12,206 matches
-
să salute respectuos pe cei mai în vârstă. Unul din părinți chiar mi-a spus într-o bună zi: „Apoi, domnule învățător, dacă cutare ori cutare copil care erau spaima câinilor și a copiilor mai mici altădată și acum merg liniștiți și salută în dreapta și în stânga, înseamnă că s-a schimbat ceva în școală și în satul nostru!” Lumea satului vedea și aprecia munca noastră educativă. Ce bine am făcut că nu i am părăsit! În vară, avem musafiri din partea rudelor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
raional, care abia acum se hotărăște să facă lumină în această spinoasă problemă. Ulterior, lucrurile s-au limpezit și din acest conflict am ieșit cu obraz curat față de organele administrative și de învățământ. Abia așteptam să pornim munca în școală, liniștiți și siguri, că nu vom mai avea neplăceri. Asta era dictatura proletariatului cu ascuțirea permanentă a luptei de clasă! Eu am avut norocul de a mă face înțeles și de a fi lăsat să lucrez așa cum simțeam eu că trebuie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ca să pretind salariu și că, pe timpul absenței nu mă va plăti! Liniștit îi spun despre legalitatea plecării la examen și că tot legal voi fi plătit! Inspectorul tună și fulgeră, strigând că nu mă va plăti, în timp ce eu cu ton liniștit și sigur îi reamintesc că legea e de partea mea și că mă va plăti, oricum! El nu! eu da! și astfel părăsesc încăperea spunându-i: „Mă așteptam să văd că mă felicitați colegial pentru calificare și când colo... la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
treizeci de inși, inclusiv două cadre didactice, care în particular mă apreciau ca om și coleg, dar în ședința de excludere nici n-au îndrăznit să se uite la mine tot de... teamă... Sunt judecat și exclus! Cu voce aparent liniștită întreb încet pe secretarul Țolescu cu rol de acuzator: „Spuneți-mi, tovarășe secretar, de ce sunt exclus?” Cu o voce precum tunetul îmi spune de sus, răspicat: „Cum? mai ai curajul să mai și întrebi? - Da! tov. secretar, întreb, fiindcă e
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lase în pace... I se răspunde imediat pe un ton vehement: „Tovarășă’, când cineva mă calcă pe bombeu - există această formulare - eu merg până la distrugerea omului!” Fără alte comentarii... Deci în acel moment consideram că intru într o fază mai liniștită a vieții mele pentru că îmi recăpătasem liniștea de care dusesem lipsă până atunci. Două luni mai târziu moare mama, sfânta care-mi dăduse viață și mă protejase față de tata, pe când mă ascundeam prin cireșii uriași de lângă casa noastră, savurând câte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Gheorghe, Simion Vasile și Titu Gheorghe căzuți pe front în diferite etape ale campaniei militare. Ultimul căzut era nepotul prof. Todicescu. Fiecare din cei strigați răspundea prezent, adăugând și câteva cuvinte privind realizările de până atunci. După aproape trei ore, liniștiți și fericiți, urcăm într-un autobuz și coborâm în centrul orașului, după care, cu mers agale, abia simțit, ne îndreptăm prin fața Primăriei, a Sfatului, spre localul fostului liceu de fete „Iorgu Radu”. În marele hol de la parter mese întinse cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aceasta soția pregătește totul și toți invitații au venit în casa noastră ca la o masă în familie. De la Complexul școlar ne deplasăm cu un autobuz iarăși spre centrul orașului cu vădite răni după cutremur și apoi, ca un grup liniștit de oameni așezați, am urcat spre casa noastră. Deși modestă, casa noastră a plăcut tuturor, prin poziția însorită ce ocupa și mai ales prin liniștea ce oferea locatarilor săi. Așezați în jurul meselor, începem a ne face mental prezența celor veniți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe măsură ce se apropia termenul de îndeplinire eram tot mai nesigur pe această mișcare. Când am aflat că nu se mai poate vinde casa din Buftea m-am bucurat ca de o mare realizare, pentru că rămâneam pe loc, în casa mea liniștită. Rămân pe loc, cu acel secretar de partid căruia nu-i plăceau ochii mei. Prin mai-iunie 1989 sunt tot mai mult înfierat de secretar! Din timp în timp amintea că n-am făcut cutare ori cutare lucru, motiv de a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
poate după modelul vechilor state-oraș grecești. Face parte din rândul statelor „liliputane”, având o suprafață de doar 1,5 km2, în care își fac veacul mari personalități ale filmului, culturii și ale capitalului internațional. Mașini și iarăși mașini luxoase străbat liniștit și ordonat prin fluxul permanent al unei circulații cu multe semne și puțini agenți de circulație... Ne vedem liniștiți de drum, încadrându-ne acestui intens flux circulator. Puțin după aceasta, cu soarele în față ajungem la granița franco-italiană în același
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai adus o parte din iubirea ta pentru mine, nemărturisită în zâmbetul neterminat al soarelui de munte. Mi-au fost aduse, iată, cărările pe care urcam urmându-te cu credință și încrâncenare, mi-a adus vocile vântului din vârful acela liniștit și apropiat de divinitate; mi-a fost adusă bucuria noilor descoperiri, ceața fiecărei dimineți prevestitoare de vreme bună, liniștea serilor cu stele căzătoare și dorințe puse spre împlinire. Ciupercile necunoscute mie, amintirile copilăriei tale, rufele scăldate-n pârâu cu râsul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sâmbătă - Piața Sitagma, la Posta), am plecat în insula Patmos. Acolo am trăit o săptămână de încântare, liniște și uimire. Am ajuns cu vaporul după zece ore pe Marea Egee la Patmos, unde am stat într-un camping plin cu tineri liniștiți, care scriau jurnale, vederi, sau jucau cărți pe terasa unui mic restaurant, unde puteam lua masa fără teama de a ne ruina. Dimineața făceam plajă și baie într-un mic golf unde mai apărea și câte un iacht american. Căldura
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
adevărat. De-acum nu mai contează. Premiu? Glorie? Bani? Nu. Cred că am câștigat în fața mea, și că am datoria sacră de a lupta cu mai multă încredere în mine. N-am murit ca actriță! Trebuie să exist! Ce seară liniștită... Ce emoții trecute, dor de Liviu, cu Roxana plecată, cu mine singură și cu trăsnetele naturii. Doamne!!, dă-ne sănătate! Vineri 27 mai 1994 - Bacău Sunt ore grele de așteptare. Ar fi îngrozitor ca după două zile în care mi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la 11.00 (noaptea) vorbind singură prin cameră și pe balcon, am primit vestea cea mare de la sonorizatorul care a fost foarte drăguț și m-a ajutat teribil în Festival. Apoi mi-a dat telefon domnul Andrieș. Așa că am adormit liniștită după ce i-am anunțat pe mama și pe tata, cu mâinile spre cer: „Să vă bucurați și mândriți pentru mine”. Dimineața a fost simplu. Și... de-acum gata. Sunt în tren și abia aștept să ajung acasă la Liviu și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de-a porni de la Cairo, în relatările scrise, mai vreau să descriu apusul de soare la care am asistat ieri, după masă, spre seară. Văzut de la nivelul apei, unde mă aflam - la Recepția vasului - secondat de o muzică discretă și liniștită ca fluviul pe care plutim, apusul de ieri va rămâne închis în sufletul meu ca unul din cele mai frumoase și liniștite momente ale vieții mele. Pornind de jos (la bază fiind socotit Nilul), până spre cerul înseninat cu Crai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
spre seară. Văzut de la nivelul apei, unde mă aflam - la Recepția vasului - secondat de o muzică discretă și liniștită ca fluviul pe care plutim, apusul de ieri va rămâne închis în sufletul meu ca unul din cele mai frumoase și liniștite momente ale vieții mele. Pornind de jos (la bază fiind socotit Nilul), până spre cerul înseninat cu Crai Noul cel mai perfect văzut vreodată, parcurgi mai multe planuri de culori și forme pe orizontală - malurile albe, linia orizontului roșie, apa
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe o barcă cu motor condusă de un tânăr cu pielea ca abanosul, îmbrăcat într-o cămașă lungă și albă ca zăpada, de o frumusețe stranie și sănătoasă. Am fost transportați astfel pe insula Elefantina pentru a vizita grădina botanică, liniștită și liniștitoare - un parc imens, de fapt, cu copaci umbroși și prietenoși și, după aceea, aceeași barcă ne-a lăsat pe țărmul deșertului cu nisipul ca aurul de 18 karate, pentru a vizita mausoleul unui om de-al lor (Abu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de o cină bogată și caldă. Nu mai ținem minte nici unul din grup ce-am mâncat. Ieri a fost o zi de plajă pe malul Mării Roșii. Am stat la soare și ne-am îmbăiat în apa limpede, albastră și liniștită, având o concentrare imensă de sare. Lacomă de soare și de baie-n mare, bineînțeles, am făcut o insolație de care n-am scăpat nici azi. Mi-a fost rău, am aiurat, dar acum sunt tot pe plajă, la umbră
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fost greu, frumos și iată-ne ajunși în apropiere de Jerapetra, pe latura de sud a insulei. Mai puțin aglomerat decât locurile de până acum, locul unde ne aflăm mi se oare ideal pentru noi. Un camping curat pitoresc și liniștit. Totul este parcelat, astfel încât oriunde te-ai așeza ai sentimentul că te afli într-o curte de la țară. Campingul este așezat într-o livadă de măslini. Taverna este amenajată astfel încât poți sta, chiar dacă nu consumi nimic. În mijloc sunt mesele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de la recepție. Plaja din apropiere nu are nisip, în schimb, pietrișul este mărunt, colorat și foarte prietenos. Te poți așeza direct pe el ca să-ți încălzești oasele. În sfârșit... marea este limpede ca o apă de izvor, caldă și deocamdată liniștită. Pare un loc uitat de lume, deși lume există și aici. Ne salutăm unii cu alții, indiferent de ce nație suntem. Totul este străjuit de un lanț de munți, golași și stâncoși. Cred că este unul dintre cele mai frumoase locuri
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Acestea fiind făcute, am pornit, de data asta, la deal, deci punctul fixat era opus mării, și după ce-am vizitat o parte din cetatea medievală, două catedrale și mai multe străduțe dinspre care sunetul unui flaut rezona cu orele liniștite ale după-amiezii și după ce ne-am tras sufletul pentru ultima oară, am sfidat durerea care stăpânea picioarele noastre, și am pornit pe Rambla în sus, ușor, ușor apropiindu-ne de Passeig Gracia unde, tot din fața casei lui Gaudi, am coborât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a permis să ne tragem sufletul mai mult de zece minute și mai puțin de o oră, ne-am răcorit cu apă, Coca-Cola sau bere și am pornit din nou înspre catedrala unde, așezați pe bănci, am urmărit traseul pelerinilor liniștiți, dornici să atingă Madona Negra. Aici am ascultat un cor scurt care a făcut bine spiritului nostru înfierbântat, și fără a mai zăbovi, ne-am întors în parcarea care era arhiplină, plecarea noastră fiind pândită de mulți care n-aveau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pământ binecuvântat tot de Dumnezeu, cu oameni harnici, veseli, mândri și încăpățânați, care prețuiesc darurile Lui. Astăzi am fost la Girona cu mașina. Am putut sa ne bucurăm de priveliștea oferită, iar în orașul istoric ne-au încântat căile înguste, liniștite și întortocheate. Roberto Zucco Miercuri 15 septembrie 1999 Am început, în sfârșit, repetițiile la „Roberto Zucco” de Bernard Marie Koltes, în regia lui Alexander Hausvater. Deși am venit din concediu special acum două săptămâni pentru a începe exercițiile de mișcare
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din opere, iar eu am recitat Giuvaere de Arghezi, Miron și frumoasa fără corp de Eminescu și am cântat două cântece populare. Nu prea sunt dispuși să glumească cei invitați, așa că ne mulțumim cu discuții neutre și atât. Atmosfera este liniștită. Asta poate fi bine, dar și rău. Lipsește nebunia. Oamenii s-au schimbat sau eu? Eu încă am nevoie de veselie, de iubire și comunicare. La ora 23 toată lumea e în pat. Vineri, 5 iulie După ce am mâncat brânza de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în plin chef cu lăutarii cântând sub unul din cele două șoproane. Vin la căldare, mici, musafiri și vechi și noi, sârbe și hore, tot ce se poate face la o astfel de adunare unde toată lumea putea răsufla, în sfârșit, liniștită, căci - vorba lui Shakespeare - totul e bine când se termină cu bine. Marți, 9 iulie Ne-am lins rănile cu toții după orgia din ajun. Miercuri, cu siguranță Ecaterina și Zgripți s-au trezit singure, mirate, bănuiesc eu, că nu mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în lumea celor drepți după ce și-a împlinit datoriile față de cea pământeană vreme de o sută și un an, ADA i s-a alăturat, împăcată cu sine și cu lumea, iertându-i pe toți, să se odihnească într-un colț liniștit, loc situat pe axul răsăritean al bisericii albe ce tronează la baza colinei din vechiul cimitir din Mănăștur. Amintirea personalității sale, complexă, energică, generoasă și altruistă, deschisă, explozivă, temperamentală, năvalnică, cuceritoare, de luptătoare al cărei curaj nu avea limite, devoțiunea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]