11,250 matches
-
1942 Previziunile lui Sangiácomo Lui Mohamed I Deținutul din celula 273 i-a primit cu adâncă resemnare pe doamna de Anglada și pe soțul ei. Voi fi scurt și la obiect; și voi Întoarce spatele oricărei metafore, a promis cu gravitate Carlos Anglada. Creierul mi-e o cameră frigorifică: Împrejurările morții Juliei Ruiz Villalba - Pumita, pentru cei din lumea sa - se păstrează intacte În recipientul meu cenușiu. Voi fi neîndurător, fiți fără grijă; privesc lucrurile cu indiferența unui deus ex machina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
An s-a dus la o lichidare de mobile În strada Maipú; Nemirovsky s-a Întâlnit cu mine la Western Bar. — Halte là! a proferat Montenegro. Beția artei Își spune cuvântul. Admirați tabloul, don Parodi: cei doi duelgii depun cu gravitate armele, căci neștiuta fibră omenească le e rănită de dureroasa pierdere comună. Insist asupra detaliului: deși Îi mână În acțiune aceleași intenții, ei sunt substanțial diferiți. Presimțiri de moarte fâlfâie, poate, sub fruntea lui Tai An; Nemirovsky, surd la asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a luat-o razna: În locul tău, don Pancho, ciubărul de probe aduse pentru a dovedi ceva care n-avea trebuință să fie dovedit pe mine m-ar fi băgat la Îndoieli. Fang She s-a ridicat și a zis cu gravitate: Spusele domniei voastre sunt adevărul gol-goluț, dar mai sunt și lucruri pe care nu le puteți ști. Iar eu vi le voi aduce la cunoștință. După plecarea tuturor, eram convins că talismanul era ascuns În casă. Nu l-am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Întrista pe cititorul neprevenit. Dar, după cum sună adagiul latin: Magna est veritas et provalebit. Să ne preparăm, deci, pentru greaua lovitură*. Lui Newton i se atribuie legenda de duzină cu mărul a cărui cădere i-ar fi sugerat descoperirea legii gravității; doctorului Baralt, pantoful inversat. Fabulele pretind că eroul nostru, nerăbdător să o asculte pe Moffo În Traviata, s-a Îmbrăcat cu atâta grabă, Încât a pus piciorul drept În pantoful stâng și, desigur, piciorul stâng În pantoful drept. Această dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că Garrido a detectat În acel episod o trăsătură platonică: Morarul, generos și deschis, a văzut În poeți Poetul și a anexat dezinteresat acel romance de odinioară. O bună lecție dată exorbitantului nostru egoism. Înainte de a Înfăptui selecția pretinsă de gravitatea cazului, primul nostru țel e să ne aducem salutul ilustrului bărbat care a știut să discearnă și să publice enorma activitate, dispersă pe atunci, a Meșterului Pedro Zúñiga, Morarul. Ne referim, desigur, la contele de Labata. Iată-ne, deci, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
umplea urechea ca o muzică. Îl chemase. Exact așa cum își închipuise de atîta vreme. Îl chemase la o oră atît de nepotrivită, tocmai pentru a-i face o comunicare importantă. Ori să-i dea o misiune de extremă urgență și gravitate ceea ce era cam același lucru. S-a lăsat încetișor pe speteaza scaunului. Respiră adînc, pînă cînd simți că-l ustură gîtul. Își plimbă mîna peste obraz, era cam nebărbierit. În primele săptămîni cînd se aștepta să fie chemat se rădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe plic, din plictiseală. Cumva-cumva lucrurile se urniseră, un chef la vreme potrivită face cît o anchetă în toată regula. Iar pe deasupra îi spunea lui un îngeraș la ureche că este vorba de ceva politică la mijloc, fapt de deosebită gravitate pentru doi oameni care au purtat uniformă militară. Uite-așa, li s-a năzărit babalîcilor să mute gardul cazărmii peste drum și acuma te pomenești că sapă la stîlpul porții! Spre seară ieșiseră, ținîndu-se pe după umeri, maiorul Stavri îl pupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a făcut liniște, de afară se auzeau zgomotele celor risipiți printre arbori, crengi trosnind, un clinchenit de sticlă, cîte un "șșș" îndemnînd la mai multă disciplină. Inginerul Stoicescu tuși ca să atragă atenția asupra sa. "Consider, mesajul Comitetului de o extremă gravitate și importanță. Trebuie să decidem acum și aici cînd vom acționa. Nu ne rămîn decît cîteva ore, o zi poate. Avem la dispoziție planul de acțiune, oamenii repartizați după obiective, într-un ceas pot fi în posesia parolei de mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie din arhiva Vulturului Alb. A fost nevoit să producă dovezi concludente, totul părea o glumă proastă, dar pînă la urmă s-a dovedit că însăși moartea omului său, inspectorul principal Bîlbîie, a cîntărit cel mai mult în aprecierea asupra gravității și seriozității complotului. Imediat după plecarea prințului Pangratty, dăduse dispoziție echipei de legiști să se deplaseze la Șosea și în magazia de lîngă Bufet a fost găsit într-adevăr cadavrul inspectorului principal Bîlbîie. În cădere se zgîriase nițel într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să muncesc, i-am spus, de-aia am și venit la dumneavoastră. - Vrei să muncești, vrei să muncești, se izmeni el cu gândul pesemne la altcineva, fiindcă nu vedeam de ce m-ar fi imitat pe mine, îi răspunsesem cu toată gravitatea. Am mai angajat unul, a continuat el, am fost la domnul Manuilă cu insistență, ca pe urmă să nu stea nici două săptămâni... S-a cărat... Păi în ce situație mă puneți, bă? Avea un glas subțire, fără forță, dar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din București. În plus, el e în stare să crească legume de dimensiuni hiperbolice, ceea ce-i va atrage atenția Securității, de unde nimeni nu mai iese. Mai mult însă decât isprăvile de pomină ale horticultorului Cazane, atmosfera fantastică este dată de gravitatea de documentar alb-negru a relatării, seriozitatea jucată, lăsând loc unei rezonabile îndoieli, care convinge eficient. Tonul detașat, ușor ironic al narațiunii face toată treaba. Soacra lui Ilie Cazane vrea să se trezească mai devreme decât ginerele ei, a cărui hărnicie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
să știi dincotro bătea vântul. Scurt și negru, hotărî Fran. Formula asta funcționa pentru orice ocazie. Exemplul în cauză mergea cel mai bine cu un sutien Wonderbra, dar Fran decise că un decolteu prea generos ar putea distrage atenția de la gravitatea momentului. Omul venea să strângă fonduri pentru perechile care nu aveau copii, nu să-i contemple topografia, sau top-o-grafia, dacă sutienul Wonderbra își împlinea menirea. Fran trase fermoarul rochiei mulate cu ajutorul unui umeraș - un pont din Jimmy Young Show pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de teama mea; cum am râs totdeauna când mi-a fost frică. 6 Întrucât nu mă socoteam vinovat în nici un fel de moartea Emiliei, am crezut că-mi pot bate joc de anchetă. De fapt, nu-mi dădeam seama de gravitatea situației. Judecam totul cu o ușurință care m-a costat. În loc să-mi angajez un avocat care să risipească învinuirile ce mi se aduceau, am preferat să adopt o atitudine sfidătoare, încredințat că până la urmă trebuiau să mă lase în pace
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi izbutit să vorbesc. Mi-am strivit un deget de marginea scaunului, ca să mă doară și să nu mai fiu atent decât la durerea mea, tăcând în continuare, fără să contest nici una din ipotezele care mă afundau din ce în ce mai mult în gravitatea faptelor respective. Cu mâinile încleștate pe genunchi, cu capul sus, privind fără să văd pe nimeni în afară de tata, am rezistat la toate întrebările și la toate bănuielile. Nici un moment în timpul procesului nu mi-am încovoiat umerii. Căpătasem o monstruoasă stăpânire
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
țigănești, și ori de câte ori era o neînțelegere în comunitatea țiganilor el o rezolva. Nimic nu se făcea fără știrea lui, chiar dacă era închis în penitenciar, părțile în cauză se prezentau la vorbitor relatând cazul și le dădea verdictul în raport de gravitatea faptei, fie să ducă un porc sau un curcan la familia ,, judecătorului’’ adică a lui sau la familia lezată sau păgubită. Trebuia respectată cu strictețe decizia altfel ar fi fost de rău când se elibera din penitenciar . Astfel pentru a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
surprinderea, însă, când, la percheziția corporală, pe lângă buzunarele burdușite cu bancnote, infractorul avea șasupra sa și un pistol Bereta și un încărcător cuș șapte cartușe, găsite, după spusele sale, în casa doctorului, fapt confirmat de acesta din urmă. Atenționdu-l asupra gravității situației în care intrase, era recidivist și urma să fie învinuit de comiterea unui concurs de infrac țiuni, Gorgică fu de altă părere, susținând că a comis doar o violare de domiciliu și o tentativă de furt, deoarece ” nu am
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
al japonezei contemporane), pentru ca s-o poată domina abia în momentul în care silueta ei fragilă nu mai poate opune rezistență fizică (tema este lărgită în eseurile noastre despre erotismul nipon). Pe de altă parte, copilul înspăimântă prin seriozitatea și gravitatea cu care se joacă, tulburând prin această atitudine simultan blândă și crudă armonia universului înconjurător, astfel că ludicul este permanent potențat de tenebros. În ceea ce mă privește, cred că Nakata are dreptate doar până la un punct. Într-adevăr, groaza, atât
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a da un astfel de răspuns, care te-ar transforma imediat în obiect de "bâză" (în cazul unui popor al cărui imaginar colectiv este bântuit de Bulă) sau de dezaprobare (în cazul altor popoare, îmi închipui, cu un simț al gravității mai accentuat). Asta, bineînțeles, dacă acela care a răspuns astfel nu a avut în intenție, el, să-și bată cumva joc de tine, lucru de care sunt sigură că nu pot fi bănuiți japonezii. Pe nesimțite, se insinuează însă în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
domnule! Ajungem acum să ne tragem de brăcinari, nu alta!” “Stima...” Lasă vorba, mucosule! Că numai de semănat zâzanie și de reclamații ești bun. La altceva nu te-ndeamnă dracu’ la scris anonime, ești meșter mare!” “Vă dați seama de gravitatea afirmației pe care ați făcut-o?” “Că doar nu mi-am pierdut mințile!” Atunci înseamnă că pot să vă chem în judecată. Martori am, berechet! Toți cei care, acum și aici, au auzit cele ce mi-ați spus” “Asta-i
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
crezând că e stricată. Raluca Bătănoiu Epoca marilor descoperiri Aveam cinci ani când am descoperit-o pe Natalia. Mi-am dorit să o salvez de la prima vedere. Spre deosebire de volubilele și indistinct brunetele mele colege de grădiniță, Natalia tăcea cu o gravitate blondă care friza suferința. Venea îmbrăcată în rochițe drăguțe și își ocupa maiestuos locul la periferia jocurilor noastre, observându-ne din spatele cearcănelor ei, ce trădau fie o maturitate precoce, fie prezența viermilor intestinali. În anul în care Natalia a respirat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și să ne înspăimânte, probabil, dând din mâini fără oprire, iar la răstimpuri aplecându-se ușor de spate, pentru că era prea lung, ca să poată bate cu pumnul în masă: însă spiritul deschis, revoluționar, muncitoresc de a dezvălui lipsurile indiferent de gravitatea lor - zicea - trebuie să existe permanent. La începutul aceste adunări generale, luările de cuvânt ale unor tovarăși nu s-au înscris nici pe departe în acest spirit muncitoresc revoluționar care e fundamental în activitatea unei organizații de partid. Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ileana Roman mai ales, care se plângea că au uitat-o toți prietenii ei de dinainte. „Ești nebună!“, protesta Andrei Vlădescu, „eu, care sunt aici nu însemn nimic?“. „Ei, tu...“, o auzeam spunând, repetând pronumele de câteva ori cu o gravitate care nu reușea să-i ascundă tristețea. „M-au uitat cu toții“, mai zicea și mi s-a părut că șarjează și ea, îi place să se lamenteze și să insiste asupra nenorocirilor ei și dintr-odată am simțit ceva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acum, asta contează, n-o să trăim o veșnicie, vreau să-mi fie bine, vreau să fiu fericită, înțelegi? înțelegi?“, ridicând fruntea brusc și apucându-i fața între cele două palme încă reci, privindu-l în ochi și întrebându-l cu gravitate: „Înțelegi? Răspunde-mi!“. Pe urmă brusc schimbând vorba: „Ți-era dor, recunoaște, ți-era dor de mine, de ce n-o spui?“, „Nu mă lași“, „Ba te las, dar ți-e teamă să-mi spui“, „Nu mi-e teamă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui Sofocle, victimă tragică a amăgirilor zeilor. Iar dacă în Zadarnicele chinuri ale dragostei nebunia sentimentelor devine, în cele din urmă, doar o mascherata, un divertisment agreabil, dar ușurel, cu măști și deghizări, piesa nu-și pierde totuși o anumită gravitate, rămânând, în esență, povestea rătăcirii la care e condamnată o privire robită simulacrelor și învinsă de ele: „Le-am făcut curte doar unor simulacre ale aleselor noastre”, va spune Berowne, același care comparase fierbințeala dragostei cu nălucirile din mintea delirantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
-i pasă nici de teatru. Într-o societate în care moartea valorează tot atât cât un produs de băcănie, teatrul e sortit pieirii, în orice caz, acel teatru adevărat, care, în viziunea lui Genet sau a lui Artaud, pretinde o gravitate ce implică întotdeauna o anumită familiaritate cu moartea. Singurul și veritabilul public de teatru este, crede Genet, „acela care se simte în stare să se plimbe noaptea printr-un cimitir ca să întâlnească misterul și să-l înfrunte”. Un gest lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]