12,372 matches
-
încearcă să fie aplicat. Dar exact această aplicație poate fi și marea lui slăbiciune. Spre exemplu aici sunt incluse biografiile lui Richard Steele și Joseph Adison. Steele și Adison sunt o mare problemă pentru că ei sunt scriitori discursivi și nu narativi. În mod similar Upton Sinclair este inclus și se citează lucrarea "Jungle" ca având exemple de jurnalism literar. Dar, din punct de vedere formal, "The Jungle 29" este o declarată și evidentă operă de ficțiune. Se mai întâmplă să apară
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
J. Kaul - American Literary Journalists 1945-199530. Este prima lucrare dintr-o serie, care conține biografiile a treizeci și șase de autori din perioada de după al Doilea Război Mondial. Dar în același timp el răspândește mitul literar conform căruia jurnalismul literar narativ ar fi un fenomen apărut după război, și este strâns legat de noul jurnalism. Kaul notează: "Criticii, cercetătorii și practicienii jurnalismului literar au încercat din răsputeri să găsească modalități de definire ale apariției acestei forme de expresie care a revitalizat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
asupra genului prin intermediul unor scurte biografii a șapte autori (117/19-119/21). În 1974 Jay Jensen descria cum noul jurnalism ar fi un termen vechi pentru diferite forme de abordare jurnalistică foarte deosebite de ceea ce noi azi numim jurnalismul literar narativ (37). În plus el observă că tehnicile folosite de noul jurnalism au antecedente istorice. În 1975 Joseph Webb declară într-un articol că noul jurnalism din anii '60 derivă dintr-un impuls "romantic" al cărui traseu poate fi urmărit istoric
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dispuse cercurile academice să recunoască. Poate în felul acesta vom începe să înțelegem de ce Hapgood aducea în discuție cu atâta căldură, ceea ce el numea "scrierea vie", dorindu-și cu ardoare o apreciere mai profundă a acesteia. 1 Apariția jurnalismul literar narativ modern Mulți ani după aceea, când a aruncat o privire asupra începuturilor carierei sale de editor, de pe la 1890, Lincon Steffen îi dădea următorul sfat reporterului, scriitorului și editorului Abraham Cahan: Aici e o știre, Cahan, despre un bărbat care și-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să câștige în adâncime și substanță critică. Acestea fiind spuse pun în acord pozițiile lui Connery și Many trăgând concluzia că perioada de după războiul civil marchează nu atât prima perioadă a jurnalismului literar cât prima perioadă modernă a jurnalismului literar narativ în Statele Unite. Făcând aceasta încerc să vin în întâmpinarea obiecției îndreptățite că au existat de mult forme ale jurnalismului literar narativ. Cu această ocazie vom da o definiție preliminară jurnalismului literar narativ. Mă refer la acele povestiri despre fapte reale
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
perioada de după războiul civil marchează nu atât prima perioadă a jurnalismului literar cât prima perioadă modernă a jurnalismului literar narativ în Statele Unite. Făcând aceasta încerc să vin în întâmpinarea obiecției îndreptățite că au existat de mult forme ale jurnalismului literar narativ. Cu această ocazie vom da o definiție preliminară jurnalismului literar narativ. Mă refer la acele povestiri despre fapte reale din viață care se citesc ca o nuvelă sau o schiță - așa cum îl sfătuia Steffens pe Cahan. O asemenea definiție ridică
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar cât prima perioadă modernă a jurnalismului literar narativ în Statele Unite. Făcând aceasta încerc să vin în întâmpinarea obiecției îndreptățite că au existat de mult forme ale jurnalismului literar narativ. Cu această ocazie vom da o definiție preliminară jurnalismului literar narativ. Mă refer la acele povestiri despre fapte reale din viață care se citesc ca o nuvelă sau o schiță - așa cum îl sfătuia Steffens pe Cahan. O asemenea definiție ridică anumite probleme pe care le voi discuta pe măsură ce le vom întâlni
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Făcând aceasta vom descrie detaliat și vom plasa la locul lui acest gen multă vreme ignorat. Fiind citite ca o nuvelă sau o schiță, aceste texte erau mai mult decât suma mijloacelor retorice asociate în mod tradițional cu aceste tipuri narative. În plus rezultatul era deseori o metaforă socială sau culturală, cu un potențial dincolo de informația imediat conținută și în cel mai larg sens a ceea ce înseamnă o metaforă. În sens larg, deși nu exclusiv, această metaforă poate fi despre îmbrățișarea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sens larg, deși nu exclusiv, această metaforă poate fi despre îmbrățișarea înțelegerii sociale și culturale a Celuilalt. Trei factori evidenți și extrem de vizibili converg în același timp pentru a confirma pozițiile lui Connery și Many atunci când afirmă că jurnalismul literar narativ s-a maturizat în acea perioadă. Primul și unul din cele mai răspândite argumente este "adoptarea" tehnicilor care sunt asociate în mod obișnuit cu ficțiunea realistă - dialogul, construcția în scene, detaliile concrete și desfășurarea acțiunii. Mulți dintre cercetători au acceptat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
desfășurarea acțiunii. Mulți dintre cercetători au acceptat acest lucru ca pe un criteriu de includere în gen35. Sugerez termenul de "adoptare" numai ca pe o încercare, datorită faptului că aceste tehnici au fost mult timp utilizate în scrierile jurnalismului literar narativ. Într-adevăr, folosirea lor o precede pe cea din literatura realistă și din nuvela de ficțiune. Dar este adevărat că după Războiul Civil evoluția realismului în romanul de ficțiune ajută la redirecționarea eforturilor jurnaliștilor narativi, ca și cum ceea ce ei ar fi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
utilizate în scrierile jurnalismului literar narativ. Într-adevăr, folosirea lor o precede pe cea din literatura realistă și din nuvela de ficțiune. Dar este adevărat că după Războiul Civil evoluția realismului în romanul de ficțiune ajută la redirecționarea eforturilor jurnaliștilor narativi, ca și cum ceea ce ei ar fi preluat fusese abia descoperit. Al doilea factor este acela că genul era practicat mai ales de jurnaliști profesioniști sau de cei care au lucrat ca jurnaliști profesioniști și a căror deschidere către public era în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
puternic pe cititori. Nu pot să-ți citez nici o altă scriere în care curiozitatea este stârnită și răsplătită mai bine decât aici" (Memoirs 326). În această "narațiune" din viața reală umplută cu "imagini" avem o primă formă a jurnalismului literar narativ. Boswell ne dezvăluie intenția lui de a încerca să scrie reportaje din viața reală în maniera unui roman când notează dezamăgirile cu care a fost confruntat în viață în al său Jurnal londonez: "Lasă-mă să cred că eroul unui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să cred că eroul unui roman sau al unei nuvele nu trebuie să se afle permanent într-o stare de fericire, căci povestea trebuie să fie mereu vizitată de ghinioane" (Memoirs 206). Căutând faptele premergătoare versiunii moderne a jurnalismului literar narativ, am făcut apel la Boswell și Johnson din cauza preocupării lor de a interpreta lumea și fenomenele ei concrete. În descrierea călătoriei în Scoția făcută împreună cu Johnson, Boswell caracterizează apologetic intenția sa retorică (la fel ca și moralistul și economistul Adam
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
New York City, "Crane uzează o mulțime de tehnici literare incluzînd contrastul, dialogul, descrierea obiectelor, structurarea atentă a scenelor, selecția riguroasă a cuvintelor ca pe un repertoriu al imaginarului și al ironiei" ("Third Way" 7). Romancierul Crane a practicat jurnalismul literar narativ cel târziu din 1892 când reportajele sale despre New York au început să fie publicate - povești cu subiect profund uman despre viața de zi cu zi în metropola aflată în plină dezvoltare, pe care Crane le caracteriza într-o scrisoare către
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Către William H. Crane"). Avea un ochi deosebit pentru a înregistra amănuntele vieții cotidiene. Spre exemplu, în "Un chefliu simpatic într-un tramvai aglomerat", Crane înregistrează isprăvile unui om în stare de ebrietate și reacția pasagerilor la ele. Printre tehnicile narative specifice romanului folosite de Crane se numără și scenele descriptive: "Bărbatul beat își așează palmele pe genunchi și se uită în jurul său cu nemărginită bucurie... Petrece câteva clipe de reflecție pline de spaime, calculând cu grijă pe degete. Apoi comandă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de gaz fumând o țigară. Erau, în bună parte, înalți, spătoși, cu fețele roșii, foarte joviali și nu atât de bănuitori pe cât te-ai fi așteptat să fie" (Frank Norris, 120). Un alt scriitor prolific care a practicat jurnalismul literar narativ și care a fost în mare măsură uitat este Lafcadio Hearn. În 1870 Hearn anticipa jurnalismul literar narativ din 1890. Și asta cu toate că era un ziarist care nu scria știri obișnuite. Ca mulți alți jurnaliști literari narativi el era și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
atât de bănuitori pe cât te-ai fi așteptat să fie" (Frank Norris, 120). Un alt scriitor prolific care a practicat jurnalismul literar narativ și care a fost în mare măsură uitat este Lafcadio Hearn. În 1870 Hearn anticipa jurnalismul literar narativ din 1890. Și asta cu toate că era un ziarist care nu scria știri obișnuite. Ca mulți alți jurnaliști literari narativi el era și adeptul curentului principal privind scrisul în ziare. Printre exemplele de activitate jurnalistică obișnuită se numără descrierea plină de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
practicat jurnalismul literar narativ și care a fost în mare măsură uitat este Lafcadio Hearn. În 1870 Hearn anticipa jurnalismul literar narativ din 1890. Și asta cu toate că era un ziarist care nu scria știri obișnuite. Ca mulți alți jurnaliști literari narativi el era și adeptul curentului principal privind scrisul în ziare. Printre exemplele de activitate jurnalistică obișnuită se numără descrierea plină de șabloane pe care el o face inundațiilor produse de râul Ohio în 1877 (The Rising of the Waters 41
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
șabloane pe care el o face inundațiilor produse de râul Ohio în 1877 (The Rising of the Waters 41). Reportajul este plin de clișee pentru că îi lipsește în bună măsură concretețea detaliului necesar într-o construcție literară specifică jurnalismului literar narativ și este alcătuit din rezumate generice ale scenelor. Un alt exemplu este necrologul scris pentru Harper's Weekly în 1885 despre Jean Montanet, marele preot voodoo din New Orleans (Last of the Voudoos 42). În plus, Hearn era un scriitor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pline de opulență ale lui Hearn (care reflectă ceea ce un secol mai târziu se va numi realismul magic al scriitorilor latino-americani cum ar fi Gabriel Garcia Marques) nu pot decât să sugereze că el a fost numai un jurnalist literar narativ în trecere. Acestă inventivitate este echilibrată de faptul că în acea epocă jurnalismul său literar se suprapune temporal cu studiile de folclor și antropologie. De exemplu, "Levee Life45", publicat în 1876, este una din puținele relatări pe care "le avem
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care vânzătorii ambulanți merg din casă în casă ca să vândă fructe și alte alimente la ivirea zorilor în New Orleans (266-68). Dacă nu altceva, versalitatea de scriitor a lui Lafcadio Hearn reflectă cât de permeabile erau granițele dintre jurnalismul literar narativ și celelalte forme ale scrisului. Reputația lui Hearn a scăzut considerabil în secolul al XX-lea, dar la început era comparat cu Poe, Byron și De Quincey (Pattee, Istoria 424, 426, 428). A fost un scriitor enigmatic, povestirile sale timpurii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu note convențional realiste, în timp ce scrierile sale mai târzii devin din ce în ce mai romantice și mistice (Pattee 423-26). Și cu toată creșterea gradului de romantism și misticism Hearn continuă să scrie relatări convențional realiste, care se pot înscrie în genul jurnalismului literar narativ. Un exemplu este "Ti Canotie", o relatare despre doi băieți care se scufundă ca să adune monede în Martinica, unde Hearn a trăit între 1887-1889. O altă poveste este "At a Railway Station 47" (347-50), în care acțiunea are loc în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dar întotdeauna se descurcă și reînvie (35). Wriggles, ca și Dolly, are un aspect dezagreabil, chiar dacă îl atenuează prin considerație și blândețe, tot așa cum fața ei avea "rotunjimile tinereții proaspete". Când Connery notează despre stilul altor utilizatori ai jurnalismului literar narativ din perioada de după Războiul Civil "articolele conținând dialoguri, conversații lungi, o organizare pe scene sunt caracteristice... (și) era un lucru obișnuit în 1890 să lași interlocutorul să-și spună propria poveste, așa că multe articole aveau drept conținut paragrafe ale acestor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu arme în Cuba. Ea trage concluzia că între cele două nu există mare diferență, deși una este considerată ficțiune și a doua jurnalism. În cele din urmă ea documentează cu acest exemplu cum a fost identificat greșit jurnalismul literar narativ. Cele două relatări sunt bine cunoscutul articol al lui Crane "The Open Boat", publicat prima dată în Scribner's Magazine, și articolul de știri "Stephen Crane's Own Story", publicat în New York Press pe 6 ianuarie 1897 la numai cinci
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
următoarea prefață: "O poveste care intenționează să urmărească faptele: este experiența a patru oameni de pe Commodore, vaporul scufundat" (277). Articolul, chiar dacă este clar, a fost deseori antologizat ca o operă de ficțiune, și are dreptul să fie considerat jurnalism literar narativ, și iar a o privi ca pe o ficțiune literară convențională înseamnă să te dedai unei strategii literare elitiste care eludează pur și simplu originile narațiunii, pretinzând că nu există.49 Așa cum a demonstrat și Frus "amândouă narațiunile fac apel
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]