10,032 matches
-
cînd pică iarna, trupeții (dar și ofițerii) poartă niște căciuli care ne bagă frica-n oase. Sigur, n-o să le pretindem să poarte cușma lui Peneș Curcanul, dar nici hidoasa căciulă cu urechi rusești nu-i soluția care să ne liniștească odată pentru totdeauna. Cînd vezi căciula asta, auzi Katiușa. Există fotografia unei "ședințe" la vechea Academie Română, cu Rebreanu, Brătescu-Voinești, Iorga, Cantacuzino, și încă alții, în "uniforma" nobil-distinctă a nemuritorilor de-atunci. Inevitabilele Actualități TV ne dau, din cînd în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arsenal de gesturi, jocul ei, deloc frivol, juvenil doar, în jurul lui pare tot timpul un recital bine pregătit. Din cînd în cînd, el o prinde de mijloc și-o îndoaie c-o mînă sigură sub sărut. Cîteva secunde ea se liniștește, apoi totul reîncepe. Ger? Nu. 1 martie Răzvrătitul Boușcă trecea, în ultimii lui ani, zilnic, la aceeași oră, la aceeași jumătate de oră, pe sub fereastra atelierului meu din Armeană. Avea o țintă precisă. Care? Înalt, drept, cu mîinile la spate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
duce la tabloul cu ramă lată, veche, orgolios demodată: chiul unei fete despletite, o gitană fără țară, fără identitate, o gitană. Ce ochi nocturni are fața asta păgîn-senzuală! Nu mai suport. Să-ntreb cine-i autorul. Poate așa mă voi liniști. Artachino, vine răspunsul. O! De cînd n-am mai auzit de Constantin Artachino (1871-1954)! De la Comarnescu? De la Brezianu? (Acasă, găsesc o secvență din iconoclastul Gombrowicz: "Istoria literaturii... Da, dar de ce numai o istorie a literaturii bune? Arta proastă poate fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
culoarea poluției socialismului încă juvenil? Și pentru că numărul e din preajma aniversării proclamării R.P.R., se relatează, de la Moscova, că delegației (române) i-a fost prezentat un spectacol omagial în care și-a dat concursul și aspirantul la conservatorul Ceaikovski, Iliescu; fiți liniștiți, Constantin Iliescu, nu Ion, aspirantul nostru de-acum, iar colectivul uzinei Serp i molot (secera și ciocanul, cred) a înmînat fiecărui membru al delegației dîmbovițene cîte un exemplar din ziarul de uzină Martenovka. Imaginați-vă ce emoții pe capul lor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care odiosul nume o exercita asupra noastră, asupra fibrei noastre adînci, dăinuitoare. Pomenit acum, deși cam cu același disconfort psihic și intelectual, repulsivul nume (ca și cel al predecesorului, Dej) nu mai întîmpină aceeași reacție, timpul începînd să lucreze, să liniștească, să clarifice, să claseze. Iată de ce, cu încă o trimitere la maleficul personaj, psihicul nostru nu mai cunoaște repulsia de-acum cîțiva ani, privind-o mai degrabă cu un fel de îngăduitoare deriziune, o deriziune totuși placată pe tragicul nostru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ce inspirat! Ce desprindere! Aici, pe bătrîna scenă, se consumă, în lumina de torță a Renașterii, drama celor mai puri și mai tragici îndrăgostiți ai lumii. A, deci ăsta-i baletul promis de brunul meu elf al dansului. Să mă liniștesc, să văd, să aud! Plutirea celor doi deasupra tuturor, deasupra urii ce-mpuținează nobilele tabere, protejați, atît de fragil, doar de cei dragi din preajmă, volutele lor suple și prevestitoare de nenorocire, mișcările de ansamblu ale tinerilor și frumoșilor curteni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se desfășoară lupta lui Iacov cu îngerul. Ce ar fi spus academizantul Puvis de Chavanne de la care de altfel insurgentul artist învățase alfabetul meseriei ce ar fi putut pronunța decît un horrible!, necruțător graseiat? Pete în soare! Așa mă și liniștesc, privind lucid-fascinat reproducerea capodoperei. Capodoperă aflată în suita celorlalte, nu prea multe, dar care au revigorat istoria picturii. Ce ar fi fost dacă... Ce ar fi fost dacă Gauguin ar fi ținut cont de "politețea" față de canonul academic? Dacă ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urechea-mi ciulită, ieri după masă, monșer, ies din bloc și... și... peste cine dau aici, pe bancă... Peste cine? întreb. Nu mă întrerupe, te rog, lasă-mă pe mine, lasă-mi mie tot dialogul, da? Ți-l las, îl liniștesc. Deci: ies din bloc și pe bancă, pfii, cum să ți-o descriu? O brună, o criminală, o bestie frumoasă, frumoaaasăăă... ă..., niște picioare, pfii, picior peste picior, niște rotule, monșer, niște ojă carmin, așa ceva n-am mai întîlnit în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din instrumentul lui boțit. La subsuoară, strînge un tranzistor jerpelit, din care ies, bubuitor, marșurile unei fanfare interbelice. El e, adică, solo trompetă. Și bancnotele s-adună, slavă domnului, în tocul deschis al trompetei. Nebun? Cînd totul începe să se liniștească, revin mereu pe debarcaderul de la Cà d'Oro. Mă-ntind pe scîndura lată, lîngă fata și băiatul ce-și spun vorbe dulci. În italiană? În japoneză? Ba, chiar în italiană, dar italiana lor, ca și-a altora din categoria de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lăsăm păcăliți noi, idolatrii celei mai strălucite democrații de mirosurile fetide ale subteranelor political-corectness-ului american? De altfel, dimineața, cînd vezi că radioul nu anunță implozia Americii, începi, tiptil-tiptil, în timp ce te razi și-ți dai cu after-shave autentic american, să te liniștești și să realizezi că opul închis aseară e doar un pur exercițiu de stil. Probabil nedorit așa de autorul marcat de febra schemei: să vezi că viermuiala insalubră a inșilor prinși în din ce în ce mai contaminanta isterie a găsirii cu orice preț
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-se pe pustii, denumirea!). El, care nu ieșise nici pînă la Vaslui. O văd, prima dată, pe Lăpușneanu, de parcă e una din cele Cinci femei pe stradă ale îndepărtatului Kirchner (1880-1938): siluetă efilată, basc gri închis, nereușind însă să-i liniștească explozia părului albastru-de-negru, pardesiu negru, lung, tendoane rasate, de iapă de curse, geantă neagră, pe umăr, mănuși negre, mers tipic de top-model. Dar și... și... țigară lungă-lungă între degetele lungi-lungi. Neaprinsă. Spectacol stradal. O revăd, întîmplător, după cîteva zile, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și analiza lui: planeta ar fi încetat să-și răcească magma primordială mult mai devreme decît se credea: cam cu vreun miliard de ani. Noutatea, auzită acum la BBC, în timp ce-mi întind o pînză, are darul să mă liniștească: prea mă teroriza vechea aproximație; cu asta nouă, cuiele pătrund mai lesne în șasiul de lemn. Cum s-or fi uitat iluștrii contemporani ai lui El Greco (1541-1614) la pînzele acestuia (dacă or fi avut cheful/posibilitatea s-o facă). Pictura
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fuge de-acasă, din Pădurea Neagră, pentru a putea prinde în Africa de Sud o... cometă. Avea 90 de ani. Citesc un motto: "Am descoperit că toată nefericirea oamenilor se trage dintr-un singur lucru: din aceea că nu știu să rămînă liniștiți într-o cameră". Și-l alesese Gide, în 1930, pentru Sechestrata din Poitiers. Din Cugetările lui Pascal. Dar curiosul Jünger fusese toată viața un globe-trotter fericit. Îl observam, hoțește, în fiecare vară, cum își făcea antrenamentul. Din poziția mea pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu prea pot fi aici, de oare ce nu ezistă cine știe ce posturi și slujbe grase și strălucite în statele Elveției". După ce Wilhelm ăsta îi asigură pe cititori că "acum, cu nihiliștii (nifiliștii, vorba lui nenea Iancu, n.n.) ne-am mai liniștit", precizează: "Consiliul federal a luat măsuri înțelepte pentru ca sfîntul obicei de azil pe care Elveția l-a avut ca deviză fiind respectat, să se dea satisfacere și țărilor vecine, izgonindu-se criminalii politici ordinari". Rezon! Și mai spune Tell: "În
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
liniștea sintezelor. În cazul unei subit revanșarde Franțe de stînga, deși situațiile unor progermani ca Céline sau Drieu La Rochelle, nu singurii, au cunoscut execuția morală și chiar radical fizică simplificînd datele oricum asumat simplificate de înșiși cei ostracizați revenirea liniștită la literatura lor excepțională a intrat într-o normalitate explicabilă, firească. Prin destinul unei Franțe care nu avea cum să derapeze spre o ipotetică dictatură comunistă. Prin Petru Dumitriu sau Marin Preda cazuri paradigmatice în ultimele abordări, nu mai puțin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și am citit : A fost odată un prinț.... Eram uluită de povestea pe care o citeam... Dar..stupoare !...lipsea tocmai sfârșitul ! M-am dus la bunica și ea mi-a spus că acel caiet era al mamei mele. M-a liniștit, povestindu-mi sfârșitul de care aveam nevoie pentru a termina cu bine povestea...Eram fermecată... Am povestit întregii clase povestea, iar din caietul mamei am aflat multe lucruri interesante.. Pentru mine era o mare bucurie să citesc.. Bucurați-vă și
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
să încânte copiii cu ciripitul dulce. Să fie fată de împărat, dar nu rea, ci să ajute pe cei aflați în suferință, să fie lebădă pe ape pentru ca toți copiii să o iubească. Deodată adoarme. Dar somnul nu îi era liniștit. Parcă ceva o împiedica să doarmă pentru a nu se trezi ca în fiecare seară să ude trandafirul galben ca mierea din fereastra de lângă grădină. Când se trezi și încercă să ude trandafirul, acesta îi grăi : -Dormi, noaptea e un
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
diferită și totuși mereu aceeași. Mădălina Mocanu ÎN INIMA CODRULUI Mă uit speriată în jur, căutând cu privirea ochii inamicului...Îi zăresc și mă ascund grăbită în scorbură...dacă mă prindea... Inima îmi revine la normal. Blana zburlită mi se liniștește. Ce mă fac eu, o mică veveriță în codrul ăsta ?-mă întreb în gând. Observ în alunul de lângă mine câteva alune și nu mai am timp să trag concluzii. Să alerg flămândă de un lup și mai flămând ca mine
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
crescând În rândul clasei muncitoare În toate țările Europei În secolul al XIX-lea și la Începutul secolului XX. Ideea unui stat al bunăstării a fost acceptată În Europa În această perioadă. Era un mare compromis, un mod de a liniști, pe de o parte, clasa burgheză În ascensiune și resturile aristocrației și, pe de altă parte, clasa muncitorilor europeni și sărăcimea. Ideea regimului proprietății private va fi menținută În schimbul promisiunii că unele dintre excesele capitalismului de piață neînfrânat vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
medicale de astăzi. Munca de îngrijire fizică a bolnavilor revine tot infirmierilor. În sarcinile lor intră grija de "a supraveghea în permanență asupra alienaților" și "de a nu se sfădi cu alienații și de a se sârgui de a-i liniști când sunt iritați". Ei au datoria de "a nu maltrata pe alienați și, fiind atacați de aceștia, a chema în ajutor pe colegii lor, înștiințând pe superiori"85. Acest proiect, pe parcursul a peste un secol, a rămas, în cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
corect îmbrăcat, în haine de culori serioase, de cele mai multe ori negre. Iarna, purta un palton negru, căptușit cu blană bogată, cu guler lat, care îi acoperea aproape în întregime umerii. Din întreaga sa făptură, se desprindea figura unui bărbat grav, liniștit în mișcări, cu mersul măsurat, niciodată grăbit, dar nici încet. Vorbea puțin și, când era întrebat, răspundea scurt și pe un ton politicos și amabil. Așa l-au cunoscut foștii săi elevi de la Școala Normală "Vasile Lupu" și de la Seminarul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
P. doi: Bine, fie și un joc..., un joc dureros, știu..., cu scrîșnete..., în genunchi..., dar dacă-l jucăm de-adevăratelea, cinstit, cu curaj, vom fi în picioare..., liberi, înțelegi, liberi față de dosar, față de ceilalți, față de noi... Gh. P. unu: Liniștește-te... și hai să ne bem vinișorul...! Gh. P. doi: Dacă ți-e greu, spune-ți ție..., încet, abia să te-auzi..., numai spune-ți... eu nu te-aud... Gh. P. unu: ...și pîrjoluțele... proaspete... Gh. P. doi: Lasă șmecheriile
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
crede, și încearcă un rîs cît se poate de ambiguu) N-avem curaj... nu pentru lupta cu alții îți trebuie curaj, ci pentru lupta cu tine... Gh. P. unu: E vreo aluzie? Gh. P. doi: Nu-i nici o aluzie... Fii liniștit... Gh. P. unu: (nu-i liniștit) Sînt liniștit... Gh. P. doi: (se apropie de el, îl mîngîie pe păr) Adevărul e că sîntem două javre de bătrînei simpatici..., doi foști actori care... vor să mai joace... și-atunci se joacă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
se poate de ambiguu) N-avem curaj... nu pentru lupta cu alții îți trebuie curaj, ci pentru lupta cu tine... Gh. P. unu: E vreo aluzie? Gh. P. doi: Nu-i nici o aluzie... Fii liniștit... Gh. P. unu: (nu-i liniștit) Sînt liniștit... Gh. P. doi: (se apropie de el, îl mîngîie pe păr) Adevărul e că sîntem două javre de bătrînei simpatici..., doi foști actori care... vor să mai joace... și-atunci se joacă pe ei..., se prefac că le
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de ambiguu) N-avem curaj... nu pentru lupta cu alții îți trebuie curaj, ci pentru lupta cu tine... Gh. P. unu: E vreo aluzie? Gh. P. doi: Nu-i nici o aluzie... Fii liniștit... Gh. P. unu: (nu-i liniștit) Sînt liniștit... Gh. P. doi: (se apropie de el, îl mîngîie pe păr) Adevărul e că sîntem două javre de bătrînei simpatici..., doi foști actori care... vor să mai joace... și-atunci se joacă pe ei..., se prefac că le pasă de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]