11,261 matches
-
spiritului novator promovat de progresivism, îndată după primul război mondial au avut loc numeroase încercări de inovare în domeniul învățămîntului. Cele mai multe dintre acestea constituiau o reacție față de tratamentul uniform la care erau supuși elevii în școala tradițională. Dintre toate, un ecou mai larg, care a depășit hotarele Statelor Unite, au avut două școli Dalton Plan și Winnetka care au însemnat, totodată, două noi sisteme de organizare a procesului instructiv. Dalton Plan, după numele localității Dalton din statul Massachussetts, a fost inițiat de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogie. Pentru el prezintă mai puțină importanță modul în care se realizează această receptare; de un mai mare interes se bucură cel de-al doilea moment: trăirea considerat ca fiind propriu pedagogiei culturii. Educative devin numai valorile trăite; ele au ecou. Teoria sa asupra valorilor culturale se întemeiază pe o filosofie care consideră valorile ca fiind imuabile și independente față de evoluția socială, schimbătoare fiind numai cunoștințele noastre asupra valorilor. Astfel, în lucrarea sa Lebensformen, pedagogul german considera că oamenii medievali, sub
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se pot ridica la nivelul personalităților a personalității creatoare de valori considerată ca ideal al educației (6). 8.2. O teorie spiritualistă asupra educației În tot cursul istoriei umanității s-au afirmat cu mai multă sau mai redusă intensitate, cu ecouri mai puternice sau mai stinse în plan social numeroase concepții spiritualiste cele mai multe ezoterice sau cu componente ezoterice. Ele își au originea în antichitatea egipteană și indiană, fiind continuate de ocultismul medieval și modern (7). Dezvoltarea științei în secolul al XIX
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu există cerințe" 2, p. 83). Dar nu orice fel de cerințe chiar dacă ele sînt o expresie a exigențelor sociale -, ci numai acelea care sînt înțelese de membrii grupului și pot fi îndeplinite. Altfel, cerințele educatorului nu vor avea nici un ecou, iar eșecul va fi sigur. Un exemplu edificator: tocmai pentru că aproape toți coloniștii se îndeletniciseră în perioada de vagabondaj cu furtul, cerința de a nu se mai fura a fost exprimată de Makarenko relativ tîrziu, după ce, mai înainte, se formaseră
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Această ultimă influență apare, cel puțin la unii dintre adepții pedagogiei sociologice, din modul în care este criticată legislația școlară (adoptată, cum s-a văzut, mai ales în timpul unor guvernări liberale), din interesul mai scăzut pentru școala urbană, din unele ecouri ale ideilor specifice țărănismului, întîlnite în construcția lor teoretică. Așa se face că o teorie care ambiționa să se întemeieze pe datele sigure ale cercetării monografice, cu toată dragostea pe care reprezentanții ei o manifestau pentru lumea satelor din care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
păturii burgheze; au fost dezrădăcinați zeci de mii de tineri din mediul rural mediul lor natural de viață și transpuși în lumea unei "culturi generale" desprinse de realitățile concrete în care trăiau și ruptă de necesitățile vieții practice. Pentru că "nici un ecou din viața satului nu răsuna în școală", nici educația, pe care aceasta o oferea, nu avea vreun ecou în lumea satului. Capitalismul a căutat să introducă pretutindeni uniformitatea specifică mașinismului. De aici tendința spre urbanizarea satului, spre uniformizarea sistemului de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și transpuși în lumea unei "culturi generale" desprinse de realitățile concrete în care trăiau și ruptă de necesitățile vieții practice. Pentru că "nici un ecou din viața satului nu răsuna în școală", nici educația, pe care aceasta o oferea, nu avea vreun ecou în lumea satului. Capitalismul a căutat să introducă pretutindeni uniformitatea specifică mașinismului. De aici tendința spre urbanizarea satului, spre uniformizarea sistemului de educație prin programe și cărți școlare comune. Astfel conceput, învățămîntul primar a distrus "țăranul", fără a putea crea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ei au făcut pedagogie socială și în accepția lui H. Nohl. 11.2.3. Pedagogia psihologică și experimentală După cum s-a văzut într-unul din capitolele precedente, încă de la începutul secolului se conturase în România o mișcare pedagogică, cu oarecare ecou, ce își propunea întemeierea afirmațiilor sale pe cunoașterea, pe cale experimentală, a legităților de dezvoltare a copilului, precum și verificarea, pe aceeași cale, a ipotezelor pe plan educativ. În deceniile trei și patru, mișcarea se dezvoltă, cîștigă noi aderenți, se pun la
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
război mondial era sub aspect social deosebit de tulbure, deși, sub influența celor petrecute în U.R.S.S., mișcarea socialistă și comunistă a cunoscut o oarecare extindere pînă în 1924, cînd partidul comunist a fost interzis -, propaganda marxistă a avut un slab ecou în rîndul personalului didactic. Dintre propagatorii concepției marxiste cu privire la educație s-au afirmat în anii '20 și '30 Petre Constantinescu-Iași (care un timp a fost profesor de istoria artei la Facultatea de Teologie de la Chișinău) și Ilie Cristea profesor secundar
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
adecvate fiecărui stadiu. În a doua jumătate a acestui secol se constată o mai profundă implicare a cercetărilor psihologice în domeniul educației și, mai ales, al instrucției. Au fost elaborate, în ultimele decenii, mai multe teorii ale învățării cu larg ecou în teoria și practica pedagogică. Dintre multiplele cercetări psihologice, ne oprim asupra acelora mai deplin elaborate și mai apte să deschidă o nouă perspectivă practicii instructiv-educative. Este vorba de cercetările lui J. PIAGET care, chiar dacă au fost începute în deceniile
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vin și b) educația posibilă a copiilor și tinerilor care vor trăi peste două, trei decenii. Pentru prima "deschidere" se impune o atentă analiză a tendințelor ce se afirmă în prezent pentru detectarea celor ce mai tîrziu vor avea un ecou mai puternic, tendințe ce se vor concretiza în facilități și pericole peste două, trei decenii. Pe această bază se va putea contura un sistem educațional adecvat. În ceea ce privește cea de a doua "deschidere", aceasta presupune o analiză a factorilor cu rol
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu știu cum îl cheamă, mi-a spus de câteva ori, dar am uitat sau nici n-am înțeles vreodată. Oricum o să-l uit, n-are nimic memorabil. La fel ca o reptilă, trece prin viață dorindu-și să fie ignorat. Târăș. Ecou care zăngăne în urechi. Sunete lovite de perete. Mă aflam după operație și auzul începea să revină. Eram tare, acum puteam merge singur la baie. Așa mă lăudam celor care mă vizitau. Capeți un umor negru fără de care nu poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în București, zice Bălănescu voit, studiat patetic, și trebuie să recunosc că cel puțin cronologic are dreptate. Chiar asta trăim. Nici frig nici cald. O vreme fără demnitate. Gerul ar fi stârpit microbii, ar fi făcut ceva util. Zicerea sa - ecou al lecturilor dirijate în liceu de mă-sa. I-a dat să citească toți clasicii. Să-l pună la punct cu valorile literaturii. A primit o educație aleasă. Muncitori nerași, ieșiți din schimb, care-și beau suta de tărie la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
rău că, spunând-o acum, a zgândărit răni vechi și urâte, cicatrizate de mântuială. Citează. Citatul ăla cândva a creat rumoare, a făcut carieră. Dar el îl spune cumva convins de inutilitatea de acum a gestului, de lipsa lui de ecou. Probabil drama lui a fost să fie nepotul Marelui Prozator. Întotdeauna e dificil să simți în ceafă respirația unui strămoș celebru. Care excelează într-un domeniu. Asta te obligă. Orice ai face, ești raportat la el. Și, desigur, la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o gură, tac mai multe! Mergi pe burtă, puteam să deduc, scandalul se va stinge de la sine, pentru că e imposibil să nu apară o altă bârfă mai ofertantă. Țața Anicuța nu era deloc străină de amploarea pe care o luase ecoul cărții mele. Era ceea ce îi spunea și numele, o țață. Ceea ce m-a deranjat întotdeauna la o țață nu e neapărat faptul că te bârfește, că vorbește despre tine. Că-ți pune în cârcă fapte de a căror existență nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și demnitate. Bunicul a știut s-o facă, la fel și bunica, mintea și sufletul meu de copil identificând adesea acele vremuri cu o melodie celebră în interpretarea brăilencei Ștefania Stere, „Ce văzui pe Călmățui” și vine, evident, răspunsul în ecou: Oare, copilăria mea ? Oare, doar o parte din rădăcinile mele ? Oare, credința, iubirea, demnitatea ? Sau totul la un loc ? II. Maia Alexandrina și pomul binecuvântat al Sfântului Ilie Pe Maia Sanda, mama mamei mele, mi-o aduc aminte de fiecare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cuminte și demnă. Doar ochii se mai mișcau, ne căutau insistent, iar spre sfârșit i s-au umezit puternic. A plecat într-o dimineață rece, cețoasă și mohorâtă de ianuarie, 3 ianuarie 1974. Și acum, după ani și ani aud ecoul timbrului său vocal: „Mariană, să nu uiți nimic, nimic din toate frământările noastre. Când vei uita, îți vei pierde rădăcinile și atunci ne vom pierde neamul.” Era bunica un om profund și deseori mă gândesc cât de mult și-a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
eram (1910-1916); el Însuși având un precur sor autohton În poetul Dalocrin de la Steaua Olteniei, din care citez această strofă dadaistă avant la lettre: „ș-apoi târza-mârza / aduce cu mârza / a cucoanei Smara / haida-hara-hara!“ În ciuda alurii mele vestimentare destul de neglijate, ecou Întârziat al boemei noastre În dezmăț dintre 1905 și 1910, am fost totuși printre novatorii norocoși ai modei masculine, mai precis, dacă voiți, [novator] al cămășii cu guler din ea, mai târ ziu al cămășii cu mâneci scurte, purtată vara
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
L’homme et la bête sau bărbatul prea onest și târfa lui legitimă. - Cădere vertiginoasă de cortină la 1910 și o altă reprezentație care se anunță. AM ÎNCERCAT ODINIOARĂ, SUNT PESTE TREIZECI DE ANI, să schițez Într-o broșură un ecou aproximativ, unele aspecte, când mai melancolice, când mai Încurajatoare, din formațiunea, lipsurile și aspirațiile unui tânăr trezit Înspre apusul secolului trecut, secol istovit pe atunci de zbucium și prefaceri isto rice, sociale și tehnice, „stupidul“ sau „enormul“ secol al XIX
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iubesc, nu fiindcă toți ar avea azi aceeași strălucire sau valoare, dar fiindcă i-am citit În tinerețe. Iar Mercure de France, această revue des deux mondes a gene rației noastre de acum o jumătate de secol, adăpostul ulti melor ecouri ale mișcării simboliste, era bucuria și desfăta rea noas tră bilunară, mai cu seamă pentru a sa „Revue de la Quinzaine“, atât de bogat informată cu mișcarea ideilor În toate ramurile și În toate țările. Dintre amintirile mai mărunte care mă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noas tră bilunară, mai cu seamă pentru a sa „Revue de la Quinzaine“, atât de bogat informată cu mișcarea ideilor În toate ramurile și În toate țările. Dintre amintirile mai mărunte care mă năvălesc, Îmbulzin du-se aci sub condei, ca ecouri eroi comice ale acestei epoci de formațiune În afara școlii și a familiei, iată, volumașul ăsta de pe masa mea, din față, ediție din 1888 a acelor Fleurs du mal tipărită de Alphonse Lemerre, editorul poeților parnasieni, minune de format, literă și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rămasul său bun de pe urmă. CORTINA CADE VIJELIOS PESTE ACESTE DRAME ALE BURgheziei noastre, abia trezită din primitivitatea ei sau Încă neconsolidată; drame brutale și rapide, ca În teatrul naturalist al lui Goncourt, Henry Becque și Octave Mirbeau, dar cu ecouri Întârziate până În primele decade ale veacului al XX-lea, ce poartă În pântecul lui alți germeni de fecundare. Anul 1910 avea să Însemne pentru mulți din generația și seria mea de oameni o piatră de hotar și de Încercare. Vreau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-și hrănească miile de cai de la coloană cu rămurele și flori de vâsc (viscum album, cum preciza, pe limba botanicilor, circulara văzută și citită de mine)! Fire, apoi, de rumân dârz și bârzoit și, unde mai pui, antidinastic, ca un ecou Întârziat al campaniilor de presă din vremea copilăriei mele duse de Alexandru Beldiman, Întemeietorul ziarului Adevărul, În care vedeam și mă amuzam de Ferdinand cel cu urechile prea lungi, Înfățișat ca bunul și resemnatul patruped favorit al lui Buffon. (Am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de păduchi exantematoși. Locotenentul Brațu Aurel sta În mintea mea de atunci la antipodul moral al soldatului brancardier Turcu Ion: simplu și curat la suflet ca Îngerii cei neștiutori de carte; credincios și Închi nat trebilor sale mărunte, dar cu ecouri și semnificații Îndepărtate; culegând răniții sau ținând țucalul bolnavilor și schimbându-le cearșafurile ude de sudorile fierbinți ale febrei recurente și ale tifosului exantematic; fără a crâcni și fără a se feri de gloanțe rătăcite, de care nu se temea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nuvelistul, cu eseistul și cu polemistul - care, cu vremea, au Înăbușit și amuțit suspinul in spirat al Muzei. [...] Eu Însă - mulțumită unor rămășiți din junețea mea spiri tuală Întârziată până la pragul celei de a doua copilării - păs trez mai departe ecoul Îndepărtat al poeziilor lui F. Aderca, cele mai multe de factură cerebrală. [...] Dar romanele, nuvelele, eseurile, foiletoanele, traducerile sau contrafacerile și polemicele lui F. Aderca (tip arțăgos și ritos, gata să-i sară capsa din senin, din iarbă verde, dar numai pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]