11,537 matches
-
capătă consistență în măsura în care se acceptă presupoziția inițială potrivit căreia "națiunea este o descoperire în timp a chipurilor care există etern în Dumnezeu". Trecerea în planul teologiei istoriei validează demersul lui D. Stăniloae de interpretare a națiunii, având la bază modelul etern, divin, care îi asigură caracterul imuabil. Această încercare de interpretare critică a ideii de națiune nu trebuie înțeleasă ca o motivare a vreunui proiect utopic, retrograd, ci numai o problematizare a unei perspective a teologiei politice. O critică riguroasă asupra
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Țuțea s-a oprit la trei cetăți cu destin istoric: Ierusalim, Atena și Roma pentru a ilustra acest proces interior. Astfel, Ierusalimul este simbolul patimilor, al biruinței lui Hristos. Asistăm la spectacolul Fiului omului, prin misterul teandric revelându-se legătura eternă dintre om și Dumnezeu. Atena este cetatea spiritului căutător de adevăr, bine și frumos kalokagathia. Ca o mare cultură, ea a unit imanentul cu transcendentul, propunând modelul paideic ideal. Este perioada de punere a marilor probleme și întrebări care frământă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se manifestă ca trăire a iubirii lui Dumnezeu care atinge ființa umană și de care aceasta trebuie să fie pe deplin conștient. Atent la valoarea tainei de nepătruns a lui Dumnezeu, Răsăritul ortodox neagă răspicat orice vedere a ființei divine, etern transcendentă. Precum spuneam anterior, teologia catafatică este simbolică, ea neaplicându-se decât atributelor revelate, în timp ce teologia apofatică mărturisește neputința cunoașterii religioase, fixând o limită riguroasă prin chiar utilizarea noțiunilor de infinit și nenăscut. Astfel, în jurul abisului intradivin există un cerc
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pentru om la toate palierele: al cuvântului, al simțului și chiar la palierul concret "al mâncării". Nebunia întru Hristos este forma autentică a sophiei din care ființa se poate împărtăși, acea energie creatoare de viață. Cultura Duhului este o proiecție eternă a "calității dragostei lui Dumnezeu", a cărui virtute este smerenia "care se dă fără întoarcerea asupra sa". Nu se poate înțelege semnificația profundă a acestei culturi a Duhului fără a ne raporta la o valoare esențială a creștinismului, la atributul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și plăcerile lumești. Creștinul dispune și de o libertate spirituală, aceea de a urma calea Domnului și de a nu renunța niciodată la vocația de mărturisitor al Adevărului Revelat, indiferent de piedicile, obstacolele și suferințele care constituie drumul spre fericirea eternă. O perspectivă a ceea ce numim încremenirea în proiect este și surprinderea relației existente dintre spațiul închis și spațiul deschis, unde ideea de libertate se manifestă într-un mod aparte. Spațiul închis este locul în care libertatea poate fi cenzurată și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
prin metoda științifică, orientarea tradițională a teologiei ruse. Problematica apologetică abordată în operele lui Rojdestvenski, Kudreavțev et Glagolev gravitează în jurul unor teme esențiale, precum: • Divinitatea. Dumnezeu, în calitate de Ființă Supremă, trebuie perceput nu numai ca un simplu principiu ontologic, autonom și etern, ci și ca o Ființă supra-spirituală, cu trăsăturile specifice ale existenței absolute: conștiința, rațiunea și libertatea. Argumentul ontologic primordial rezidă în conștiința acțiunii lui Dumnezeu în Sine, când omul duce, prin analogie, o viață asemănătoare. Chiar și în "filosofia creștină
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
este vorba aici, precum în doctrina puterii directe asupra temporalului, susținută în Evul Mediu de câțiva teologi, de o putere distinctă de puterea spirituală, ci este chiar puterea spirituală ea însăși, este arma spirituală care atinge lucrurile secolului în virtutea intereselor eterne care sunt angajate... În Hristos, această putere de intervenție asupra temporalului face corp comun cu împărăția spirituală, căci ea este în slujba sa și intrumentul său. Ubi est unum propter alterum, spunea Aristotel, ibi tantum unum esse videtur. De aceea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cazul în care nu izbutește să se inițieze în tainele ei, să nu arunce vina pe maestru, ci pe sine însuși". Și cîteva rînduri mai jos se arată preocupat nu de filosofie în înțelesul ei curent, ci de tema ei eternă și de țelul său, e un subiect ce nu se lasă cuprins în cuvinte ca alte învățături, ci numai după ce te-ai familiarizat cu el multă vreme, trăind oarecum cu el laolaltă, adevărul răsare în suflet, cum țîșnește brusc lumina
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
conștiința artistică în fața eului biografic. "Creația lui Beckett, atît de nepăsător și orgolios monotonă în unitatea ei structurală, infinit ambiguă, deschisă astfel spre toate uimirile și suscitîndu-le pe toate, dezarmîndu-le, tocmai prin nemărginire, și iar trezindu-le, este menită la eternă recitire/ recitare întru învierea ei ca VOCE care ne umple ființa cu zumzetul știutor de sine al propriei noastre vieți și morți: viața e uimire, moartea e uimire, opera e uimire" (I.M.). Discursul asupra lui Roland Barthes îi prilejuiește și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
zi, Biserica și rudele, voind a proba afecțiunea lor către repauzat, roagă pe Domnul de a-i ierta Sufletului toate păcatele sale și de a-l înlesni în trecerea vămilor. Iertarea păcatelor constituie învierea Sufletului pentru o viață fericită și eternă. Așadar, luînd de model pe Domnul nostru Iisus Hristos înviat din morți, a treia zi, se fac rugăciuni pentru cel repauzat, pentru ca și el să învieze a treia zi spre o viață veșnică și glorioasă, în însoțirea Mîntuitorului. După ce Sufletul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ca să nu fie condamnat de a locui acolo veșnic. În fine, a 40-a zi după despărțirea sa de corp, Sufletul se urcă pentru a treia oară să se închine Creatorului. Și atunci, a 40-a zi după moarte, judecătorul etern hotărăște locuința ce se cuvine Sufletului după faptele și viețuirea sa pămîntească. Astfel, judecata particulară are loc în a 40-a zi după moarte, și iată pentru ce Biserica se roagă, face milostenii, pomeni, și în acea zi pentru repauzați
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
întrebare pe care își propune să o cerceteze și la care să formuleze un posibil răspuns este: dă, oare, epoca actuală "postmodernă" vreo șansă continuității, stabilității și identității, sau este cumva prologul unei stări în care omenirea devine infinit și etern plastică, predispusă la schimbări și reinventări neîncetate? Argumentația va fi întemeiată pe un excurs teoretic general în care sînt cuprinse în interconexiune filosoficul, politicul și religiosul cu manierele specifice de răspuns la ingerințele postmodernității. Concluzia anticipată în Prefață evidențiază de ce
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai mare importanță și mai greu de anulat; ele constituie în primul rînd domeniul religiei, unde, bunăoară, divinitatea personală ia atribute generale, precum și invers, atributele generale sînt personificate. Nu mai știm atunci dacă Dumnezeu este individual sau general, ceea ce explică eterna oscilare a religiei între teism și panteism. Răsturnarea recesivă este principial posibilă și în morală". Scriitorii în marea lor majoritate au fost conservatori, ca să nu spunem reacționari. De altfel E. Lovinescu afirma că literatura este prin definiție reacționară. Se ridică
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
socializare a instinctelor. În ordine retorică, discursul erotic se caracterizează printr-un mare devotament față de obiectul erotic... Pann, Heliade, Conachi însuși sînt, pe rînd, pasionați și sceptici, bîrfitori, intoleranți față de femeie. Cei dintîi au cultul familiei, al treilea celebrează iubirea eternă. Asta dovedește o mișcare a spiritului față de obiectul erotic, o neliniște care silește poezia să se deschidă și să îmbrățișeze forme noi de sensibilitate. Arta de a iubi a creat, dar, o artă de a scrie". Citită după mai mult
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
peste cosmosul transformat într-un mormînt viu?" Văduvit de credința salvatoare el este și rămîne un păgîn (Plumb de iarnă): ""O, vis... o, libertate..." conștiința antică, precreștină, ignora conflictul între Destin și libertate, dar la Bacovia există această antiteză dureroasă: eterna, triumfătoarea libertate pe care el nu o va ajunge vreodată și destinul fatal care l-a învins și din voința căruia nu mai poate ieși. El se prăbușește în negativism, în tenebre. Alunecarea între tenebrele unde nu mai fusese vreodată
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ca cei dominați să se supună autorității celor ce se pretind a fi, la un moment dat, dominatorii" (Max Weber). Trei sînt justificările interioare, după analistul politic, care se constituie ca temeiuri ale legitimității unei dominații: "... În primul rînd, autoritatea "eternului de altădată", a datinii consfințite drept calea cea bună prin însăși imemoriala vechime a practicării sale și prin deprinderea pe care a creat-o. Există, apoi, autoritatea dată de neobișnuitul har (charisma) al unei persoane, adică de înzestrarea sa strict
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu spera vreodată s-și ia revanșa În vreun fel . Orice manifestare creativă modernă accepta că este instanta nepersabilă și , În curând, va decădea . Impasul modernității este „reînnoirea permanentă ce duce la desuetudine subită―, trecerea de la nou la desuet esteinstantanee. Eterna reîntoarcere a „noului―, de fapt, este o Întoarcere a aceluiași, drept altul ce se pierde În progres, progres fiind „nu ceva nou, ci ceva din nou―. Astfel, apare concep tu l de „progres― ce a duce o perspectivă pozitivă asupra
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
lor dinspre răsărit au marcat pentru totdeauna destinul omenirii, în ceea ce privește tentația occidentului. Numeroase au fost semințiile care s-au scurs spre Soare Apune dar nu putem să nu amintim acele hoarde ale lui Attila care au zguduit apusul și cetatea eternă. A venit apoi rândul lui Gingis Han și a multor altora. Dar astăzi oare acest exod de la est la Vest nu continuă întru-un ritm destul de alert? Despre acest exod spre vest vorbesc cartierele chinezești ale marilor orașe, între care
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
Siria izbucnește din nou ciuma. Molima se extinde cu repeziciune în tot imperiul roman și cuprinde Roma, unde ani de zile îi macină pe invadatorii barbari cât și pe romani. Marcus Aurelius, împăratul filizof, atunci când iese cu legiunile din cetatea eternă și merge în nord pentru a ataca triburile barbare, se contaminează de la soldații barbari morți, fără a fi răniți, și moare de ciumă. Cristofor Columb și echipajele lui au „meritul” de a fi adus și diseminat în Europa sifilisul
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
îndepărtat al acestui pământ, spre a reconstitui, fie și provizoriu sau ipotetic, ceva din gândirea și sensibilitatea omului arhaic, așa cum se răsfrâng acestea în balade, legende, povestiri etc.”. Volumul este structurat pe cinci capitole: Întemeierea legendei; Firul Ariadnei; Taina păsării eterne; Mioritica și Legenda întemeierii. Este o carte care încântă pe specialist prin adâncimea problemelor aduse în discuție pe baza unui material impresionant de bogat. În ea se propune o dezbatere unitară a unor capodopere haiducești ca: Toma Alimoș; Dobrișan; Antoniță
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
un Romanț, sau, daca nu pretind prea mult, ca un Poem. Ceea ce propun este Adevărat: - de aceea nu poate muri - iar dacă, în vreun fel, va fi călcata în picioare și va muri, se va ridica din nou spre Viața Eternă. Totuși, doar că Poem doresc să fie judecată, după ce eu nu voi mai fi16. Drept urmare, ca și în cazul unui poem, Edgar Poe ne invită să descoperim, prin, și în actul lecturii, intuiția originală, "adevărul" esențial, care ține la un
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
avânt: unul ditiramb, altul encomii, altul versuri pentru pantomime, altul poeme epice, altul iambi, în rest însă fiecare nu este decât un neputincios 6. Ulterior, Romantismul, după cum știm, a "sacralizat" poetul și l-a consacrat drept "preot al acestei religii eterne [artă]"7: Poetul-gânditor: un purtător inspirat atât al luminilor moderne cât și al misterului, arătând oamenilor, însoțind-i în drumul lor, spre un scop îndepărtat și pur. [...] Poetul-gânditor ar garanta deopotrivă regenerarea finală și atingerea scopului, fără violență și ură8
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
viața acestei stele neobișnuite" - "I spoke it [this wild star] into birth"1 - dar, mai ales, în "Revelația mesmerică", Edgar Poe sugerează că înțelegerea "angelica", i.e., poetica, cea în care omul, trecut prin metamorfoza morții și bucurându-se de viață eternă, devine autocunoscător, nu este revelație instantanee - "[n]ot even here [Aidenn] is knowledge thing of intuition" [nici chiar aici [în Aidenn] cunoașterea nu este intuiție]2 -, ci acumulare progresivă, cu alte cuvinte, înscriere a acestei experiențe în tipare cognitive precise
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
reverberează clar în estetismul moral poesc, conform căruia artă este apreciată pentru că trezește în Om ideea armoniei și ordinii, acționând, astfel, drept corectiv asupra viciilor 16, dar și în poetica barbiana: "Lirismul rezidă în altă funcție. În întărirea unei moralități eterne [s.n.]"17. Deși privit cu suspiciune și supus cenzurii, poiesis-ul rămâne totuși o parte esențială a educație cetățenilor, pentru ca, observă Platon, procesul prin care cunoaștem adevăruri mai înalte, începe cu identificarea și prețuirea frumuseții din lucrurile individuale - deci cunoașterea are
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
acest sentiment (pe care nu l-aș fi putut concepe vreodată) existând independent de orice succesiune de evenimente - această idee - acest al șaselea simt, născut din cenușă celorlalte, era primul pas evident și sigur a sufletului atemporal spre pragul temporalității Eterne 49. Nu este vorba, în aceste rânduri, de contemplarea unui anumit obiect material, care să fie frumos, ci de esență Frumuseții însăși. În "Symposium", Platon descrie acest nivel al iubirii drept "misterul ultim, cel mai înalt", drept ceea ce "există dintotdeauna
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]