10,534 matches
-
în care modelele clasice plasează singularitatea big bangului. Un răspuns complet ar necesita o teorie completă a gravitației cuantice, teorie care nu a fost încă dezvoltată. În relativitatea generală, niciun corp material nu poate ajunge din urmă sau depăși un impuls luminos. Astfel, un eveniment A nu poate influența niciun alt loc X mai înainte ca lumina (acțiunea) trimisă de la A să ajungă în locul X. În consecință, explorarea liniilor de univers ale luminii poate da informații importante despre structura cauzalității spațiu-timpului
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
staționară și în rotație, și introducând anumite concepte specifice, cum ar fi ergosfera). Cu ajutorul geometriei globale, studiile ulterioare au arătat proprietăți mai generale ale găurilor negre. În ansamblu, ele sunt obiecte cosmice relativ simple, caracterizate prin unsprezece parametri, reprezentând energia, impulsul, momentul cinetic, poziția în timp și sarcina electrică. Aceasta este arătată de teorema unicității găurilor negre: nu există atribute distinctive diferite de la o gaură neagră la alte. Indiferent de complexitatea unui obiect care se transformă într-o gaură neagră, obiectul
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
exclude din masa totală a sistemului energia transportată spre infinit de undele gravitaționale, rezultatul este așa-numita masă Bondi. Ca și în fizica clasică, se poate arăta că aceste mase sunt mărimi pozitiv definite. Alte definiții globale corespunzătoare există pentru impuls și moment cinetic. Au existat o serie de alte încercări pentru definirea unor mărimi "cvasilocale", cum ar fi masa unui sistem izolat definită numai pe baza cantităților determinate într-o regiune finită de spațiu în care se află sistemul respectiv
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
vechile poziții prin atacuri foarte puternice, iar Regimentul 8 Vânători, condus de colonelul Alexandru Gorski, a participat la bătălia de la Oituz, contribuind și el la oprirea înaintării inamicului. A fost secretar general al Ministerului Apărării (1918). În anul 1921, sub impulsul tradiției occidentale, guvernul României a adoptat ideea alegerii unui erou necunoscut, ca simbol unic de omagiere a jertfei și eroismului național. Pentru aceasta, a fost constituit, sub președinția generalului Alexandru Gorski, Sub-Șef al Marelui Stat Major și Secretar General
Alexandru Gorsky () [Corola-website/Science/304988_a_306317]
-
organizarea fiziologică a creierului, Franz Gall a influențat dezvoltarea psiholgiei și psihiatriei moderne, fapt ce rezultă din lucrările psihiatrilor francezi Esquirol (1772-1840) și François Broussais (1772-1838). Impresionanta sa colecție craniologică, achiziționată în 1831 de "Muséum de Paris", a dat un impuls cercetărilor antropologice ale lui André Serres și - mai ales - teoriilor localizatoare ale limbajului în creier enunțate de Paul Broca (1824-1880) în Franța și Carl Wernicke (1848-1905) în Germania. Perioada de dezvoltare maximă a frenologiei a durat până către anul 1860
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
Aleksandr Ostrovski, autor dramatic. - Vladimir Korolenko - Gleb Uspenski Către sfârșitul secolului al XIX-lea apar noi tendințe în literatură, în special impresionismul și simbolismul. În perioada de trecere spre secolul al XX-lea, simboliștii ruși reiau tema "„artei pure”", sub impulsul scrierilor teoretice ale lui Vladimir Sergheievici Soloviov, și se îndepărtează de temele sociale în favoarea înnoirii formei. Teme preferate sunt ocultismul, teozofia, antropozofia. - Andrei Belîi, pseudonimul literar al lui Boris Nikolaevich Bugaev, este unul din fondatorii școlii simboliste ruse și autorul
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
proprietăților fizice intrinseci ale sistemului. Pentru un sistem tridimensional avem ecuația în care: Einstein interpretează cuanta lui Planck ca foton, particulă de lumină, și a presupus că energia fotonului este proporționlă cu frecvența lui, misterioasa dualitate undă-corpuscul. Deoarece energia și impulsul sunt legate în același fel ca frecvența cu numărul de undă din teoria relativității, rezultă că impulsul unui foton este proporțional cu numărul lui de undă. Ducele de Broglie avansează ipoteza că acest lucru este adevărat pentru toate particulele, indiferent
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
Planck ca foton, particulă de lumină, și a presupus că energia fotonului este proporționlă cu frecvența lui, misterioasa dualitate undă-corpuscul. Deoarece energia și impulsul sunt legate în același fel ca frecvența cu numărul de undă din teoria relativității, rezultă că impulsul unui foton este proporțional cu numărul lui de undă. Ducele de Broglie avansează ipoteza că acest lucru este adevărat pentru toate particulele, indiferent că sunt electroni sau fotoni, și anume că, energia și impulsul unui electron sunt frecvența și numarul
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
undă din teoria relativității, rezultă că impulsul unui foton este proporțional cu numărul lui de undă. Ducele de Broglie avansează ipoteza că acest lucru este adevărat pentru toate particulele, indiferent că sunt electroni sau fotoni, și anume că, energia și impulsul unui electron sunt frecvența și numarul de undă ale unei unde. Presupunând că undele călătoresc cu aproximație de-a lungul traseelor clasice, a arătat că ele formează unde staționare numai pentru anumite frecvențe discrete, și anume, pentru nivele de energie
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
cu un potențial inferior V, în comparație cu potențialul din jurul ei , creată de sarcina pozitivă a protonului. Acest calcul reproduce nivelele de energie ale modelului Bohr. Dar acest lucru nu a fost suficient, deoarece Sommerfeld adusese deja corecții relativiste. Schrödinger folosește relația impulsului relativist pentru a găsi ceea ce este cunoscută drept ecuația Klein-Gordon într-o regiune cu potențialul descris de legea lui Coulomb. El a găsit undele obișnuite ale acestei ecuații relativiste, dar corecția relativistă nu a fost în concordanță cu formula lui
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
exprime faza unei unde plane ca un factor de fază complex: și să realizeze că deoarece: atunci și similar, deoarece: iar găsim: astfel că, obținem din nou pentru o undă plană ecuația: Iar prin inserarea acestor expresii pentru energie și impuls în formula clasică, ajungem la celebra ecuație a lui Schrödinger pentru o singură particulă din cazul tridimensional, în prezenta unui potențial V: Particula este descrisă de o undă; frecvența este energia formula 44 a particulei, iar impulsul formula 45 este un număr
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
expresii pentru energie și impuls în formula clasică, ajungem la celebra ecuație a lui Schrödinger pentru o singură particulă din cazul tridimensional, în prezenta unui potențial V: Particula este descrisă de o undă; frecvența este energia formula 44 a particulei, iar impulsul formula 45 este un număr de undă formula 46. Datorită relativității speciale, acestea nu sunt două ipoteze separate: Energia totală este aceeași funcție de impuls și poziție ca în mecanica clasică: unde primul termen formula 49 este energia cinetică, iar cel de-al doilea
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
în prezenta unui potențial V: Particula este descrisă de o undă; frecvența este energia formula 44 a particulei, iar impulsul formula 45 este un număr de undă formula 46. Datorită relativității speciale, acestea nu sunt două ipoteze separate: Energia totală este aceeași funcție de impuls și poziție ca în mecanica clasică: unde primul termen formula 49 este energia cinetică, iar cel de-al doilea formula 50 este energia potențială. Schrödinger cere ca pachetul de unde din poziția x cu numărul de undă k să se miște în lungul
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
liniari care acționează asupra funcției de undă, fiecare dintre ei definind o matrice Heisenberg atunci când stările proprii energetice sunt discrete. Pentru o singură particulă, operatorul de derivare al funcției de undă pe o anumită direcție este: El este numit operatorul "impuls". Multiplicarea operatorilor este la fel ca multiplicarea matricilor, adică, produsul A și B actionând asupra lui formula 57 este de fapt acțiunea lui B asupra lui formula 57, iar A acționează asupra iesirii lui B. O stare proprie a lui formula 30 este
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
B asupra lui formula 57, iar A acționează asupra iesirii lui B. O stare proprie a lui formula 30 este dată de ecuația: pentru un număr "k" oarecare, iar pentru o funcție de undă normalizată "k" trebuie să fie real. Starea proprie a impulsului este o undă care are frecvența "k". Operatorul de poziție x multiplică fiecare valoare a funcției de undă din poziția x prin x: Așadar, pentru a fi o stare proprie de x, o funcție de undă trebuie să fie concentrată în
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
undă. Motivul este că relativitatea este incompatibilă cu reprezentarea unei singure particule. Particulele relativiste nu pot fi localizate într-o mică regiune, fără ca numărul de particule să devină nedefinit. Când o particulă este localizată într-o zonă de lungime L, impulsul devine incert cu o valoare aproximativ egală cu raportul h/L, datorită principiului de incertitudine. Astfel energia devine incertă cu raportul hc/L când |p| este suficient de mare, astfel că, masa particulei poate fi neglijată. Această incertitudine în energie
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
crește liniar în timp ca formula 168. Acest lucru se numește împrăștierea pachetului de undă, și indiferent cât de îngustă este funcția de undă inițială, o undă Schrödinger va umple în cele din urmă tot spațiul. Creșterea liniară este reflectarea incertitudinii impulsului: pachetul de unde se limitează la o lățime îngustă formula 169 și astfel are un impuls care este incert cu o cantitate reciprocă formula 170, cu împrăștierea în viteză de formula 171, și de asemenea cu împrăștierea în pozițiile viitoare prin formula 172, unde factorul
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
și indiferent cât de îngustă este funcția de undă inițială, o undă Schrödinger va umple în cele din urmă tot spațiul. Creșterea liniară este reflectarea incertitudinii impulsului: pachetul de unde se limitează la o lățime îngustă formula 169 și astfel are un impuls care este incert cu o cantitate reciprocă formula 170, cu împrăștierea în viteză de formula 171, și de asemenea cu împrăștierea în pozițiile viitoare prin formula 172, unde factorul m este factorul definit mai sus. Grupul transformărilor lui Galilei sunt transformări care privesc
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
care oscilează foarte rapid la valori mari ale lui x. Acest lucru pare ciudat - soluția care inițial era concentrată într-un punct, câteva momente mai târziu să se împrăștie în întregul spațiu, dar acest lucru este o reflectare a incertitudinii impulsului în localizarea particulei. De notat că, norma funcției de undă este infinită, dar acest lucru este corect deoarece și pătratul funcției delta este divergent. Factorul formula 182 este o cantitate infinitezimală care există pentru a fi siguri că integrarea peste K
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
cinetică totală este suma energiei cinetice a centrelor de mase plus energia cinetică măsurată față de centrul maselor. Deoarece B este dependent în mod explicit de timp, H comută cu B, scriindu-se: dând astfel legea transformarii pentru H sub un impuls infinitezimal: Interpretarea acestei formule este că, schimbarea lui H sub un impuls infinitezimal este în întregime dat de schimbarea energiei cinetice a centrului de mase, care este produsul scalar al impulsului total având viteza infinitezimală v. Cele două cantități (H
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
cinetică măsurată față de centrul maselor. Deoarece B este dependent în mod explicit de timp, H comută cu B, scriindu-se: dând astfel legea transformarii pentru H sub un impuls infinitezimal: Interpretarea acestei formule este că, schimbarea lui H sub un impuls infinitezimal este în întregime dat de schimbarea energiei cinetice a centrului de mase, care este produsul scalar al impulsului total având viteza infinitezimală v. Cele două cantități (H,P) reprezintă un grup Galilean cu sarcina centrală M, în care numai
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
-se: dând astfel legea transformarii pentru H sub un impuls infinitezimal: Interpretarea acestei formule este că, schimbarea lui H sub un impuls infinitezimal este în întregime dat de schimbarea energiei cinetice a centrului de mase, care este produsul scalar al impulsului total având viteza infinitezimală v. Cele două cantități (H,P) reprezintă un grup Galilean cu sarcina centrală M, în care numai H și P sunt funcții clasice în spațiul fazelor sau operatori mecanici cuantici, în timp ce M este un parametru. Legea
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
și cea finală. Factorul proporțional cu sarcina centrală M este o funcție de undă fazică suplimentară. Dând o soluție multiparticulă dependentă de timp: cu un potențial care depinde numai de pozițiile relative ale particulelor, putem folosi această soluție pentru a genera impulsul soluție: Pentru problema de undă staționară, mișcarea centrului de masă doar adaugă o fază generală. Când este rezolvată pentru nivelul energetic al sistemului multiparticule, invarianța galileană permite ca mișcarea centrului de masă să fie ignorată.
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
N. N. Khudyakov și D. N. Pryanishnikov. În 1908, în calitate de student-practician a participat la expedițiile din Caucazul de Nord și Transcaucazia. În vara anului 1910, a trecut practicile agronomice la stație experimentală de la Poltava, care, după spusele lui Vavilov, a fost "impulsul pentru întregul lucru din biologie". La cercul de amatori ai științelor naturale din cadrul Institutului Agricol, Vavilov ținut conferințele intitulate "„Genealogia regnului vegetal”" și "„Darwinismul și morfologie experimentală”". Lucrarea de diplomă descrie influența negativă a limacșilor asupra culturilor agricole din guberina
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
acestea să fie desprinse în timpul separării de racheta purtătoare. Balamalele care legau panourile erau în așa fel construite încât să se desprindă de tot în momentul în care se deschideau la 45 de grade. Un set de arcuri imprimau un impuls panourilor împingându-le la o distanță sigură. În timpul manevrelor de andocare între "Modulul de comandă/service" și "Modulul lunar" panourile nu mai prezentau nici un pericol. "Modulul lunar" era prins de SLA în 4 puncte din zona panourilor inferioare. După de
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]