11,529 matches
-
1993, odată cu alegerile pentru Duma de Stat și cu referendumul asupra noii Constituții a Federației. Odată cu aprobarea prin referendum a noii Constituții, alegerile reprezentanților în Sovietul Federației a fost încredințată autorităților locale, cu un senator ales dintre membrii legislativul subiectului federal și cu un al doilea ales de executivul local. Această procedură a fost mai apoi trecută în constituția din 1995, odată cu încheierea mandatului primului Soviet. Constituția nu specifică însă CUM sunt aleși senatorii. Până în 1995, folosindu-se de acestă anomalie
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
de alegere a reprezentanților în Soviet. Astfel, era prevăzută o procedură clară pentru desemnarea reprezentanților regionali, care trebuia să pună capăt nepotismului și corupției liderilor regionali. Senatorii au luptat din toate puterile împotriva reformei, care le reducea privilegiile în politica federală și imunitatea parlamentară. În fața amenințărilor conjugate venite din partea Dumei de Stat, (care putea respinge cu majoritate de două treimi hotărârile Sovietului) și ale lui Puțin, (care declara că este gata să ordone anchete federale judiciare împotriva guvernatorilor locali), Sovietul Federație
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
care le reducea privilegiile în politica federală și imunitatea parlamentară. În fața amenințărilor conjugate venite din partea Dumei de Stat, (care putea respinge cu majoritate de două treimi hotărârile Sovietului) și ale lui Puțin, (care declara că este gata să ordone anchete federale judiciare împotriva guvernatorilor locali), Sovietul Federație a fost nevoit să cedeze și a votat reforma în iulie 2000. În locul vechilor sentori au fost aleși reprezentanți care se bucurau de simpatia și sprijinul Kremlinului. Ultimii guvernatori locali-senatori au fost înlocuiți la
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
au fost aleși reprezentanți care se bucurau de simpatia și sprijinul Kremlinului. Ultimii guvernatori locali-senatori au fost înlocuiți la începutul anului 2002. După criza ostaticilor din școala din Beslan din septembrie 2004, Putin a propus o schimbare radicală a sistemului federal rus, propunând ca alegerile directe pentru guvernatorii locali să fie înlocuite cu numiri făcute în mod nemijlocit de administrația prezidențială. Aceste numiri puteau fi apoi acceptate sau respinse de legislativele regionale. Prin această mișcare, presedintele Puțin a reușit să aibă
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
au ajuns să fie considerate de criticii săi că antidemocratice și antifederale. Spre deosebire de deputații Dumei de Stat și ai legislativelor regionale, senatorii Sovietului Federației sunt aleși în mod indirect de politicienii provinciali. Sovietul cuprinde câte doi reprezentanți pentru fiecare subiect federal. Un senator este ales de legislativul local, iar cel de-al doilea este numit de executivul corespunzător. Până în 2000, toți guvernatorii locali erau în același timp și conducători la nivel provincial și membri ai Sovietului Federației. Odată cu venirea la putere
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
îi numiseră. Aceste revocări deveniseră destul de dese. O nouă lege votată în 2004 cerea că revocarea unui senator să fie inițiată de președintele Sovietului Federației. După 2004, nu a mai fost inițiată nicio procedura de revocare. Camera superioară a Adunării Federale - Sovietul Federației - este o cameră considerată mult mai protocolara decât Duma de Stat, iar datorită modului federalist în care este desemnată, mult mai puțin supusă schimbărilor radicale decât camera inferioară a parlamentului. Sovietul Federației trebuie să coopereze cu Duma de
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
trebuie să coopereze cu Duma de Stat pentru completarea și votarea legilor organice, legilor bugetelor, regulamentelor vamale, dar și monitorizarea datoriei externe și ratificarea tratatelor internaționale. Sovietul cooperează cu Duma de Stat pentru conceperea și votarea proiectelor de legi. Legile federale cu privire la buget, regulamentele vamale, credite publice și ratificarea tratatelor internaționale sunt discutate în Soviet după ce au fost votate de Duma de Stat, unde sunt prezentate pentru început majoritatea legilor. Puterile speciale acordate Sovietului includ dreptul de modificare a granițelor dintre
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
buget, regulamentele vamale, credite publice și ratificarea tratatelor internaționale sunt discutate în Soviet după ce au fost votate de Duma de Stat, unde sunt prezentate pentru început majoritatea legilor. Puterile speciale acordate Sovietului includ dreptul de modificare a granițelor dintre subiecții federali, de aprobare a decretelor prezidențiale, de declarare a alegerilor prezidențiale, de punere sub acuzare a președintelui, de numire a judecătorilor Curții Constituționale, Curții Supreme și a Înaltei Curți de Arbitraj, precum și de a lua decizii cu privire la utilizare forților armate ruse
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
precum și de a lua decizii cu privire la utilizare forților armate ruse în acțiuni în afara granițelor țării. Pentru că legile să fie aprobate de Soviet, e nevoie de votul favorabil a cel puțin jumate din cei 170 de senatori. În cazul legilor constituționale federale, e nevoie de votul favorabil a ¾ dintre senatori pentru a fi aprobate. Dacă Senatul își exprimă veto-ul în cazul unei legi aprobate de Duma de Stat, cele două camere formează un Comitet de Conciliere pentru găsirea unui compromis, care
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
deciziilor acestei camere a Parlamentului, care a ajuns să reflecte numai interesele politice prezidențiale și ale partidului Rusia Unită, neglijând interesele regionale. În schimb, sprijinitorii prezidențiali amintesc că, la începutul existenței Federației Ruse, chiar si Elțin a numit guvernatorii subiectelor federale.
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
Declarația despre situația și denumirea limbii literare croate”, în care se cere egalitatea în drepturi nu a trei, ci a patru limbi din Iugoslavia: slovena, croata, sârba și macedoneana, și încetarea dominației limbii sârbe pe plan statal și în instituțiile federale. În anii ’70 (epocă numită „Primăvara croată”), limba literară croată este declarată entitate aparte. Odată cu independența Croației, proclamată în 1991, se accentuează tendința de separare a limbii croate de cea sârbă, prin „purificarea” ei de „sârbisme” și „internaționalisme”, evitarea împrumuturilor
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
1801 - 1810, doar un singur stat s-a alăturat Uniunii, Ohio, ca ce de-al șaptesprezecelea stat al acesteia. Deși Congresul Statelor Unite ale Americii al acelor ani a considerat de facto Ohio ca al 17-lea stat al Uniunii prin extinderea legile federale la teritoriul acestuia în ziua de 19 februarie 1803, nici o rezoluție formală de acceptare nu a fost votată, așa cum s-a întâmplat cu toate celelalte state. Oricum, pe 7 august 1953, după "numai" 150 de ani, Congress-ul a votat o
Recensământul Statelor Unite ale Americii din 1810 () [Corola-website/Science/304269_a_305598]
-
granit, geologii au descoperit că ghețarul a adus Bubble Rock din orașul Lucerne aflat la depărtare. Parcul National Acadia este singurul parc național din New England. Printre zonele protejate aflate sub gestiunea Național Park Service se numără: Comitatele din statul federal Mâine: Androscoggin, Aroostook, Cumberland, Franklin, Hancock, Kennebec, Knox, Lincoln, Oxford, Penobscot, Piscataquis, Sagadahoc, Somerset, Waldo, Washington, York Populația totală a statului în 2010: 1,328,361 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010:
Maine () [Corola-website/Science/303875_a_305204]
-
1917 - 1920 și cea de-a doua de la sfârșitul celui de-al cincilea deceniu până la mijlocului celui de-al șaselea deceniu al secolului trecut. Aceste perioade au fost caracterizate prin suspiciune ridicată față de comuniști, teamă față de infiltrările acestora în Guvernul Federal și de influența pe care ar fi putut să o aibă ei în societatea americană. Ambele perioade au apărut în timpurile de război și de prefaceri naționale. Prima "panică roșie" a început în timpul Primului Război Mondial, în care SUA au fost implicate
Panica roșie () [Corola-website/Science/303912_a_305241]
-
ca subversiv, sau pe baza simpatiilor politice față de asemenea grupuri. Totuși, în momentele acelea, prevederile legii spionajului au fost modificate prin votarea legii răzvrătirii din 1918. Ultima lege proclama ca fiind ilegale acțiuni precum luarea publică de poziții împotriva Guvernului Federal și împuternicea Dirigintele General al Poștei SUA să interzică distribuirea trimiterilor poștale ale cetățenilor suspectați de activități de stânga. Deși mai târziu Congresul Statelor Unite a anulat Legea răzvrătirii din 1921, multe dintre prevederile ei au rămas codificate în Legea spionajului
Panica roșie () [Corola-website/Science/303912_a_305241]
-
comuniștilor americani, partidul avea peste 100.000 de membri. În anii de după război, însă, Congresul a votat Legea Smith, care definea drept crimă apartenența la o organizație subversivă. În 1947, Harry S Truman a creat „Programul de Loialitate a Funcționarilor Federali”. Prin acest program s-au creat colective pentru investigarea activității funcționarilor federali și pentru neutralizarea celor asupra cărora planau dubii cu privire la loialitatea lor. Comitetul pentru Activități Antiamericane, condus de senatorul Joseph McCarthy, și-a intensificat vânătoarea de comuniști americani, adevărați
Panica roșie () [Corola-website/Science/303912_a_305241]
-
război, însă, Congresul a votat Legea Smith, care definea drept crimă apartenența la o organizație subversivă. În 1947, Harry S Truman a creat „Programul de Loialitate a Funcționarilor Federali”. Prin acest program s-au creat colective pentru investigarea activității funcționarilor federali și pentru neutralizarea celor asupra cărora planau dubii cu privire la loialitatea lor. Comitetul pentru Activități Antiamericane, condus de senatorul Joseph McCarthy, și-a intensificat vânătoarea de comuniști americani, adevărați sau închipuiți. Filme de propagandă precum "Red Nightmare (Coșmarul roșu)" au fost
Panica roșie () [Corola-website/Science/303912_a_305241]
-
sistem de parcuri și zone de recreere pe toată întinderea statului. Administrat de , asigură protecție pentru 48 de râuri, cursuri de apă și de pe tot cuprinsul statului. Zonele istorice sau deosebite administrate, protejate sau în orice mod recunoscute de Serviciul Federal al Parcurilor includ: Louisiana operează un sistem format din 21 de parcuri, 17 site-uri istorice și o zonă protejată. Louisiana este de asemenea gazda din apropiere de Schreveport și Monroe. Departamentul din Louisiana pentru Transport și Dezvoltare este organizația
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
i-au obligat pe lucrătorii captivi să lucreze fără plată pe plantațiile lor de trestie de zahăr aflate în expansiune. În ciuda cererilor formulate de James Hillhouse, membru al Camerei Reprezentanților, și de pamfletarul Thomas Paine de a se aplica legea federală care era în vigoare la acel moment împotriva sclaviei din nou achiziționatul teritoriu, sclavia a învins deoarece era o sursă de profit maxim în condițiile în care costul mâinii de lucru era minim. Ultimul guvernator spaniol al teritoriului Louisianei a
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
Orleans. Din ianuarie 2010 rata șomajului este de 7,4%. Un afro-american are de trei ori mai mult neșansa de a fi șomer decât o persoană de origine caucaziană. Plătitorii de taxe din Louisiana primesc mai mulți dolari din fondurile federale pentru fiecare dolar plătit în contul taxelor și impozitelor federale decât media statelor. Pentru fiecare dolar colectat în anul 2005, cetățenii Louisianei au primit aproximativ 1,78 de dolari ca subvenție federală. după acest criteriu, statul Louisiana se află pe
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
Un afro-american are de trei ori mai mult neșansa de a fi șomer decât o persoană de origine caucaziană. Plătitorii de taxe din Louisiana primesc mai mulți dolari din fondurile federale pentru fiecare dolar plătit în contul taxelor și impozitelor federale decât media statelor. Pentru fiecare dolar colectat în anul 2005, cetățenii Louisianei au primit aproximativ 1,78 de dolari ca subvenție federală. după acest criteriu, statul Louisiana se află pe locul 4 în cadrul SUA. Față de 1996, valoarea subvenției federale a
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
din Louisiana primesc mai mulți dolari din fondurile federale pentru fiecare dolar plătit în contul taxelor și impozitelor federale decât media statelor. Pentru fiecare dolar colectat în anul 2005, cetățenii Louisianei au primit aproximativ 1,78 de dolari ca subvenție federală. după acest criteriu, statul Louisiana se află pe locul 4 în cadrul SUA. Față de 1996, valoarea subvenției federale a crescut de la 1,35 de dolari cât a fost în acel an (Louisiana se afla atunci pe locul 7). Statele vecine au
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
impozitelor federale decât media statelor. Pentru fiecare dolar colectat în anul 2005, cetățenii Louisianei au primit aproximativ 1,78 de dolari ca subvenție federală. după acest criteriu, statul Louisiana se află pe locul 4 în cadrul SUA. Față de 1996, valoarea subvenției federale a crescut de la 1,35 de dolari cât a fost în acel an (Louisiana se afla atunci pe locul 7). Statele vecine au primit: 0,94% - Texas, 1.41% - Arkansas, 2.02% - Mississippi. Subvențiile federale au fost mai mari în
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
SUA. Față de 1996, valoarea subvenției federale a crescut de la 1,35 de dolari cât a fost în acel an (Louisiana se afla atunci pe locul 7). Statele vecine au primit: 0,94% - Texas, 1.41% - Arkansas, 2.02% - Mississippi. Subvențiile federale au fost mai mari în anul 2005 și în anii care au urmat din cauza pagubelor produse de uraganul Katrina. Tax Foundation. Louisiana are rezerve mari de petrol și de gaze naturale. Depozitele de petrol și de gaze naturale sunt bogate
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
Depozitele de petrol și de gaze naturale sunt bogate atât pe uscat cât și în subsolul mării teritoriale a statului Louisiana. În plus, mari rezerve de petrol și gaze naturale au fost găsite în subsolul mării teritoriale aflate sub jurisdicție federală din Golful Mexic. Potrivit datelor deținute de Energy Information Administration, zona mării teritoriale aflată sub jurisdicție federală din Golful Mexic este cea mai importantă regiune producătoare de petrol a Statelor Unite. Fără a avea în vedere industria extractivă din Golful Mexic
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]