11,048 matches
-
puținul rămas de pe urma cățărătorului în cireș. Tacâmurile de alpaca se duseră odată cu ultima fată de gazdă, cu numeroasele ei verișoare și cu peștele lor cu tot. Bătrânei îi veni atunci înștiințarea de demolare. Și odată cu strada, cu pereții casei, cu gardul vopsit verde și cu grădinița de regina nopții, fu surpată și ultima rămășiță de judecată din capul ei încă plin de cârlionți. Cablurile erau tăiate. Vaporul o porni în știrea Domnului pe ocean. Mutată prin grija unei vecine într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe orizontală. După ce nu s-a mai mișcat „de-a bușilea”, s-a ridicat dreaptă, ca un lujer de floare în lumina soarelui de vară orbitor, a început să exploreze curtea pentru ca, într-o zi, să-și arunce privirea peste gardul înalt, din scândură de brad: „- Ce se vede acolo, departe?” „-Un deal!” „- Și pe deal ce este?” „- Cerul!” „- Vreau să urc acolo ca să pun mâna pe cer!” „- Nu se poate! Când vom urca, cerul se va muta mai departe, pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
neamul lor de adormiți și nedormiți. Pe la 1946, când a fost foametea cea mare, Chimircan avea în grădina de la Ileana lui Ciolac mazăre verde păstăi. Într-o noapte, nașul lui pe nume Rusu Uță, de foame, a îndrăznit să sară gardul și s-a apucat de mâncat mazăre, nicidecum să culeagă, că foamea îi dădea târcoale prin stomac. Între timp Chimircan l-a surprins pe la spate și l-a bătut cu furca, apoi l-a luat în brațe aproape mort și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de mâncat mazăre, nicidecum să culeagă, că foamea îi dădea târcoale prin stomac. Între timp Chimircan l-a surprins pe la spate și l-a bătut cu furca, apoi l-a luat în brațe aproape mort și l-a aruncat peste gardul ce era făcut din spini, că niciodată în viața lui Chimircan nu a avut altfel de gard, decât de spini. Și după trei zile Uță a trecut la cele veșnice, pentru trei boabe de mazăre plătind cu viața, rămânând Ilinca
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a surprins pe la spate și l-a bătut cu furca, apoi l-a luat în brațe aproape mort și l-a aruncat peste gardul ce era făcut din spini, că niciodată în viața lui Chimircan nu a avut altfel de gard, decât de spini. Și după trei zile Uță a trecut la cele veșnice, pentru trei boabe de mazăre plătind cu viața, rămânând Ilinca Rusului cu trei copii, două fete și un băiat, dintre care o fată a și murit de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
al ei că trage la rame la noră-sa Profira, dar nu-i spunea lui fii-su Gheorghe, că o bătea cu funia udă Ghițișor. Gheorghe a vrut să o lase pe nevastă-sa, dar frații ei își aveau casele gard în gard cu al lui Ghițișor. Și a promis că-i sapă mormântul. Catrina s-a dus devreme în pământ din cauza bătăilor. Gheorghe al lui Catrinei are nouă copii, din care șase fete și trei băieții, cel mare poartă numele
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
că trage la rame la noră-sa Profira, dar nu-i spunea lui fii-su Gheorghe, că o bătea cu funia udă Ghițișor. Gheorghe a vrut să o lase pe nevastă-sa, dar frații ei își aveau casele gard în gard cu al lui Ghițișor. Și a promis că-i sapă mormântul. Catrina s-a dus devreme în pământ din cauza bătăilor. Gheorghe al lui Catrinei are nouă copii, din care șase fete și trei băieții, cel mare poartă numele de Ghiță
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ochi era montată câte o cruce în partea de jos. Aceasta era camera în care locuia mai mult. Cealaltă cameră era în partea dinspre nord și avea numai două geamuri în partea dinspre răsărit. Drumul mare trecea prin fața casei, avea gard cu zăluzele și poartă la fel, lângă gard în colț la nord avea un agud ce pornea de la pământ ca o familie, adică doi dintr-o tulpină. Dudul era alb și când începea să se coacă, câte agude avea, tot
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de jos. Aceasta era camera în care locuia mai mult. Cealaltă cameră era în partea dinspre nord și avea numai două geamuri în partea dinspre răsărit. Drumul mare trecea prin fața casei, avea gard cu zăluzele și poartă la fel, lângă gard în colț la nord avea un agud ce pornea de la pământ ca o familie, adică doi dintr-o tulpină. Dudul era alb și când începea să se coacă, câte agude avea, tot atâți copii erau în el și era o
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
siguranță. Când colindau sau după ce spuneau urătura la fereastră, intrau în casa omului, apoi nu plecau până când gazda nu le dădea și un gologan, iar despre colaci, dacă nu le plăceau, îi punea omului la fereastră sau în parii de la gard. La joc fetele jucau cu Lucache mai mult de frică, ca nu cumva să înceapă din cauza lor scandalul. Într-o zi, Petrache Cioabă a luat mai mulți oameni la prășit, printre care pe Gheorghe a lui Beșliagă, Toader a lui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și, când nu le convenea ceva, îi făcea bagajul lui Dumitru trimițându l la părinți. Așa s-a amărât el până când și-a făcut casa lui. Nu a bătut-o niciodată pe Pinuța lui, că așa o dezmierda. Avea niște garduri înalte din scândură cioplită de stejar și de o grosime impresionantă. Stâlpii de la porți erau tot din același lemn, ciopliți la pătrat, înalți de doi metri și ceva, terminându-se în formă rotundă, simbolizând capul, gâtul și trunchiul omenesc. Grosimea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
metri și ceva, terminându-se în formă rotundă, simbolizând capul, gâtul și trunchiul omenesc. Grosimea lor depășea 70 cm. În fiecare stâlp era câte un belciug cu verigă groasă în el de care lega boii la nevoie. Și parii de la gardul împrejmuitor erau tot așa, dar nu ca cei de la poartă. Cociocoaia Zamfira era văduvă și făcea parte din neamul lui Ursache. Într-o seară a mers să ia un țol cu paie de la stogul boierului. Ajunsă la stog, a fost
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
vândut și pământul, după care ... dus a fost. Cu o parte din pământ, în zona respectivă, au fost împroprietăriți cei care au luptat pe front. Așa a primit pământ Pleșu chiar în capul teiului de drum. Aici și-a plantat garduri din salcâm. Tot aici a trăit cu Goroaia lui mai mult de 30 de ani, după care Goroaia l-a lăsat singur, că s-a grăbit să plece înaintea lui Pleșu, pe drumul din fața casei lor spre sud, drum ce
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu pragurile? Întrebă Nick rotindu-și schiurile În timp ce stătea pe spate și apoi ridicându-se-n picioare. — Trebuie s-o ții pe partea stângă. E o pantă bună, rapidă și trebuie să faci o cristiană la sfârșit, pentru că e un gard acolo. — Așteaptă puțin și ne dăm Împreună. — Nu, du-te tu primul. Vreau să văd cum iei pragurile. Nick Adams, care avea un spate mare și părul blond, Încă ușor acoperit de zăpadă, trecu pe lângă George și apoi schiurile Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Își dădu drumul În jos; schiurile șuierau prin zăpada ca o pudră cristalină și Nick părea să plutească În sus și apoi să se prăbușească, cum trecea peste pragurile unduitoare. Înainta pe partea stângă și la sfârșit, cum gonea spre gard, ținându-și genunchii strâns lipiți și Întorcându-și trupul ca și cum ai strânge un șurub, făcu o curbă scurtă spre dreapta Într-un nor de zăpadă și apoi merse paralel cu dealul și cu gardul de sârmă ghimpată, Încetinind. Privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și la sfârșit, cum gonea spre gard, ținându-și genunchii strâns lipiți și Întorcându-și trupul ca și cum ai strânge un șurub, făcu o curbă scurtă spre dreapta Într-un nor de zăpadă și apoi merse paralel cu dealul și cu gardul de sârmă ghimpată, Încetinind. Privi În sus, pe deal. George cobora făcând un telemark, aproape Îngenuncheat; un picior Îndoit și ținut Înainte, celălalt târându-se În spate; bețele-i atârnau ca picioarele subțiri ale unei insecte, ridicând norișori când atingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de zăpadă. — Mi-a fost teamă să fac o cristiană, spuse George, e zăpada prea moale. Dar a ta a fost o frumusețe. — Eu nu pot să fac telemark. Nick lăsă În jos cu schiul primul fir de sârmă al gardului și George trecu peste. Nick Îl urmă și coborâră pe drum. Se avântară cu genunchii Îndoiți de-a lungul străzii, Într-o pădure de pini. La un moment dat drumul era acoperit de gheață, cu urme portocalii și altele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din spatele copacilor și iată-i apărând și jacheta neagră era a treia și toți au plutit peste obstacol ca păsările. Apoi dispărură din nou și când apărură coborau dealul În galop și alergau cu toții repede și lejer și săreau peste gard fără probleme, la grămadă, depărtându-se de noi tot așa, În pâlc. Părea că ai putea să mergi pe spatele lor, atât de compact era grupul și așa de lin alergau. Apoi se arcuiră deaupra dublei Bullfinch și careva căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Încălecă plesnindu-l cu cravașa ca să se plaseze măcar. Celălalt se ridică și o luă la goană singur, smucindu-și capul și cu hațurile atârnându-i de-o parte, În timp ce jocheul se-mpletici spre marginea pistei și se sprijni de gard. Și Gilford se rostogoli de pe tata, se ridică și Începu să alerge pe trei picioare, În timp ce o copită din față i se bălăbănea În aer; bătrânul zăcea strivit pe iarbă, cu fața-n sus și cu capul plin de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mult la nocturne, Îi spuse lui Zurito omul lui Retana. — E bun, răspunse Zurito. — Fii atent la ce-o să facă acum. Priviră cu toții. Fuentes stătea cu spatele la barrera. Doi tipi din cuadrilla stăteau În spatele lui, cu capele pregătite, gata să sară gardul În arenă pentru a-i distrage atenția taurului. Respirând tot mai greu, cu limba scoasă, taurul Îl privea pe țigan. Credea că acum nu-i mai scapă. Îl prinsese cu spatele la zid. Doar un atac pe distanță mică. Îl pândi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din care era făcută muleta și, apropiindu-se de barrera, i-o dădu lui Manuel. Apoi se aplecă asupra casetei de piele În care se țineau săbiile, scoase o sabie și, ținând-o de teaca din piele, se aplecă peste gard și i-o Înmână. Apucând-o de mânerul roșu, Manuel scoase spada și teaca se Îndoi moale. Se uită la Zurito. Uriașul Îl văzu transpirând: — Du-te și fă-l praf, puștiule. Manuel dădu din cap. — E-n formă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui Carl că-l cheamă mama lui? — Da, Îi zic. Noapte bună, Nickie. Nick merse-n picioarele goale pe cărarea care străbătea pajiștea ce se-ntindea mai jos de hambar. Cărarea era lină și roua Îi răcorea tălpile goale. Sări gardul de la marginea pajiștii și apoi o luă prin vâlcea, afundându-și În noroi picioarele ude, apoi urcă prin pădurea de fagi până văzu luminile căsuței. Sări gardul și ocoli casa până la veranda din față. Uitându-se pe fereastră, Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
jos de hambar. Cărarea era lină și roua Îi răcorea tălpile goale. Sări gardul de la marginea pajiștii și apoi o luă prin vâlcea, afundându-și În noroi picioarele ude, apoi urcă prin pădurea de fagi până văzu luminile căsuței. Sări gardul și ocoli casa până la veranda din față. Uitându-se pe fereastră, Îl văzu pe taică-su, care stătea la masă și citea la lumina lămpii. Nick deschise ușa și intră. — Ei, Nickie, spuse taică-su, te-ai distrat? — De minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru că era și cel mai neobișnuit, era prezența sau, și mai rău, ocazionala absență a acestui păr lung. Îmi amintesc că, după ce am căutat destul de amănunțit cadavrele Întregi, am Început să strângem fragmentele. Detașam multe din aceste fragmente de pe un gard mare de sârmă ghimpată care Înconjurase fabrica și aceste bucăți ilustrau prea bine imensa energie a unui explozibil puternic. Am găsit multe dintre aceste bucăți În câmp, la o distanță apreciabilă, fiind purtate acolo de propria greutate. Pe drumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fie ales președinte? mă-ntrebă Fontan. — Nu, spusei. A doua zi după-amiază megeam cu mașina spre casa lui Fontan, trecând prin orașul umbrit, apoi pe drumul plin de praf, pe drumul lateral și, În cele din urmă, am parcat lângă gard. Era altă zi fierbinte. Madam Fontan ieși În pragul ușii din spate. Arăta ca doamna Moș Crăciun, curată, cu obrajii roșii și părul alb, și se legăna ca o rățușcă În timp ce mergea. — Doamne, bună, Îmi spuse. Ce cald e, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]