10,258 matches
-
La încoronarea sa, Desiderius a promis să restituie cea mai mare parte a orașelor pe care Sfântul Scaun le pierduse anterior în favoarea regilor longobarzi anteriori, în schimbul aprobării papale față de revendicările sale. Însă conflictul cu papa Ștefan al III-lea a izbucnit, atunci când Ștefan s-a opus căsătoriei lui Carol cel Mare cu fiica lui Desiderius. Ca urmare, regele longobard a încetat să predea orașele promise papalității. Căutând, ca și predecesorii săi, să extindă stăpânirea longobardă în Italia, Desiderius a intrat în
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
Theodelinda, care a acordat comanda militară ducelui Sundarit. Theodelinda a continuat politica pro-catolică a lui Agilulf și a menținut pacea cu bizantinii; totuși, această politică a cauzat o mai puternică opoziție din partea elementelor războinice și pro-ariene ale longobarzilor. Conflictul a izbucnit în 624 și l-a avut în prim plan pe Arioald, duce de Torino și totodată cumnatul lui Adaloald, dat fiind că se căsătorise cu sora sa și fiica Theodelindei, Gundeberga). Adaloald a fost depus în 625, iar Arioald a
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
muri (661), Aripert a divizar regatul între cei doi fii ai săi, Perctarit și Godepert, procedură devenită obicei în rândul francilor, dar rămasă excepție în privința longobarzilor. Poate tocmai datorită aceste partiții, statul longobard a intrat imediat în criză, un conflict izbucnind imediat între Perctarit, care conducea la Milano, și Godepert, care guverna de la Pavia, dispută în care a fost implicat și ducele de Benevento, Grimoald I. Acesta din urmă a intervenit cu o puternică forță militară de partea lui Godepert, însă
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
și cu papalitatea. O primă încercare de a profita de pe urma ofensivei arabe asupra Constantinopolului, în 717, prin atacarea posesiunilor bizantine din Italia s.a materializat prin rezultate nesemnificative; pentru a atrage papalitatea de partea sa, a trebuit să aștepte să izbucnească tensiunile cauzate de înrăutățirea situației de pe urma taxelor bizantine, culminând cu expediția din 724 a exarhului bizantin de Ravenna Scolasticus pentru destituirea papei Grigore al II-lea. Mai târziu, Liutprand a exploatat discordia dintre papă și Constantinopol în chestiunea iconoclasmului (după
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
au cucerit după un asediu de 20 de zile, distrugându-l aproape în totalitate. Prin cucerirea orașului, insurgenții aveau la dispoziție un port la Marea Mediterană. Efectivele rebelilor ajunseseră la 10.000 de oameni. Sub conducerea armatorului Ioannis Vlachos (Daskalojannis) a izbucnit o revoltă antiotomană în Creta în regiunea Sfakia. Peste 24.000 de oameni s-au răsculat în Epir. Klefții s-au răsculat în munții Tesaliei și Macedoniei. Un mare număr de rebeli din Macedonia au traversat Istmul Corint și s-
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
I pe tronul Germaniei, Henric I "Păsărarul" din dinastia ottonilor, l-a recunoscut pe Arnulf "cel Pleșuv", confirmându-i și dreptul de a numi episcopi, de a bate monedă și de a emite legi. Un conflict cu puterea centrală a izbucnit avându-i ca protagoniști pe fiul și totodată succesorul lui Arnulf Eberhard și fiul lui Henric "Păsărarul", Otto "cel Mare". Eberhard s-a dovedit mai puțin norocos decât tatăl său, încât a fost nevoit în 938 să fugă din Bavaria
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
fiul mai mic al lui Henric I, Henric II, supranumit "cel Certăreț", a urmat la conducerea ducatului, însă în 974 el a fost implicat într-o conspirație împotriva regelui Otto al II-lea. Revolta lui Henric al II-lea a izbucnit ca urmare a faptului că regele a acordat ducatul Suabia inamicului său, Otto, nepot de fiu al fostului împărat Otto "cel Mare", și conferise lui Leopold I de Austria, conte de Babenberg nou creata marcă a Bavariei răsăritene, cunoscută ulterior
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
nu erau mereu bune, s-a recurs în 1310 la împărțirea Bavariei Superioare, Rudolf obținând teritoriile de la est de Isar și orașul München, iar Ludovic regiunea dintre Isar și Lech. Această partiție nu a fost dedurată, între cei doi frați izbucnind un război, iar în 1317, la trei ani după ce Ludovic devenit și rege al Germaniei, Rudolf a fost nevoit să abdice, încât Ludovic a domnit timp de 12 ani în toată Bavaria Superioară. O serie de evenimente au făcut ca
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
și și-a apărat cu succes posesiunile în fața ingerințelor markgrafului de Brandenburg, Albert Achilles. Ludovic a fost urmat în ianuarie 1479 de fiul său, George I "cel Bogat". Întrucât acesta din urmă a murit fără urmași în decembrie 1503, a izbucnit un război de succesiune pentru ducatul bavarez de Landshut, revenit în final în posesia familiei Wittelsbach din München. La moartea lui Ioan al II-lea din 1397, Bavaria-München a revenit fiilor săi Ernest I și Wilhelm al III-lea, care
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
urmă, în anul 1983 guvernul israelian a consimțit să restituie Aria 9 foștilor ei proprietari din Araba. În urma declanșării revoltei sângeroase a arabilor palestinieni din Cisiordania și Fâșia Gaza, cunoscute sub numele de Intifadat al Aksa, în octombrie 2000 au izbucnit și în rândurile sectorului arab din Israel manifestații violente de solidaritate, mai ales în Galileea. În cursul reprimării acestora de către poliție, au fost uciși la joncțiunea Lotem și doi locuitori din Araba, de 17 (Asel Asleh, membru în mișcarea „The
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
Trahanache descoperise între timp o poliță falsificată de Cațavencu pentru a scoate 5.000 de lei de la o societate și hotărăște, de comun acord cu Tipătescu și cu Zoe, să-l proclame candidat pe Dandanache. După anunțarea candidatului, în sală izbucnește o încăierare, Pristanda introducând niște bătăuși pentru a pune mâna pe Cațavencu. Cațavencu reușește să scape din încăierare și se ascunde timp de două zile, iar scrisoarea nu este nici găsită de oamenii prefectului și nici nu este publicată în
O scrisoare pierdută (spectacol TV din 1982) () [Corola-website/Science/326071_a_327400]
-
anului 1638 Antinomianiștii au început stabilirea la un loc numit Pocasset, care este acum orașul Portsmouth, în Rhode Island. Unii dintre Antinomianiști, în special cei descriși de către guvernatorul John Winthrop ca „Anabaptiști“, s-au stabilit în Providence. Între timp, a izbucnit războiul Pequot și a fost o ironie mare că colonia din Golful Massachusetts a fost nevoită să solicite ajutorul lui Roger Williams. El a devenit nu numai ochii și urechile coloniei din Golf, și-a folosit relația sa cu Narragansetts
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
fost șters din lista ofițerilor Imperiului Rus și i s-a comandat să înceteze acțiunile militare. Ipsilanti a încercat să ignore scrisoarea, dar Tudor Vladimirescu a considerat aceasta îl dezleagă de orice obligație față de Eteria. Între cele două tabere a izbucnit un conflict, iar Eteria a încercat să-l asasineze pe Valdimirescu pe 26 mai. După pierderea sprijinului românilor, intrarea forțelor otomane în Muntenia a pecetluit soarta Eteriei. Dezastrul exilaților greci a fost total după înfrângerea din Bătălia de la Drăgășani de pe
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
să îi convigă pe liderii civili și clerul superior de necesitatea declanșării rebeliunii, în ciuda absenței unor garanții cu privire la intervenția Rusiei. După aflarea veștilor intrări lui Ipsilanti în Principatele Dunărene, atmosfera din Peloponez a devenit tensionată, iar la mijlocul lunii martie au izbucnit incidente sporadic între greci și musulmani. Tradiția istorică elenă consideră ziua de 25 martie 1821, când mitropolitul Germanos a sfințit drapelul cu cruce în mănăstirea Agia Lavra, ziua în care a izbucnit revoluția, deși unii cercetători pun la îndoială existența
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
a devenit tensionată, iar la mijlocul lunii martie au izbucnit incidente sporadic între greci și musulmani. Tradiția istorică elenă consideră ziua de 25 martie 1821, când mitropolitul Germanos a sfințit drapelul cu cruce în mănăstirea Agia Lavra, ziua în care a izbucnit revoluția, deși unii cercetători pun la îndoială existența istorică a evenimentului. Manioții au declarat război turcilor la Areopoli pe 17 martie 1821. În aceeași zi, aproximativ 2.000 de manioți sub comanda lui Petros Mavromichalis s-au îndreptat spre Kalamata
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Psara, care i-a transportat în Skiathos, Skopelos și Skyros. Papas a murit în timp ce se îndrepta spre insula Hydra. În acest timp, rebelii din Sithonia, Muntele Athos și Thasos au capitulat condiționat. În ciuda înfrângerilor suferite în răsăritul Macedoniei, rebeliunile au izbucnit în Macedonia centrală și vestică, de la Muntele Olimp până în Pieria și Vermion. În toamna anului 1821, Nikolaos Kasomoulis a fost trimis în sudul Greciei ca reprezentant al Macedoniei de Sud-Est și s-a întâlnit cu Demetrius Ipsilanti. El i-a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Naționale și care a dus la paralizarea procedurilor de concepere și votare a legilor. Ar mai trebui spus că greutățile revoluției au împiedicat implementarea tuturor prevederilor constituției. Constituția greacă din 1823 este a doua constituție adoptată în timpul Războiului de Independența izbucnit în 1821. În primăvara anului 1823 a fost convocată a doua Adunare națională, care a adoptat legea fundamentală cunoscută și ca „Legea de la Epidauros” ("Νόμος της Επιδαύρου"). Perioada în care a fost adoptată acestă contituție a fost una dificilă pentru
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
epoci apuse și învechite.. El a subestimat însă puterea politică și militară a "capetanaioi" (καπεταναίοι - comandanți), care fuseseră conducătorii rebeliunii împotriva Imperiului Otoman și care se așteptaseră să ocupe funcții importante în conducerea Greciei independente. În momentul în care a izbucnit un conflict armat între liderii militari locali din Laconia și reprezentantul oficial al guvernului, Kapodistrias a cerut sprijinul trupelor ruse, datorită faptului că cea mai mare parte a armatei elene era controlată de "capetanaioi" care participaseră la rebeliune. În 1831
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
echipamente germane și a avut dificultăți în utilizarea și întreținerea lor, în timp ce japonezii au avut avantajul de a folosi propriul echipament. Este recunoscut astăzi că această luptă a fost începutul aplicării contramăsurilor electronice în conflictele militare. În Orientul Îndepărtat a izbucnit un război, care în Europa nu a trezit interes deosebit. Japonia a intrat în conflict cu China, care de multă vreme era închisă în sine. Motivul conflictului a fost peninsula Coreeană, ocupată de Hideoshi Toyotomi încă în 1500. De-a
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
China învinsă, în regiune mai era o altă putere cu ambiții imperiale, Rusia. Port Arthur în aceasă perioadă era un port retrocedat de marile puteri Chinei, dar luat în chirie și folosit de Rusia. Între Japonia și Rusia războiul a izbucnit în 1904, pentru că au apărut mai multe diferende teritoriale între cele două imperii. Una dintre cele mai mari a apărut în legătură cu Port Arthur. Acest port de importanță strategică era principalul scop al japonezilor. Cu toate că rușii puteau să mobilizeze mai mulți
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
fost în pragul falimentului, guvernul nu a fost în măsură să își plătească datoriile, în special pentru armată. Erau profunde resentimente printre soldații din armata coreeană, care nu fuseseră plătiți de luni de zile. Pe 23 iulie în Seul a izbucnit o revoltă militară, trupele, asistate de populație, au prădat depozitele de cereale de orez de acolo. În dimineața următoare au fost atacate palatul regal și cazărmile. Mulțimea s-a îndreptat apoi spre reprezentanța diplomatică japoneză. Personalul reprezentanței diplomatice japoneze a
Primul Război Sino-Japonez () [Corola-website/Science/326249_a_327578]
-
Acestea au fost fixate la doi ani după semnarea armistițiului, când Aliații și Puterile Asociate au semnat cu Imperiul Otoman Tratatul de la Sèvres (10 august 1920). Tratatul de pace de la Sèvres nu a pus capăt disputelor teritoriale din Caucaz. Au izbucnit o serie de conflicte între foștii aliați - războaiele georgiano - armean, armeano - azer (1918 - 1920). Pe de altă parte, revoluționarii turci conduși de Mustafa Kemal au declanșat cu Armenia, pe care a forțat-o să semneze tratatul de la Alexandropol. Prin semnarea
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
John A. Macdonald, cel dintâi prim-ministru al Canadei, a creat poliția. Prima grijă a poliției a fost să reprime o mișcare de independență, condusă de metișii , o populație mixtă, formată din băștinașii canadieni și europeni. Mișcarea pentru independență a izbucnit odată cu Rebeliunea de pe Râul Roșu, din 1869 și după aceea Rebeliunea Nord-Vestică, din 1885, condusă de Louis Riel. În 1905 când Saskatchewan și Alberta au intrat în componența Canadei, aceste provincii s-au confruntat cu creșterea rapidă a populației, din cauza
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
în ochii unor grupuri mari. Unele eforturi au fost parțial eficace în generarea de frică, din cauza lipsei de vizibilitate asociate cu utilizarea de arme biologice moderne, de către organizațiile mici. În septembrie și octombrie 2001, mai multe cazuri de antrax au izbucnit în Statele Unite ele fiind cauzate în mod deliberat. Scrisori cu antrax au fost livrate la birourile de știri și mass-media dar și la Congresului SUA. Scrisorile au ucis 5 persoane. Testele efectuate pe tulpină antrax folosit în atac au indicat
Bioterorism () [Corola-website/Science/326322_a_327651]
-
-lea Cumanul, la reprimarea răscoalei nobililor Loránd (sau Rolánd) Márkfi și Gregen Gyerege și cucerirea teritoriului stăpânit de aceștia în regiunea dintre Transilvania și Zips (Szepesség). În toamna anului 1278 Finta a devenit voievod al Transilvaniei. În acea perioadă a izbucnit un conflictului acerb între regele Ladislau al IV-lea și biserica catolică, reprezentată mai ales de legatul papal, episcopul Filip (trimis de papă Nicolae al III-lea.Biserica a reacționat cu consternare la neaplicarea legilor adoptate cu privire la așezarea cumanilor șamaniști
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]