14,040 matches
-
Occident. În februarie 360, la Luteția (astăzi, Paris), trupele din Occident îl proclamă împărat. După moartea lui Constanțiu al II-lea, la Tarsos (3 noiembrie 361), Iulian este recunoscut ca unic împărat al imperiului și vine la Constantinopol. Scurta lui domnie stă sub semnul reacției anticreștine și încercărilor de reînviere a cultelor păgâne, a obiceiurilor și moravurilor străbune. Adoptă edicte anticreștine, care-i aduc cognomenul de "Apostatul". Posesor al unei vaste culturi filosofice și filologice, Iulian a lăsat o bogată și
Iulian Apostatul () [Corola-website/Science/299883_a_301212]
-
au fost include de către UNESCO, în 1980, în lista siturilor de moștenire mondială. Regatul din Axum are propria limbă scrisă numită gî'îz, dezvoltându-și totodată o arhitectură distinctivă exemplificată de obeliscuri gigantice. Regatul a ajuns la apogeul său în timpul domniei regelui Ezana, botezat Abriha, în Anii 300 d.Hr. (tot atunci îmbrățișând și creștinismul). Biserica ortodoxă etiopiană susține că Biserica Sfânta Maria din Sion din Axum găzduiește biblicul Chivot al Legământului în care se află tabletele pe care sunt scrise
Axum () [Corola-website/Science/299873_a_301202]
-
că Biserica Sfânta Maria din Sion din Axum găzduiește biblicul Chivot al Legământului în care se află tabletele pe care sunt scrise Cele zece porunci. Tot la această biserică au fost încoronați împărații etiopieni timp de secole la rândul, până la domnia lui Fasilidos, iar apoi începând de la Yohannes al IV-lea și până la sfârșitul imperiului. Axum este considerat cel mai sfânt oraș din Etiopia și este o destinație importantă a pelerinajelor. Aici au loc festivale religioase semnificante precum Festivalul T'imk
Axum () [Corola-website/Science/299873_a_301202]
-
El a pornit repede spre Roma, ca să fie confirmat de Senat, iar trupele din est le-a lăsat sub comanda fratelui său, Gaius Priscus. Fiul lui Filip a fost ridicat la rangul de "Caesar", primind numele de Filip II Junior. Domnia lui Filip începe cu respingerea germanicilor care atacau Pannonia și a goților care invadează Moesia. Ei au fost înfrânți în 248, dar legiunile, nemulțumite, l-au declarat împărat pe Tiberius Claudius Pacatianus. Revolta a fost învinsă de Decius, care a
Filip Arabul () [Corola-website/Science/299878_a_301207]
-
Tiberius Claudius Pacatianus. Revolta a fost învinsă de Decius, care a devenit guvernator în Moesia. Altă tentativă de preluare a puterii a fost în Siria, de către Marcus Iotapianus (tot în 248). Silbannacus și Sponsianus au fost alți uzurpatori din timpul domniei lui Filip Arabul. În urma luptelor grele purtate la Dunărea de Jos (245-247), Filip a respins cea mai puternică invazie a carpilor; el adoptă titlul triumfal "Carpicus Maximus". În aprilie 248, Filip a avut onoarea de a celebra 1000 de ani
Filip Arabul () [Corola-website/Science/299878_a_301207]
-
250 - 5 mai 311), sau Gaius Valerius Maximianus, a fost un împărat roman în perioada 305-311. Născut în apropiere de Serdica , probabil la Felix Romuliana, într-o familie de țărani, Galerius îmbrățișează cariera armelor, urcă pe scara ierarhiei militare în timpul domniilor împăraților Aurelian și Probus. Se pare că tatăl lui era trac, iar mama sa purta numele de Romula și era de origine dacică. În cadrul primei tetrarhii este desemnat (1 martie 293) de către Dioclețian, "Caesar", răspunzator de guvernarea provinciilor dunărene. Galerius
Galerius () [Corola-website/Science/299882_a_301211]
-
a asigura continuitatea dinastiei sale, Arcadius l-a numit "Augustus" pe Teodosie, la vârsta de doar opt luni. În octombrie 404, Eudoxia a murit în urma unui avort spontan, încheindu-se astfel și dominația ei asupra lui Arcadius. În anii de domnie care au urmat morții împărătesei Eudoxia, Arcadius i-a încredințat puterea efectivă lui Anthemius, noul prefect pretorian al părților de răsărit ale Imperiului Roman (începând din anul 405). Anthemius a fost o persoană competentă; el s-a străduit să stăvilească
Arcadius () [Corola-website/Science/299890_a_301219]
-
curți domnești în principalele orașe ale țării. Acolo locuia domnitorul când poposea la Iași. Curtea domnească din Iași este menționată documentar pentru prima dată într-un document din 8 octombrie 1434. Orașul Iași a început să se dezvolte în vremea domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care a refăcut curțile și a poruncit construirea unei biserici cu hramul „Sfântul Nicolae”, în preajma curții domnești, înspre est. În zidul bisericii, în dreapta intrării, se află o placă cu următoarea pisanie în limba slavonă: În
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
alegerea mitropoliților Moldovei, membrii Sfatului Domnesc veneau aici pentru a asculta liturghia. De asemenea, aici se desfășurau principale ceremonii religioase ale Curții domnești cu prilejul sătbătorilor de Crăciu, Anul Nou, Bobotează și Paști. În secolul al XVI-lea, probabil în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568), bisericii i-a fost adăugat un pridvor având deasupra sa o clopotniță de piatră. Călătorul rus Trifon Korobeinikov care a vizitat orașul Iași în 1593, consemna existența în oraș a peste zece biserici de piatră
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
tron a domnitorului Antonie Ruset (1675-1678), când a fost resfințită. Cu privire la aceste evenimente, cronicarul Ion Neculce a relatat următoarele: "Dzic atunce să fie strigat și hogea în clopotniță la Sfete Neculaiu, ș-au stătut beserica pecetluită păn’ la vinirea cu domnia lui Antonie-vodă". În anul 1676, după ce fusese închisă timp de peste trei ani, biserica era aproape cu totul ruinată , fiind descoperită și având clopotnița stricată. În primăvara acelui an, domnitorul Antonie Ruset, grec de origine, "fiindu bun și milostiv, s-au
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
Ioan Caproșu) și-au exprimat părerea că acestea ar fi fost construite în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, odată cu intensificarea legăturilor cu Rusia , iar alții (Constantin Cihodaru) au susținut că cele două altare ar data din timpul domniei lui Ioan Teodor Callimachi (1758-1761). Biserica a ars la 20 aprilie 1723 , la 9 martie 1753 și în 1784, fiind mereu reparată. Reparații generale s-au efectuat în 1790. La începutul secolului al XIX-lea, ea a fost avariată de
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
du Noüy a reconstruit biserica ținând cont de stilul bisericilor orășenești construite de Ștefan cel Mare și după tabloul votiv rămas de la Antonie Ruset. Înfățișarea actuală a bisericii reconstruită de André Lecomte du Noüy este asemănătoare cu cea din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, existând unele diferențe față de aceasta și anume: Cu ocazia reconstrucției bisericii, s-au efectuat și cercetări arheologice în jurul edificiului, găsindu-se morminte vechi în care se aflau obiecte prețioase. Vasile Panopol își amintea că văzuse, pe
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
traducere românească realizată de Ieremia Cacavella, profesorul lui Dimitrie Cantemir. Abia în anul 1753, mitropolitul Iacov Putneanul (1750-1760) a reînființat tipografia mitropolitană, dar nu în incinta Mănăstirii „Sf. Nicolae Domnesc”, ci în clădirile din curtea actualei mitropolii. În a treia domnie a lui Constantin Mavrocordat (1733-1735, 1741-1743, 1748-1749, 1769-1769), mitropolitul Nechifor al Moldovei deschidea la 7 iulie 1749 școli românești cu un caracter elementar pe lângă bisericile Sf. Nicolae, Sf. Vineri și Sf. Sava, puse, toate trei, sub supravegherea unui preot. Aici
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
altul de Antiohie și altul de Alicsăndrie și unul mazîl de Țarigrad, Iacob. Ș-au domnit puțin, nu deplin 8 anii, și ș-au plătit și el datorie după obiceiul acestei lumii". În perioada 1705-1706, în timpul celei de-a doua domnii, Antioh Cantemir (1695-1700, 1705-1707) a refăcut Mănăstirea Mera (astăzi în județul Vrancea) , ctitoria tatălui său din 1686, după care a mutat acolo osemintele lui Constantin Cantemir. Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” din Iași face parte din grupul bisericilor orășenești construite de
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
început în timpul lui Antonie Ruset, dar cum acesta a fost mazilit, finalizarea picturii de la ferestre în jos a fost finalizată de urmașul său pe tron, Gheorghe Duca. Fiind afectată de incendii care au deteriorat pictura, biserica a fost repictată în timpul domniei lui Ioan N. Mavrocordat (1743-1747). Singura descriere a iconografiei bisericii de dinainte de reconstruire este făcută în 1885 de episcopul Melchisedec Ștefănescu (1823-1892). Pe peretele vestic al bisericii construite de Ștefan cel Mare, în stânga, se afla un tablou votiv în care
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
mai înalt element) e subordonat unui alt element. Unul din primii oameni care au utilizat acest termen a fost Pseudo-Dionisie Areopagitul, care a folosit cuvântul în contextul unei ierarhii celeste și al unei ierarhii ecleziastice . Aceasta a fost originea definiției "domnia preoților". Unele biserici, ca cea Romano-Catolică și cea Ortodoxă au tabele de organizare care sunt "ierarhice" în sensul modern al cuvântului (tradițional, Dumnezeu este zenitul ierarhiilor). Astăzi acest termen este întrebuințat pentru a denumi sisteme ierarhice similare și în alte
Ierarhie () [Corola-website/Science/299897_a_301226]
-
imperiu) duce, în anii 303-304, la promulgarea a 4 edicte anticreștine care declanșează cea mai mare persecuție din istoria imperiului împotriva acestei religii, rămase în istorie sub denumirea de persecuția lui Dioclețian. Pe plan intern și extern, imperiul depășește în timpul domniei lui Dioclețian criza secolului III. Puterea militară este separată de cea civilă, toate numirile în aparatul administrativ și militar rămân în apanajul împăratului. O grijă deosebită este acordată întăririi limesului și construirii de numeroase "castella" și drumuri, care fac din
Dioclețian () [Corola-website/Science/299909_a_301238]
-
să o stabilizeze și să micșoreze diferențele dintre societatea anglo-saxonă și cea anglo-normandă. Pierderea fiului său, William, în noiembrie 1120 în urma accidentului vaporului "Corabia Albă" avea să îi submineze reformele. Această problemă privind succesiunea avea să întunece istoria Angliei. În timpul domniei dezastruoase și incompetente a lui Ștefan (1135-1154), a avut loc o înclinare majoră a balanței puterii către baronii feudali, pe fondul izbucnirii războiului civil și a criminalității. În încercarea de a-i domoli pe jefuitorii scoțieni și velși, el a
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
Eustace a murit în 1153, acesta ajunse la o înțelegere cu Matilda care îi permitea fiului ei, Henric de Anjou (viitorul rege Henric al II-lea) să îi succeadă lui Ștefan la tron și care garanta pacea între cei doi. Domnia lui Henric al II-lea reprezintă o revenire a puterii de la baroni la statul monarhic; de asemenea s-a văzut o redistribuire similară a puterii legislative dinspre Biserică, de asemenea spre statul monarhic. Această perioadă a prevestit o constituire corectă
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
în curtenii francezi percepută ca prea mare (astfel restrângând influența nobilimii engleze). Una dintre aceste răscoale, condusă (destul de curios) de către un curtean nemulțumit, Simon de Montfort, a fost importantă prin convocarea de către acesta a unui strămoș al Parlamentului britanic modern. Domnia lui Eduard I (1272-1307) a avut mai mult succes. Eduard a pus în aplicare numeroase legi de consolidare a puterilor guvernului său, și a convocat primele Parlamente autorizate oficial. El cuceri Țara Galilor, și încercă să se folosească de o dispută
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
autocratice și arogante ale lui Richard al II-lea n-au folosit decât să îndepărteze și mai mult nobilimea, iar izgonirea forțată a acestuia de către Henric al IV-lea în 1399 a pus bazele a ceea ce avea să urmeze. În timpul domniei lui Henric al VI-lea, care începu în 1422, situația ajunse la un moment de criză din cauza slăbiciunilor și instabilității mentale ale acestuia. Incapabil să-i controleze pe nobilii învrăjbiți, el a îngăduit izbucnirea unui război civil. Conflictele sunt cunoscute
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
succesiunea la tron a casei de Lancaster fiind definitiv asigurată. Deși retrospectiv sfârșitul Războiului Rozelor poate fi stabilit cu ușurintă ca fiind momentul Bătăliei de la Bosworth Field , Henric al VII-lea nu putea avea această siguranță. În timpul anilor săi de domnie, doi pretendenți la tron au incercat să preia puterea, sprijiniți de supraviețuitori aparținând casei de York. Primul, Lambert Simnel, a fost înfrant la Batălia de la Stoke, moment care marchează și ultima dată când un rege englez a luptat cu un
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
în 1553, Northumberland a plănuit ca Lady Jane Grey să urmeze la tron, apoi ca ea să se căsătorească cu fiul lui, făcând astfel posibilă în continuare deținerea puterii din umbră. Planul său a eșuat însă, după nouă zile de “domnie” a reginei Lady Jane Grey aceasta fiind îndepărtată și executată în șase luni mai târziu, urcând pe tronul Angliei Maria I. Contemporanii descriu reacția poporului la venirea la tron a reginei Maria ca fiind cea mai afectuoasă pentru un monarh
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
la Curte. Maria a pierdut portul Calais, ultima posesiune englezească de pe continent, si cu timpul a devenit si mai puțin populară spre sfârșitul domniei sale, excepții făcând totuși părerile catolicilor. A reprimat cu succes o revoltă condusă de către Sir Thomas Wyatt. Domnia reginei Elizabeta I, a readus o oarecare stabilitate in regat după domniile pline de tulburări ale fraților săi, Edward al VI-lea si Maria. A urcat pe tron după moartea Mariei din 1558. Problema religioasă care divizase țara încă din
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
si cu timpul a devenit si mai puțin populară spre sfârșitul domniei sale, excepții făcând totuși părerile catolicilor. A reprimat cu succes o revoltă condusă de către Sir Thomas Wyatt. Domnia reginei Elizabeta I, a readus o oarecare stabilitate in regat după domniile pline de tulburări ale fraților săi, Edward al VI-lea si Maria. A urcat pe tron după moartea Mariei din 1558. Problema religioasă care divizase țara încă din vremea domniei lui Henric al VIII-lea a fost incheiata în momentul
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]