12,849 matches
-
străină. Dar tenacele Tai An era tot mai aproape de fur, precum undele concentrice se strâng mereu mai aproape de piatra zvârlită În apă. A schimbat de nenumărate ori numele și mahalaua. Asemenea celorlalte științe exacte, magia e doar un licurici care luminează În bezna nesfârșită drumul pe care-l străbatem cu zadarnice poticneli; luminile ei se puseseră pe locul unde stătea pitit furul, dar magul nu-i aflase nici casa, nici chipul. Dar el Își urmărea fără răgaz țelul neostoit. — Înveteratul client
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Înțelegeri, ar fi potrivit poate ca domnia voastră să schițați, În linii mari și cu spirit sintetic, gestația lui Nord-Nord-vest, de la primul simptom până la producția masivă. Vă somez: ab ovo, ab ovo! Chipul aproape inexpresiv și cenușiu până atunci s-a luminat. Imediat aveau să vină șuvoi vorbele precise. — La Început, planurile mele n-au depășit domeniul literaturii, mai mult chiar, al realismului. Visul meu - neîndoios, nimic extraordinar - era să scriu un roman al pământului, simplu, cu personaje umane și un obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iar pe Ortega l-a lovit strechea să se ducă. A plecat ca fugărit de-o fiară, iar porcul, a cărui culoare șovăie Între alb și negru, l-a Întovărășit personal până când i-am pierdut din vedere. Ambianța s-a luminat o dată cu plecarea porcului etc. și eu m-am proptit În balansoar, unde, stând comod, m-am abandonat lecturii pe diagonală, În vederea trecerii În revistă, ordonată și judicioasă, a broșurii de referință. Așteptările nu mi-au fost Înșelate! Îmi aștern la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a Împuținat cristalurile: „Pentru dușmani, nema justiție“. A scuipat vorbele așa dă plesnit, că iera să să Înece cu dopu care Îl șterpelise pă post dă biscuit. Da tot a urlat: — Un kil dă molan! A fost fulgeru care a luminat bezna. Am mișculat niscaiva picăturici colorate Într-un pahar mare dă apă, care omul și l-a trântit Între piept și cocoașă de l-a scos din Încurcătură. Tărășenia, fără Împortanță, de vrei matale, m-a ținut dăștept până la piuitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ecran. Dar dincolo de el, În Întuneric, Harry Adams Își aranja Încruntat ochelarii pe nas. Apoi lumina proiectorului se stinse. Camera se scufundă În Întuneric. Norman Îl auzi pe Barnes: — Mii de draci, iar? Cineva bâjbâi la ușă; cadrul acesteia se lumină. Beth se aplecă spre Norman și-i spuse: — Ăstora li se stinge mereu lumina pe-aici. Liniștitor, nu? După câteva clipe, lumina se aprinse din nou. Barnes continuă: — La 25 iunie, un vehicul teleghidat SCARAB a prelevat o probă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În evoluția speciei umane“? zise Ted. — Desigur. Crezi că va fi? — Ce să fie? — Un nou prag. — De ce nu? — Și dacă atunci când o vom deschide nu vom găsi decât o grămadă de vechituri ruginite și nimic valoros care să ne lumineze? — Bine gândit, admise Ted. — Două sute optzeci și cinci de metri. Aprindem luminile exterioare, spuse pilotul. Prin hublou văzură niște pete albe. Pilotul le spuse că acestea erau particule aflate În suspensie, În apă. — Contact vizual. Am ajuns la fund. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
apăsă butonul pe care scria marcajul „DESCHIDERE“. Semnul cu „AJUSTAREA ATMOSFEREI“ Începu să clipească. Apoi, cu un huruit, ușa alunecă lateral, Întocmai ca o ușă de avion. Pentru moment, Norman nu văzu decât Întunericul de dincolo de ușă, Înaintară cu precauție, luminându-și calea cu lanternele, și văzură niște grinzi și o tubulatură complexă. — Verifică aerul, Beth. Beth scoase sonda unui analizator portabil de gaze. Afișajul se lumină. — Heliu, oxigen, urme de CO2 și vapori de apă. Proporții normale. Este o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
avion. Pentru moment, Norman nu văzu decât Întunericul de dincolo de ușă, Înaintară cu precauție, luminându-și calea cu lanternele, și văzură niște grinzi și o tubulatură complexă. — Verifică aerul, Beth. Beth scoase sonda unui analizator portabil de gaze. Afișajul se lumină. — Heliu, oxigen, urme de CO2 și vapori de apă. Proporții normale. Este o atmosferă presurizată. — Adică nava Își reglează singură atmosfera? — Se pare că da. — Bine. Scoateți-vă căștile. Barnes și-o scoase primul, respirând aerul navei. — Pare În regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
iluzie optică sau o hologramă. Norman citi inscripțiile de deasupra instrumentelor: „Accelerare pozitivă“... „Servo-mecanism piston F3“... „Glisor“... „Site“. — Altă tehnologie nouă, remarcă Ted. Reminiscențe ale cristalelor lichide, dar net superioare. Un soi de optoelectronică de vârf. Brusc toată consola se lumină În roșu, fenomenul fiind Însoțit de un sunet intermitent. Surprins, Norman sări Înapoi: pupitrul de control se trezea la viață. Fiți atenți! Un flash orbitor de lumină inundă camera, imprimându-le pe retine imagini remanente și aspre. Doamne... Un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
emoțional; era pur și simplu pornit. Și se agăța de tinerețea sa din cauza sentimentului că timpul trecea și Încă nu realizase nimic. Era o situație neplăcută și tristă. — Păi, expediția nu s-a terminat Încă, spuse Norman. — Nu, spuse Ted, luminându-se deodată. Ai dreptate. Ai perfectă dreptate. Mai sunt o mulțime de experiențe minunate care ne așteaptă. Știu că ne așteaptă. Și vor veni, nu-i așa? — Da, Ted, spuse Norman. Vor veni. BETH — Fir-ar a dracului de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și continuă: — Vreau să-ți aduc la cunoștință, Norman, că am mai rămas doar noi trei. — Tu, eu și Harry? Exact: tu, eu și Harry. Harry dormea liniștit pe podea, Între cușete. Norman se aplecă, Îi ridică o pleoapă, Îi lumină pupila. Irisul se contractă. Ăsta nu poate fi raiul, spuse Harry. — De ce nu? replică Norman. Îi lumină și cealaltă pupilă: și aceea se contractă. Pentru că ești aici. Psihologii nu au voie să intre În rai. Zâmbi fără vlagă. — Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
eu și Harry? Exact: tu, eu și Harry. Harry dormea liniștit pe podea, Între cușete. Norman se aplecă, Îi ridică o pleoapă, Îi lumină pupila. Irisul se contractă. Ăsta nu poate fi raiul, spuse Harry. — De ce nu? replică Norman. Îi lumină și cealaltă pupilă: și aceea se contractă. Pentru că ești aici. Psihologii nu au voie să intre În rai. Zâmbi fără vlagă. — Poți să-ți miști degetele de la picioare? Mâinile? — Pot să-mi mișc orice. Am urcat aici de jos, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În care sfera se deschisese singură. Banda aceea se afla acum lângă aparat. O luă, o introduse În fantă și porni aparatul. „De ce te mai uiți la ea acum? “ Își zise. „Nu faci decât să Întârzii. Pierzi timpul.“ Ecranul se lumină și așteptă să vadă imaginea familiară a lui Beth mâncând din prăjitură, cu spatele la monitor. Ei, dar asta era o altă bandă! Era o Înregistrare direct de pe monitorul care prezenta sfera strălucitoare. O privi câteva secunde, dar nu se Întâmplă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
prin intercom se Întrerupsese. Era singur. Deschise trapa și intră În submarin, Își deblocă siguranța căștii și o scoase de pe cap. „Atențiune! Optsprezece minute și numărătoarea continuă.“ Norman se așeză În scaunul capitonat al pilotului, În fața comenzilor. Instrumentele clipiră, se luminară, iar pe ecranul aflat chiar În fața lui apăru: DEEPSTAR III - MODULUL DE COMANDĂ Aveți nevoie de ajutor? Da Nu Anulat Apăsă pe „Da“. Așteptă să apară cadrul următor. Păcat de Harry și de Beth. Îi părea rău că era nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
marea liniștită, cerul, norii pufoși. — Ai văzut? strigă Harry În urechea lui Norman. Ai văzut? E o zi a dracului de perfectă! 00.00 ORE Când se trezi, Norman văzu o rază strălucitoare de lumină ce pătrundea prin singurul hublou, luminând toaleta dintr-un colț al camerei de decompresie. Lungit pe banchetă, privi În jurul său: un cilindru orizontal, lung de cincisprezece metri; câteva banchete, o masă metalică și niște scaune În mijloc, toaleta din spatele unui mic paravan. Harry sforăia În patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
El e cel ce întrebă și tot el, cel ce răspunde, bunul ca și răul, deșteptul și idiotul, frumos și urît în egală măsură. El însuși, ca fiecare, divizat din naștere spre a muri și în moarte spre a-i lumina nădejdea învierii. Da, tinere, nu că mă apăr dar am fost, conștient sau nu, în fiecare moment și judecător și judecat; verdictele s-au amestecat în mine și de aceea nu-mi dau seama dacă eu sau întreaga lume e
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
rămasă în dorință și tu te-ai visat ca mine, cuceritor. Acum, fiind lăngă tine, Omphalos, simți și tu această dulce suferință. Și, V. tînăr, îl simt. Sînt mîngîiat de fantomele ce dorm în real ca poetul căruia visul îi luminează drumul. Lumea eterică e o mireasmă însingurată iar sufletul meu o inspiră și-o simte biciuindu-i instinctele. Fratele meu vede ceva. Nimic din perfecțiunea aceea nu poate fi adunat laolaltă. De aceea zîna gîndită nu e nici o femeie întîlnită
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și de alta. O linie care mă închide. V. din spital cu greu mă pot desprinde de viziunea plajei. Ridicînd privirea îl descopăr pe Doctor aplecat deasupra trupului meu. Cu o mînă îmi ține pleoapele ridicate și cu cealaltă îmi luminează cu o lanternă mică ochii. Dar zăbovește atît de mult încît pare că se uită în oglindă. Încet, strecurîndu-mă pe lîngă mîna lui și sclipind pentru o clipă în lumina becului minuscul, mă apropii de proprii mei ochi și pătrund
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pătrund acolo. Plonjez în micile discuri negre care refuză să-i răspundă la stimuli. Mă pomenesc pentru cîteva momente făcînd o excursie halucinantă printr-o monstruoasă clădire. Sute de camere pe care le străbat. Urc și cobor etaje. Totul e luminat strălucitor deși n-aș putea spune de unde vine lumina. Observ că pe pereți nu sînt tablouri și nici tapiserii ci, de diverse mărimi și stiluri, stau atîrnate zeci de mii de oglinzi ce te sufocă cu aplele lor reci și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
devină o victimă și nu mai are acum cum să dea vina pe nimeni. Nici măcar pe el însuși. A făcut primul pas. Primul mare pas greșit spre rătăcirea din gînd. Aud ultimele cuvinte ale celui tînăr: „-În loc să-mi lumineze infinitul, viața din jur îmi dezvăluie, în ea ca și în mine, doar nemernicia.” O hulă din interiorul mării albastre închisă în sticlă deschide geamul încăperii unde cei doi discută. Cum de nu văd cei doi cum camera se umple
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pus la marginea mării este pîndit de surpare.” Doctorul se oprește o clipă din plimbarea sa prin cameră și se uită atent la mine. „Da?”-replică el. „-Atunci, de ce nu te faci critic?” Deasupra mării vitraliului meu răsare încet soarele luminînd păsările, învelindu-le într-o lumină roșie. Cerul e cuprins de raze vineții dincolo de orizont. Privesc cu speranță acolo. Ce eliberări va declanșa această zi neanunțată? Dar spaima se cuibărește încet, încet, din nou în mine căci, odată ridicat deasupra
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
își sintetizează singur propriile morfine ce-i abolesc chinul. Știe că nici o durere nu poate dura o veșnicie. Cel mult, poate precipita o moarte. „-Nu-i strigător la cer?” -îl întreb la rîndu-mi. „-De ce să tresari doar cînd și cînd, luminat de descărcarea visului tău otrăvit de respirația morții, la urmă, cînd se termină totul? De ce, cînd durerea asta tremură în tine? Doar să-ți sufleci mînecile și să le scufunzi în propriul suflet. Și s-o ridici la piept, s-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și mută, ucigătoare iubire ce nu vrea să mai recupereze nimic din acele flori ale înnoptărilor ce-ți repetau că mi-a fost atât de dor să mă prefac într-o stea și să-mi privesc luceafărul ce știe să lumineze prin ÎNTUNERICUL GLACIAL AL DISTANȚELOR. IMENSITATE ALBASTRĂ DE GÂNDURI De când te iubesc iubire, timpul s-a oprit pentru a ți spune că ești cel mai frumos din lume, ești cel mai frumos din toate visele mele, de aceea, voi încerca
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
părăsit niciodată, în calea tuturor dezamăgirilor și ele destul de furtunoase. Ei ce au cules toate amestecurile vegetale în care am tulburat setea unui fum albăstrit de trecut. Ei, ce prin florile îmbătrânite, salvează gândul încremenit, în care voi continua să luminez prin această rană a stelei morbinde. ESENȚA DIVINITĂȚILOR ASTRALE Domnului avocat Gabi Buculeasa În glasul nopții, sufletul dorului împachetat în fulgi de stele îmi săruta în trecere liniștile imprevizibile ale înaltului. Și n-am știut de ce îmi plânge-n astre
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
jumătate neînțeles, de aceste ființe lipsite de puterile universului. Ele, puterile ce se-adună toate la sfatul veșniciilor albe, și de cele mai multe ori, mi-au arătat drumul presărat cu stele unde trebuie să fiu PRINȚESĂ peste un PĂMÂNT DE CER, luminat de o lumină divină. Ce-ar trebui să le răspund când ei sunt legați la ochi, dar și mintea lor le este de CEAȚĂ, nu văd decât ce aduce ziua de mâine. Dar această zi poate să fie de cele mai multe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]