11,439 matches
-
cu tot?!” Dragă Eugen, ție îți doresc să te realizezi și să ai multe bucurii. Cu aceeași prețuire, „mai presus și de timp”. Adinel 622 Cei doi fii ai Doamnei. 471 GOROVEI, Ștefan S.623 1 Folticeni, 12 martie 1968 Iubite Domnule Dimitriu, Cer scuze că scriu cam grăbit. Timpul mă presează, și, vorba ceea: Et fugit irreparabile Tempus - dar nu mă lasă inima să nu-ți dau știre că am primit articolul despre Șoldănescu: Date și documente privitoare la pictorul
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
1962, pp. 403-410. Nefiind prea lung, sper să-l còpii întreg, căci mă interesează și pe mine - ca folticenean. Cele cuvenite familiei, iar mata te rog să primești încredințarea celor mai distinse sentimente. Ștefan Gorovei 2 Folticeni, 2 august 1968 Iubite Domnule Dimitriu, 623 Istoric, prof. univ., cercetător (n. în Fălticeni, la 28.VII.1948). Licențiat al Facultății de istorie din Iași, șef de promoție pe țară. Redactor la revista „Magazin istoric” (1971-1977); cercetător științific la Inst. de Istorie „A. D. Xenopol
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Aurel George Stino. 626 Tânărul istoric nu știa că din motive străine de voința mea, eram în ajunul mutării la Muzeul Județean. Mi-a părut rău, căci lăsam acolo frumoase realizări și amintiri duioase. 473 4 București, 17 aprilie 1975 Iubite Domnule Dimitriu, Întâi am primit cărțile (luni le-am scos de la Poștă), apoi și scrisoarea matale. Îți mulțumesc din suflet pentru osteneală, și încă o dată te rog să mă ierți. Mă bucur că mai sunt scrisori de la A. Gorovei. Dacă
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
din partea noastră. Dorim reușită desăvârșită acțiunei întreprinsă de Matale, în ampla manifestare literar artistică din Fălticeni. O dată cu cele mai bune urări de fericire și noroc, primește, Domnule Dimitriu și expresiunea afecțiunii mele. Roland Hârlescu 3 București, 30.9.1972 Mult iubite Domnule Dimitriu, Îmi îngădui să te deranjez cu o rugăminte. Am absolută nevoie de certificatul de naștere al tatălui meu - Dimitrie Hârlescu, fiul lui Iorgu și Elena Hârlescu - născut la 5 noiembrie 1872 sau 1873. În cazul în care nu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
vom discuta cu primul drum al Matale pe aici, așteptând să ne revedem cu deosebită plăcere. Imediat ce voi obține alte documente, le voi expedia. Cu cele mai frumoase gânduri și caldă afecțiune, Roland Hârlescu 6 București, 12.2.1974 Mult Iubite Domnule Dimitriu, Cu cele mai calde sentimente, urăm cu toții, pentru Noul An 1974, Matale și întregii familii, fericire, noroc, înfăptuirea dorințelor și viață îndelungată. Întârzierea rândurilor mele, pentru care cer iertare, se datorește faptului că am ținut mult să remit
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
care le ai în timpul cât stai pe aici. Pentru înlesnire redau și telefonul 147845. Încă o dată mulțumiri pentru copie, care mi-a fost de un real folos și cele mai afectuoase salutări, Roland Hârlescu 486 9 București, 26.4.1976 Iubite Domnule Dimitriu, M-au afectat profund veștile primite, referitoare la starea Mamei Matale. Devotamentul și dragostea față de părinți sunt cele mai nobile sentimente, cari înobilează în măsură egală ființa cu asemenea simțăminte. Conduita Matale este de rară excepție, dragostea filială
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ne-am făcut datoria. Dorind încă o dată din adâncul sufletului, schimbări bune în starea generală a Doamnei Mame, vă trimit la toți cele mai perfecte și afectuoase gânduri, cu alese sentimente. Roland Hârlescu 487 10 (București), 3.2.1978 Mult Iubite Domnule Dimitriu, Mi-au făcut foarte mare plăcere rândurile Matale, cari mă așteptau după o lipsă mai lungă din localitate. Răspund la Muzeul Suceava, deoarece, ca urmare a întâmplării din 4 martie 1977, nu mai am adresa din Suceava. Cu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
așteptau după o lipsă mai lungă din localitate. Răspund la Muzeul Suceava, deoarece, ca urmare a întâmplării din 4 martie 1977, nu mai am adresa din Suceava. Cu cele mai cordiale sentimente, Roland Hârlescu 11 București, 22.5.1978 Mult Iubite Domnule Dimitriu, Întârzierea rândurilor mele nu estompează câtuși de puțin bucuria nețărmurită pe care mi au adus-o rândurile Matale și valoroasa contribuție pentru tălmăcirea marelui talent Aurel Băeșu. Nădăjduiesc că vei avea bunăvoința de a mă ierta și sunt
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Tribuna Școalei”, nr. 45/1972. Pentru orice va fi nevoie în continuare, rămânem cu toată plăcerea la dispoziție. Odată cu alese salutări din partea surorii mele, primește și din partea mea cea mai caldă afecțiune, Roland Hârlescu 13 (București), 8.11.1978 Mult Iubite Domnule Dimitriu, Deși am ținut foarte mult să fiu mai prompt în expedierea scrisoarei, totuși n am parvenit și a trecut deja o lună de la vizita mea la Suceava. Îmi cer iertare, cu toată convingerea, întârzierea fiind justificată printr-un
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
te ar interesa, mai vechi sau mai noi. O dată cu cele mai respectuoase sărutări de mâini pentru Doamna, primește, dragă Domnule Dimitriu, împreună cu juniorul, cele mai cordiale îmbrățișări și cea mai caldă afecțiune. Roland Hârlescu 14 (București), 7.12.1978 Mult Iubite Domnule Dimitriu, Așteptăm cu multă plăcere vizita Matale, pe care o dorim cât mai apropiată. Te rugăm în același timp, să primești invitația de-a fi oaspetele nostru drag, pentru întreaga durată a deplasării Matale în București. În continuare, răspund
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
indicat, în cadrul colaborării noastre, să fac aceste semnalări, sub toată rezerva, bine înțeles. Celelalte puncte menționate în scrisoarea Matale, urmează a-și continua cursul. Cu cea mai caldă afecțiune de la noi toți, Rolan Hârlescu 15 București, 18.12.1978 Mult Iubite Domnule Dimitriu, Cele mai respectuoase urări pentru Doamna, cele mai calde și afectuoase urări pentru Matale și fiul Matale, pentru Crăciun și Noul An 1979. Sănătate deplină, numai bucurii și mulțumiri sufletești, înfăptuirea tuturor dorințelor, viață îndelungată. La Mulți Ani
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
telefon 148845 și ești oaspetele nostru drag (repet cu toată convingerea) întreaga durată a deplasărilor în București. Primiți dragi salutări și caldă afecțiune, Roland Hârlescu 16 C.P. ilustrată color: Madison New-York, 1979, toamna Square Garden Center and New York Skyline Mult Iubite Domnule Dimitriu, De aici, de departe, dar cu sufletele aproape de cei dragi, vă trimitem Doamnei, Matale și fiului, cele mai calde gânduri și toată afecțiunea, din New-York. Marele oraș este construit pe cinci insule, legate între ele prin poduri de
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
uneori în dizgrație, atunci cînd interesele lor intrau în conflict cu cele ale industriașului regal Carol). Apoi, G. Marinescu și sinistrul șef al Poliției Secrete, Mihail Moruzov 57. Mai erau și cîțiva membri mai puțin importanți, aflați cu toții sub supravegherea "iubitei Dudui". Influența Magdei Lupescu asupra lui Carol rămînea la fel de puternică. Codreanu avea dreptate remarcînd că "ordinele Madamei erau dorințele regelui". După desființarea partidelor politice, Iorga a considerat că "a venit vremea reconcilierii". O nouă Constituție Corporatistă a fost instituită, Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
răspundă „da“, și nici n-a făcut-o. — Nu, nu vreau asta. Nu știu ce vreau. Rezonanța dezolată a acestor cuvinte, în sfârșit mult-așteptatul substrat de necesitate m-au făcut să mă simt mult mai fericit și cu mintea mai limpede. — Hartley, iubito, simți nevoia să-mi vorbești, știi bine c-o simți. La urma urmei, sunt multe de spus, nu-i așa? N-am să-ți fac nici un rău. Pe vremuri, în dragostea mea pentru tine se amestecau tot felul de conflicte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de jos îi tremura, iar ochii aveau o privire rătăcită, îngrozitoare. — Îți amintești de fata asta, ți-am povestit odată despre ea, ei bine, am întâlnit-o din nou, e aici, și... — Atunci am să-ți spun bun rămas. — Lizzie, iubito, nu pleca în felul ăsta, o să rămânem prieteni, nu-i așa, după cum mi-ai cerut în prima ta scrisoare, o să vin să vă văd, pe tine și pe Gilbert... Nu cred că voi mai rămâne cu Gilbert. Lucrurile nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vigoare mă apărase dragostea ei împotriva prăbușirii mândriei mele. Acum voi transcrie scrisoarea pe care am compus-o pentru Hartley, și pe care hotărâsem să i-o transmit a doua zi, într-un fel la care urma să mă gândesc. „Iubita mea Hartley, dragostea mea, te iubesc și doresc să vii la mine. Acest lucru vrea să spună scrisoarea de față. Dar, înainte de toate, există lucruri pe care trebuie să ți le mărturisesc, lucruri pe care trebuie să ți le explic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îmi vei da vreun semn că ești pregătită să mă lași să-ți port de grijă, atunci mă voi gândi la ce trebuie făcut și, în momentul în care vei dori tu, voi prelua eu răspunderea. Nu te frământa, Hartley, iubita mea, totul se va termina cu bine, ai să vezi, totul se va termina cu bine. O zi sau două, sau mai multe, cum dorești tu, încearcă să te gândești la tot ce ți-am spus. Și apoi - când vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se aprindea [i se stingea întruna. Am aprins o luminare și am tras draperiile. Apoi mi-am luat și eu un scaun, m-am așezat lângă ea și am cuibărit-o în brațele mele, în timp ce genunchii ni se atingeau. — O, iubita mea, ai venit, dragostea mea! — Charles... — Nu spune încă nimic. Vreau doar să mă conving că ești într-adevăr aici. Sunt atât de fericit. — Ascultă-mă, eu... — Te rog, iubito, te rog nu vorbi... și nu mă îndepărta de lângă tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-o în brațele mele, în timp ce genunchii ni se atingeau. — O, iubita mea, ai venit, dragostea mea! — Charles... — Nu spune încă nimic. Vreau doar să mă conving că ești într-adevăr aici. Sunt atât de fericit. — Ascultă-mă, eu... — Te rog, iubito, te rog nu vorbi... și nu mă îndepărta de lângă tine. — Nu, dar trebuie să-ți vorbesc, am atât de puțin timp. Avem mult timp, tot timpul e în fața noastră. Ai citit scrisoarea, nu-i așa? — Da, desigur. — Și de asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să știe. Mi-am dat seama că era nefericit din cauza adopțiunii, dar am crezut că... din clipa în care copilașul o să fie în casă... o să-l iubească... și totul o să se schimbe... și o să fim cu toții fericiți... Nu plânge, Hartley, iubito, haide, lasă-mă să-ți iau mâna, acum o să am eu grijă de tine... — Titus era un viermișor nenorocit, cu o buză de iepure, au trebuit să-l opereze... — Da, da, nu mai plânge, și termină-ți povestea, dacă trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mi că o să mă ierte, numai cu condiția să recunosc, dar știam bine că n-o să înceteze niciodată. Mă sfredelea cu întrebări și mă chinuia și mă întreba iar și iar și iar, pur și simplu refuza să mă creadă. — Iubita mea, dar noi am fost amanți, deși nu în sensul ăsta... Mă întreba și mă tot întreba, zi de zi, uneori ceas de ceas. Și-mi punea mereu aceeași întrebare, cu aceleași cuvinte, iar și iar și iar, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Era convins că ne-am menținut în legătură. Credea că ne întâlnim în secret. Hartley, cu ochii acum uscați și privirile ațintite în gol, părea, cu expresia ei de jale și fruntea palidă și brăzdată, aproape să mă acuze. — Hartley, iubito, oamenii nu pot crede lucruri total nebunești, pentru care nu există nici un fel de dovadă. Trebuie să știe că nu ne-am mai întâlnit. — Cum ar putea ști? Eram singură toată ziua, uneori chiar toată noaptea. El se găsea tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acel moment plutise în transă, absorbită de propria-i neobișnuită volubilitate, păru brusc speriată, își zvârli capul pe spate și începu să se uite prin încăpere. — Charles, cât e ceasul? Era aproape unsprezece. I-am răspuns: — O, zece fără zece. Iubito, de ce să nu rămâi acum aici? — Nu se poate să fie atât de devreme. Drumul până la mine acasă durează treizeci și cinci de minute, iar Ben se întoarce de obicei în jurul orei unsprezece. Se ridică de pe scaun și spuse: mă simt amețită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vitezei. Mă copleșea încrederea unei evadări reușite, îi zâmbeam lui Hartley ca un smintit. Când mașina a oprit la digul rutier, nu i-a venit să coboare. Știe că sosesc? N-ar putea să vină el aici, la mașină? — Hartley, iubito, fă ceea ce-ți spun eu. După ce am scos-o afară, Gilbert a condus mașina mai departe, așa cum fusese instruit să facă. A dispărut după colț, în direcția hotelului Raven. Îi cerusem lui Titus să stea în bucătărie, dar când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine și cu Titus. Ăsta-i locul tău. Și apoi, făcând abstracție de orice altceva, faptul că Titus a venit la mine, va confirma ideea lui Ben că e fiul meu. Abia acum te-ai gândit la asta? — O, Hartley, iubito, fii bună cu mine, nu mai fi atât de distantă. Recunoaște, spune-o, că nu ai iubit niciodată pe altcineva în afară de mine, și că, în sfârșit, ai venit acasă, în noaptea aceea, când te-am descoperit în lumina farurilor, veniseși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]