11,264 matches
-
menținut independența tributar până în anul 17, când împăratul Tiberius, a transformat Cappadocia într-o provincie romană. Cappadocia are mai multe orașe subterane (spre exemplu Orașul subteran Kaymakli), în mare parte utilizate de primii creștini ca locuri de refugiu înainte de legiferarea creștinismului ca religie acceptată. Orașele subterane au rețele vaste de apărare, cu capcane de-a lungul a mai multor nivele. Aceste capcane sunt foarte ingenioase, incluzând dispozitive cum ar fi pietre rotunde mari pentru a bloca ușile și găuri în tavan
Cappadocia () [Corola-website/Science/303627_a_304956]
-
cont de strategia de luptă romană de a se deplasa în grupuri compacte, lucru care nu a fi fost posibil să se facă în coridoarele subțiri. Părinții capadocieni din secolul IV-lea d.Hr. au fost parte integrantă a filosofiei creștinismului timpuriu. De asemenea, printre alte persoane renumite de pe aceste meleaguri a fost și Ioan de Capadocia, Patriarh al Constantinopolului între anii 517-520. În cea mai mare parte a erei bizantine Cappadocia a rămas relativ neafectată de conflictele din zonă cu
Cappadocia () [Corola-website/Science/303627_a_304956]
-
suveranul Imperiului romano-german. Ducele Géza ajuns suveran în aceste împrejurări, era conștient de faptul că unică asigurare a unei păci durabile este creștinarea maghiarilor ce implica și integrarea lor în rânduiala europeană. A solicitat misionari creștini, trecând el însuși la creștinism. Regatul Ungar a luat ființă în anul 1000 sub conducerea lui Ștefan I al Ungariei, primul rege maghiar. Numele păgân al acestuia a fost Vajk (Voicu). Tatăl său, Géza, a fost conducător al triburilor ungare. Ștefan I, cunoscut și ca
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
În anul 996 a devenit conducătorul Ungariei. În anul 1000 a fost încoronat la Esztergom cu o coroană primită de la papa Silvestru al II-lea. Ca rege creștin a înființat zece episcopii pe teritoriul regatului său, și a susținut răspândirea creștinismului. În plan administrativ a împărțit țara în comitate (în ), după model carolingian. Istoria politică a Ungariei a evoluat alături de cea a Poloniei și Boemiei. Regatul Ungar a deținut suzeranitatea asupra Moldovei și Țării Românești (Ungrovlahia), pe care nu și-a
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
România, în anii postbelici, fapt pentru care a fost demis și expatriat. A publicat cărți în domeniul religiei, filozofiei moralei și misticii iudaice. Atașat de limba și cultura românească el a fost un activ promotor ai dialogului între iudaism și creștinism . s-a născut la data de 12 septembrie 1910 în orașul Bacău, ca fiu al Înțeleptului () rabin (1867-1929) și al Finkelei Rheinharz. A studiat iudaismul cu tatăl său, care era unul din cei mai prestigioși cărturari iudaici din vremea sa
Alexandru Șafran () [Corola-website/Science/303699_a_305028]
-
ul este unul dintre cele trei mari curente existente, în prezent, în creștinism. Termenul „protestant” reprezintă o noțiune generică pentru diverse confesiuni, organizate după ideologii creștine și având structuri ecleziastice proprii. În general, prin confesiuni protestante se înțeleg acele culte care își au rădăcina istorică în reforma religiei romano-catolice, inițiată de Martin Luther
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
cum sunt bisericile protestante) care ar fi preluat doar în parte elemente creștine, ca și în cazul cultului Bahá'í. Dar conform definiției generale menționate mai sus, ele nu sunt nici catolice, nici ortodoxe, deci sunt protestante. În plus, în creștinism nu există o autoritate supremă care să decidă dacă un cult este creștin sau nu, așa că fiecare se poate numi creștin dacă așa îi place. Conform lui Elaine Pagels, gnosticii creștini se numeau pe ei înșiși creștini, fiind denumiți „gnostici
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
au apărut la Roma gnosticii de origine orientală Valentin și Chedron, care au cauzat apariția unor curente creștine eretice. Erezia numită Gnosticism avea o natură elitistă, aparținând doar membrilor care posedau cunoașterea supremă ("gnosa") și combina filosofia greacă cu învățătura creștinismului timpuriu transmis oral. În decursul acestei perioade începe să se afirme episcopatul monarhic, dar rolul instituțional al Papei Hygin este incert. A murit ca martir în timpul persecuției anticreștine a Împăratului Roman Marcus Aurelius, dar nu este verificabil acest lucru.
Papa Hygin () [Corola-website/Science/303751_a_305080]
-
regatului etiopian Aksum, statul Meroë se destramă între 320 și 350. Dintre noile formațiuni statale constituite acum se impun regatele Makuria (cu reședința la Dongola) în nord și Alwa (cu centrul la Loba) în sud, care adoptă în secolul 6 creștinismul. După cucerirea Egiptului (641/642) arabii pătrund și în Sudan septentrional, dar cele două regate creștine, deși izolate, reușesc să se mențină încă 7 secole până la definitiva cucerire islamică - Makuria în 1314 iar Alwa în 1504. În secolul 15 se
Istoria Sudanului () [Corola-website/Science/303789_a_305118]
-
Fashoda în Sudan, are loc în 1898 celebrul incident între forțele expediționare franceze și engleze, care aduce cele două puteri coloniale în pragul războiului. Administrația britanică izolează sudul (treimea meridională a Sudanului), populat de triburi africane (încurajând totodată aici răspândirea creștinismului), de nordul conservator, arab și islamic, adâncind astfel prăpastia dintre cele două părți ale țării. După ce un plebiscit respinge în 1955 unirea cu Egiptul vecin, Sudanul își proclamă la 1 ianuarie 1956 independența. La 12 noiembrie 1956 devine membru ONU
Istoria Sudanului () [Corola-website/Science/303789_a_305118]
-
Sf. Iustin a trăit între anii 100-160. Născut din părinți păgâni, probabil de origine latină, el s-a convertit la creștinism înainte de anul 132 și a fost martirizat la Roma. A scris două apologii, în fapt scrisori de pledoarie, prima fiind adresată împăratului Antonius Pius și fiilor săi (Marc Aureliu și Lucius Verus) iar a doua dedicată lui Marc Aureliu, în
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
vechiul Sichem azi Nablus. A fost crescut în cultura și tradiția păgână, primind o formație spirituală aleasă. După o odisee pe la mai mulți filosofi, Sf. Iustin, este îndemnat de un bătrân să citească "Profeți", ceea ce îi aduce și convertirea la creștinism. Creștinismul este pentru Iustin, "singura filosofie sigură și folositoare". Iustin merge la Roma, unde dezvoltă o intensă activitate, apologetică, literară și misionară. De aici el trimite împăraților, senatului și poporului roman prima sa "Apologie", în favoarea oamenilor de toate neamurile, care
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
Sichem azi Nablus. A fost crescut în cultura și tradiția păgână, primind o formație spirituală aleasă. După o odisee pe la mai mulți filosofi, Sf. Iustin, este îndemnat de un bătrân să citească "Profeți", ceea ce îi aduce și convertirea la creștinism. Creștinismul este pentru Iustin, "singura filosofie sigură și folositoare". Iustin merge la Roma, unde dezvoltă o intensă activitate, apologetică, literară și misionară. De aici el trimite împăraților, senatului și poporului roman prima sa "Apologie", în favoarea oamenilor de toate neamurile, care sunt
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
Ortodoxă și Biserica Greco-Catolică îl prăznuiesc la 1 iunie. Cea mai cunoscută lucrare a sa este "Dialogul cu iudeul Trifon", un dialog imaginar între un evreu și un creștin, în care Iustin relatează felul în care s-a convertit la creștinism. Căutându-l pe Dumnezeu și mai ales simțind nevoia de a se salva, a încercat să se apropie întâi de un stoic. Acesta însă nu credea el însuși în existența unui Dumnezeu, ceea ce lui Iustin i s-a părut o
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
aprinde o flacără în suflet” și, după propria mărturisire, se simte cuprins de iubire pentru Profeți și pentru prietenii lui Hristos. Întrebat de unde își trage înțelepciunea, bătrânul a răspuns că de la profeții evrei, ale căror profeții au fost împlinite de creștinism. Iustin va rămâne încredințat și va scrie în "Prima apologie" că ceea ce este adevărat în filosofia greacă provine de la Moise și de la profeți, considerând că cei care au trăit o viață rațională, în acord cu logos-ul, au trăit creștinește
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
nu au fost conștienți de aceasta, deci chiar dacă au trăit înainte de Hristos. Din acest punct de vedere, filosofia greacă este înțeleasă ca o revelație prin rațiune, având aceeași valoare pe care a avut-o revelația profeților evrei. Între filosofie și creștinism există deci o continuitate. Încercând să evite dificultățile întâmpinate de teoria platonică despre suflet (problema transmigrației), Iustin va ajunge să considere că sufletele nu sunt eterne prin natura lor (spre deosebire de doctrina lui Platon, unde sufletele proveneau din lumea ideilor și
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
rând în cal ca să-l miște, făcând apoi și o căruță; fiindcă numai fratele prost izbutise să miște calul, rămâne să tragă el toată viața. Ceea ce acest mit vrea să exprime este ca dumnezeu era necunoscut în acele timpuri, deci creștinismul nu se infiltrase în teritoriul românesc, sau se infiltrase sporadic. Mitologia română, în formele cunoscute de noi astăzi nu cuprinde zei, numai duhuri, divinități de origine totemică (Sfânta Vineri, Pasărea Măiastră), animale oraculare (Oaia Năzdrăvană, Calul Năzdrăvan), demoni (Ielele, dracul
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
de origine totemică (Sfânta Vineri, Pasărea Măiastră), animale oraculare (Oaia Năzdrăvană, Calul Năzdrăvan), demoni (Ielele, dracul, Muma-Pădurii), divinități luciferice (cățelul pământului), monștri zoomorfi (balaurii), giganți (Uriașii, Novacii), eroi miraculoși (Făt-Frumos, Prâslea) și zâne (ursitoarele, Ileana-Cosânzeana), divinități ale naturii aduse de creștinism (Sânpetru, Sântilie). Există și instrumente magice, folosite de eroi în scopul învingerii răului sau în scopul de a face rău (căciula fermecată, flautul fermecat, bușteanul ielelor). Există și tărâmuri paralele cel mai cunoscut fiind Tărâmul Celălalt, care nu este infernul
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
chineză și înlocuirea acesteia cu discursul confucianist. O reală renaștere a budismului în societate chineză nu a avut loc până la domnia mongolă a dinastiei Yuan, odată cu sponsorizarea lui Kublai Khan a budismului tibetan și Drogön Chögyal Phagpa ca lama conducător. Creștinismul nestorian, care a intrat China în epoca Tang, va fi, de asemenea, reînviat în China sub conducerea mongolă. Legile limitative reglementau ce alimentele se puteau consuma și hainele pe care cineva le putea purta, în conformitate cu statutul și clasa socială. Principalele
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
regilor Lugal-Zage-Si și Lugal-kigub-nidudu, din care reiese că încă din timpuri foarte vechi, înainte de venirea sumerienilor aici, acest oraș era religios, în el fiind venerați diferiți zei, cum ar fi zeul soarelui și al apei. Cu 3000 de ani înaintea creștinismului și a civilizației creștine triburile sumeriene au existat ca popor în partea de sud a văii Eufratului. După sumerieni au urmat babilonienii care au trăit în jurul râului Eufrat. Apa era vitală și totodată necesară unei bune guvernări și organizații. Economic
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
Cu el a colaborat la reorganizarea și la îmbogățirea bibliotecii fondate la Cezareea de Origen. Personal s-a dedicat în special culegerii de documente istorice (păgâne, iudaice și creștine), care îi puteau servi ca material pentru o proiectată apologie a creștinismului, pe care însă nu a mai apucat să o scrie. Admirația comună (a lui Eusebiu și a maestrului său, Pamfil) pentru Origen a avut drept rezultat compunerea (în colaborare) a Apologiei lui Origene, în șase cărți (lat. "liber"), dintre care
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
scrierile sale istorice cele mai importante se numără: Cele mai importante lucrări propriu-zis apologetice scrise de Eusebiu sunt "Pregătirea pentru Evanghelie" (lat. "Praeparatio evangelica"; gr. Εὐαγγελικῆς Ἀποδείξεως Προπαρασκευή) și "Dovezile Evangheliei" (lat. "Demonstratio evangelica"). Praeparatio evangelica este o introducere în creștinism scrisă pentru păgâni. Eusebiu se folosește de fragmente din istorici și filosofi precreștini pentru a arăta superioritatea creștinismului, dar și pentru a sugera că unele părți din scrierile lor ar fi intuiții a ceea ce urma să fie religia creștină. Această
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
Pregătirea pentru Evanghelie" (lat. "Praeparatio evangelica"; gr. Εὐαγγελικῆς Ἀποδείξεως Προπαρασκευή) și "Dovezile Evangheliei" (lat. "Demonstratio evangelica"). Praeparatio evangelica este o introducere în creștinism scrisă pentru păgâni. Eusebiu se folosește de fragmente din istorici și filosofi precreștini pentru a arăta superioritatea creștinismului, dar și pentru a sugera că unele părți din scrierile lor ar fi intuiții a ceea ce urma să fie religia creștină. Această din urmă ideea s-a cristalizat cu timpul într-o teorie creștină numită ea însăși Praeparatio evangelica. Demonstratio
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
ca un Părinte al Bisericii din cauza apropierii sale de arianism, și a participării directe la persecutarea unor mari figuri ale ortodoxiei, ca Atanasie cel Mare. Dar scrierile sale istorice au o mare importanță pentru deslușirea istoriei primelor trei secole ale creștinismului, în general, și a istoriei nașterii imperiului creștin sub Constantin cel Mare, în particular.
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
scopul de a evidenția continuitatea și, deci autenticitatea, tradiției ortodoxe, cu rol antieretic. Eusebiu nu se mulțumește doar să relateze, în mod constant - însă - citează izvoare istorice (atât bisericești cât și laice) și deseori reproduce textul documentelor importante (bineînțeles, favorabile creștinismului și temei tratate de el): rescripte imperiale, edicte, scrisori etc.. Liber III, prezintă pe cei mai însemnați episcopi și învățători ai mesajului creștin. Sunt pomeniți șaizecișișase de scriitori bisericești (îndeosebi greci și orientali); la vreo treizeci dintre ei reproduce lista
Historia ecclesiastica () [Corola-website/Science/304009_a_305338]