10,298 matches
-
Revoluția din 1989]], regimul Ion Iliescu împiedicîndu-i mai multe vizite din varii motive. Abia în 1992 Mihai poate da curs unei vizite, în cadrul căreia petrece Paștele în Moldova și atrage o mulțime uriașă în București, căreia i-l prezintă pe nepotul său, principele Nicolae. Aceasta rămâne ultima sa vizită până când Ion Iliescu pierde puterea, fiindu-i interzisă chiar și participarea la înmormântarea lui Corneliu Coposu. Fiica cea mare a regelui, principesa [[Principesa Margareta de România|Margareta]], abandonează munca de sociolog pentru
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
care s-a încheiat cu înfrângerea și moartea lor în bătălia de la Stamford Bridge. În 1068, el a acordat azil unui grup de exilați englezi care fugeau de William de Normandia, printre care se aflau Agatha, văduva lui Eduard Confesorul, nepotul său Eduard Exilatul și copii lui, Edgar Ætheling și surorile lui, Margareta și Cristina. În 1069 exilații s-au întors în Anglia pentru a se alătura unei revolte răspândite în nord. La sfârșitul anului 1070, Malcolm s-a căsătorit cu
Malcolm al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/330997_a_332326]
-
patronajul astronomului Galileo Galilei. Când Cosimo a murit, fiul său cel mare, Ferdinando, era minor. Acest lucru a dus la regența bunicii lui Ferdinando, Cristina de Lorena, și a mamei acestuia, Maria Magdalena de Austria. Cristina și-a dominat puternic nepotul chiar și după ce a devenit major, până la moartea ei în 1636. Mama și bunica lui au aranjat căsătoria cu Vittoria della Rovere, o nepoată a Ducelui de Urbină, în 1634. Cuplul a avut doi copii: Cosimo în 1642, și Francesco
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]
-
copii Maria Georgeta (n. 1926) din prima sa căsătorie cu Elena Ionescu și Constantin (1936-1999) din a doua legătură. Bolnav de cancer s-a stins din viață in patul Spitalului CFR 2 la vârsta de numai 67 de ani. Astăzi nepotul lui Aurel, Alexandru-Christian (n. 1969), trăiește împreuna cu soția sa Carmen și fiul lor tot la București.
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
devreme și fiind longeviv, este consemnat ca membrul Academiei cu cea mai îndelungată activitate. Henri Troyat s-a căsătorit cu Marguerite Saintagne în 1948, decedată în timpul vieții scriitorului (1914 - 1997). Are un fiu, Jean-Daniel, o fiică vitregă, Michèle, și șase nepoți. A încetat din viață în 2007, la vârsta de 95 de ani.
Henri Troyat () [Corola-website/Science/330999_a_332328]
-
a fost ridicat de către diplomatul și negustorul de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa cum se vehiculează (el decedând la scurt timp după procurarea moșiei Hîncești, în 1817), ci de către urmașii săi - fiul Murat, care a demarat construcția vilei boierești, și nepotul diplomatului, Grigore, care a încheiat lucrările respective. Conacul, de asemenea, este un monument de arhitectură înscris în Registrul monumentelor de cultură al Republicii Moldova. După terminarea războiului ruso-turc din 1806-12, Manuc Bei părăsește Bucureștiul și își lasă numeroasele sale afaceri pe
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
înainte de a găsi un cumpărător, potrivit altei surse ar fi omorât pentru trădare de către otomani. A fost înmormântat în pridvorul Bisericii Armenești din Chișinău. Construcția conacului a început sub conducerea fiului său, Murat (Ivan), și a fost terminată abia de către nepotul său, Grigore. Cei doi au construit un castelul în stil francez de o frumusețea uimitoare, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un parc imens. După cel de-al doilea război mondial conacul a trecut în proprietate sovietică
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
Annei și familiei ei prioritate în pretenția la tron față de cea a Casei de Lancaster, care nu provenea dintr-o linie linie continuă de sex masculin. De partea tatălui său, Richard pretindea tronul direct pe linie masculină, tatăl său fiind nepotul regelui Eduard al III-lea al Angliei prin cel de-al patrulea fiu, Edmund de Langley, Duce de York și a primei soții a acestuia, Isabela de Castilia. Se spune că mama lui Richard, Anne, a murit dându-i naștere
Richard Plantagenet, Duce de York () [Corola-website/Science/331004_a_332333]
-
au fost administrate de văduva sa, Lucia Cantacuzino-Pașcanu. Ea a murit în 1930 și a fost înmormântată în biserica din Popești; prin testament, moșia Popești a trecut la fiica ei, Olga. Aceasta se căsătorise în 1908 cu prințul Mihail Sturdza, nepotul fostului domnitor ai Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849). În 1930, Olga Sturdza era proprietară a 250 ha de teren de cultură și 58,88 ha d teren inexpropriabil la Popești, ea având și alte proprietăți. În urma reformei agrare din 1945, suprafața
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
și Jilava, au fost eliberate. În anul 1957 i s-a permis să plece din România și s-a stabilit la castelul soțului său de la Dieppe (Franța), unde a murit în 1971. Ea a lăsat ca moștenire domeniile de la Popești nepotului său, Dimitrie Sturdza (n. 1938), care locuia în Elveția. În castelul din Popești s-a instalat un fost sanatoriu TBC și apoi o anexă a Spitalului "Sfânta Maria" pentru copii retardați sau infectați cu HIV, imobilul ajungând într-o stare
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
începutul anului 1869 ziarele au raportat, ca a murit de apoplexie la micul dejun. Johann Simon a fost căsătorit cu Mărie von Nicarussi (n. 6 aprilie 1818). Soții au rămas sterpi. Simeon Gheorghe (Simon Georg) de Șină (1810-1876), fiul și nepotul antecesorilor lui de acelasi prenume, a fost consilier secret și membru al Camerei Superioare al imperiului austriac (1874). Mai departe, nobilul a fost membru al Senatului, a întreținut conducerea Academiei Maghiare de Stiinte precum și a Academiei de Arte Frumoase la
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
Hirschfeld reiese că baronul a decedat în urma unei boli de rinichi () în combinație cu o ipostază la plămân pricinuind o pneumonie precum o hipertrofie a inimii la vârsta de 67 de ani. Simeon ar fi vrut să-l adopte pe nepotul său Siegfried von Wimpffen pentru a menține numele „Șină”, dar n-a mai izbutit. Astfel el reprezintă ultimul succesor bărbătesc din această familie. Cu moartea baronului Simeon Gheorghe s-a stins numele Șină. Numele său mai este pomenit prin turnul
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
cu Danemarca. În timpul secolului al XVIII-lea, Ducii de Holstein-Gottorp au câștigat influență alegând cu grijă alianțe maritale cu case regale din Germania, Danemarca, Suedia, Norvegia și Prusia. Împărăteasa Elisabeta a Rusiei, care nu avea copii l-a proclamat pe nepotul ei Karl Peter Ulrich de Holstein-Gottorp moștenitor al tronului și când el a devenit Țarul Petru al III-lea în 1762, familia Holstein-Gottorp, ea însăși o ramură a Casei de Oldenburg, a devenit casa imperială a Rusiei care a domnit
Constantin Petrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/335393_a_336722]
-
Baronul , în , (n. 1830, Zara - d. 8 februarie 1887, Cernăuți) a fost un înalt consilier habsburgic, deputat în Consiliului imperial (Reichsrat) precum Landeschef ("Statthalter") al Ducatului Bucovina de origine italiană. În anul 1858, tânărul Alesani, jurist promovat, nepot al canonicului arhiepiscopiei Zara și Spalato (Split) cu același prenume, și-a început cariera ca conceptist, apoi secretar (1 mai 1859), numit de împărat consilier de guvern cu titlu și rang precum însărcinat cu conducerea districtului Split (15 octombrie 1861
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
(n. 1881, ? - d. 1969, ?) a fost un istoric și scriitor român, nepotul artistului Constantin Lecca. a fost doctor în filozofie și drept, ofițer de cavalerie ( în primul război mondial), magistrat, om politic conservator (apropiat al lui Alexandru Marghiloman). S-a căsătorit cu baroneasa englezoaică Vera Blackett. Octav-George Lecca (1881 - 1969) a fost
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
publicată, lucrare în limba Setswana), Helen, Elizabeth ( care lafel a murit când era mică), James, John, Elizabeth și Jean. Fiul lor John Smith Moffat devine un misionar LMS și a preluat conducerea misiunii în Kuruman înainte de introducerea de serviciu colonial. Nepotul sau Howard Unwin Moffat a devenit prim ministru al Southern Rhodesia. Mary a murit înaintea lui Robert în 1870, acsa în Anglia unde ei se întorseseră din cauza problemelor medicale. Pentru ultimii 12 ani din viața sa, Robert a vorbit în
Robert Moffat () [Corola-website/Science/335507_a_336836]
-
reușind după șapte ani de peregrinări prin Anatolia și Rumelia să realizeze această operă în trei volume (în anul 1480). Viața lui Sarı Saltuk a fost tratată și de către Evliya Çelebi, în "Seyahatnâme". El este prezentat ca fiind unul dintre nepoții lui Ahmet Yesevi, cel care îi oferă sabia din lemn lui Muhammad Buhari, cunoscut sub numele de Sarı Saltuk, trimițându-l împreună cu șapte sute de persoane pentru a-i veni în ajutor lui Hacı Bektaș. În toate sursele, Sarı Saltuk este
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
II-lea. Muhammed al-Idrisi s-a născut în Ceuta, aparținând dinastiei Almoravizilor marocani și a murit în Sicilia. Al-Idrisi a fost un descendent al Idrisizilor, care la rândul lor au fost descendenții lui Hasan bin Ali, fiul lui Ali și nepotul Profetului Muhammad. Al-Idrisi s-a născut în familia Hammudizilor, într-o familie de berberi din Africa de Nord și Andaluzia, care a stăpânit pentru o perioadă scurtă peste califatul Cordobei. Al-Idrisi s-a născut în orașul Ceuta, acolo unde străbunicul lui a
Muhammad al-Idrisi () [Corola-website/Science/331921_a_333250]
-
libanez (Adunarea Națională) din partea comunității creștin-maronite, districtul Zgharta-Zawyie (nordul Libanului). Cuprins s-a născut în Zgartha (Liban) la 18 octombrie 1965, fiind fiul lui Tony Frangieh (ucis în masacrul de la Ehden din 1978 de milițiile rivale ale Partidului Kataeb) și nepotul fostului președinte al Libanului, Suleiman Frangieh . După masacrul de la Ehden, Suleiman Tony Frangieh a fost trimis de bunicul său în Siria, unde a fost protejat de familia Assad (context în care Sleiman a devenit apropiat de Bassel și Bashar al-Assad
Suleiman Tony Frangieh () [Corola-website/Science/331951_a_333280]
-
au susținut și încurajat învățământul și rugăciunile în sfera publică din Bagdad. Printre studenții săi s-au numărat inclusiv fiul său Muhyi al-Din Yusuf, care ulterior a ajuns profesor în cadrul institutului al-Musta’Sim Billah, fiul său cel mare Ali al-Nasikh, nepotul său, Shams al-Din Yusuf ibn Farghali al-Hanafi (autor al operei Oglinda timpului), al-Hafiz abd al-Ghani, Shaykh Muwaffaq al-Din Ibn Qudama, Ibn al- Dubaythi, Ibn al-Najjar și al-Diya. Ibn al-Jawzi a fost unul dintre cei mai profilici și versatili autori medievali
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
sufite. A fost alungat din orașul său natal de mai multe ori din cauza spuselor teopatice, cu toate că discipolii îi țineau partea, afirmând că acesta nu și le atribuia și că cita în timpul unor experiențe mistice. Unul dintre discipolii lui Bistami era nepotul său, Abu Musa ”Isa ibn Adam. Prin intermediul acestuia, Junayd reușește să cunoască spusele lui Abu Yazid și de asemenea le traduce în arabă. Cea mai completă lucrare despre viața și activitatea lui mistică și spirituală este „Cartea luminii despre spusele
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
al doilea fiu al lui Petru al III-lea de Aragon și Constance de Sicilia. Iacob s-a născut la Valencia ca fiu al lui Petru I de Sicilia și a Constance de Sicilia. Prin mama sa, el a fost nepot al regelui Manfred și strănepot al împăratului Frederic al II-lea. I-a succedat tatălui său ca rege al Siciliei în 1285. După decesul fratelui său Alfonso al III-lea în 1291, el a succedat și la tronul Aragonului. Prin
Iacob al II-lea de Aragon () [Corola-website/Science/332022_a_333351]
-
a fost un boier din familia Craioveștilor, singurul fiu cunoscut al fostului mare ban al Craiovei Preda Craiovescu și nepot al marelui ban Pârvu Craiovescu. Barbu Craiovescu III a fost mare ban al Craiovei între 1534-1535, pe timpul domniei lui Vlad Vintilă. În 1635, în urma omorârii de către unii boieri a lui Vlad Vintilă, Barbu Craiovescu III pleacă în exil la Istanbul
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
et naturalem)”". Într-o altă diplomă era prezentat "„Illustris Nicolaj Bassarabae, quondam Barbulj, Transalpinae Principis Filij”". Ioan C. Filitti opina cu precauție că "„dacă nu e vorba de un simplu aventurier, titulatura ar indica pe un fiu al lui Barbu, nepot al lui Neagoe, ceea ce ar corespunde cu un fiu al lui Barbu III Craiovescu”." Constantin Rezachevici merge mai departe cu interpretarea considerând această filiație ca fiind una certă și, pornind de aici, deduce că presupusul tată al acestui pretendent, Barbu
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
i: familia Brătianu. Ion C. Brătianu a fost unul dintre artizanii României moderne, fiul său, Ionel, a fost cel mai important om de stat al ţării noastre, iar nepotul său, Gheorghe, a murit în temniţele comuniste, alături de cei pe care acum ni se cere să-i uităm. Rămâneţi liberali, ră
Oana Stănciulescu, scrisoare deschisă de susținere a jurnalistei în CA al TVR by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101305_a_102597]