Voi vărsa asupra ta focul urgiei Mele și te voi da în mâna oamenilor barbari, făuritori
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Se aude singur, Poate că pe mine Mă plânge altcineva, Poate că pe mine Mă plâng doar eu, Poate că pe mine Mă visează cineva Sau doar eu mă visez. Mă simt ca o păpădie Și vântul adie ușor, Eu calc și tălpile mele Nu lasă urme nicăieri. Visez, dar uit să trăiesc Visul, să las o urmă... Nu știu să mor, Să mă definesc, Am rădăcini firave Și este secetă în lume. Cerul curge în mine Ca o furtună, Marea
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
fi avut-o vreodată! Îmi e greu să sper că voi știi cândva să vreau pentru mine, voi ști să simt numai pentru mine, voi ști că eu și numai eu contez. Nu vreau nimic mai mult! AM CĂLCATĂ Am călcat pe urmele Lăsate de altcineva. Am visat un vis Visat de altcineva Și l-am sfâșiat În milioane de culori. Am încropit în grabă Pentru altcineva Un așternut Din petalele ofilite Ale trandafirilor însângerați Și am adormit apoi Pe aceeași
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
cu fiecare din monștri mei și să fac în așa fel să nu mă domine, să nu mă sperie și mai ales să nu mă determine să mă feresc sau să mă ascund. Nu am ales calea ușoară, nu am călcat peste cadavre. Nu am încercat să fac decât ceea ce era de făcut și poate să fac ceva în plus pentru a crea o stare de bine celor din jurul meu. Am reușit să trec cumva mai departe și să las în
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
ruga mea și-a tuturora. Un înger cu aripa frântă Blestemul la mal se descântă Și vântul adie-n fuioare Șoptește în van: “DE CE OARE”?! ANATEMĂ Te blestem în gândul meu Și-n lacrimile răstignite Pe urma pașilor mereu Să calci în gânduri adormite. Și în amurgul rece să-Ți apar Cuvintele să-Ți strige a uitare Și-n nopțile fără hotar În vise eu să-Ți fiu, rătăcitoare. Să-Ți fie orice gând nimicitor Lacrimi privirile să-Ți ardă, Să
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Casele, așa cum se construiau pe acea vreme, implicau eforturi deosebite. Pământul vâscos trebuia amestecat cu paie și apă, frământat bine cu picioarele și, boț cu boț (așa cum le era denumirea) trebuiau așezați frumos între șipcile care conturau viitorul perete. A călcat Mura în picioare atâta lut de-a lungul vremii, încât, ușor-ușor, picioarele ei au căpătat urme vineții. Cu îndemânarea și priceperea de la Dumnezeu, casa a ajuns să fie cea mai frumoasă din sat. Anii au trecut rând pe rând, cu
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]