10,865 matches
-
de același popor. „Valahii și moldovenii (cu sensul de locuitori ai Valahiei și ai Moldovei) reprezintă două ramuri foarte apropiate ale unuia și aceluiași neam, care poartă un nume comun - români, dar și numele de valahi sau vlahi (...). În afară de principatele Valahia și Moldova, românii populează Basarabia noastră rusească, provinciile austriece - Bucovina, Transilvania, Banat și Ungaria de est, precum și colțul de nor-est al principatului Serbia”. „Românii, adică moldovenii și valahii, reprezintă masa principală a populației Basarabiei și a coloniei vecină cu
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
aceluiași neam, care poartă un nume comun - români, dar și numele de valahi sau vlahi (...). În afară de principatele Valahia și Moldova, românii populează Basarabia noastră rusească, provinciile austriece - Bucovina, Transilvania, Banat și Ungaria de est, precum și colțul de nor-est al principatului Serbia”. „Românii, adică moldovenii și valahii, reprezintă masa principală a populației Basarabiei și a coloniei vecină cu dânsa, anume gubernia Herson”, spune și P. Bloh pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Dorința unirii celor două state de-a lungul istoriei
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
încercările românilor de a se uni într-un singur stat: „Imediat după domnia lui Alexandru cel Bun, s-au făcut încercări de unire a Valahiei și Moldovei într-un tot întreg politic, aceste încercări, pornite în egală măsură din ambele principate de același neam, admiteau atât reunificarea lor prin lărgirea frontierelor unui principat pe contul celuilalt, cât și prin unirea reală a lor sub sceptrul unui domnitor. În mod deosebit au tins spre unificare cei mai buni domni: al Moldovei - Ștefan
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
domnia lui Alexandru cel Bun, s-au făcut încercări de unire a Valahiei și Moldovei într-un tot întreg politic, aceste încercări, pornite în egală măsură din ambele principate de același neam, admiteau atât reunificarea lor prin lărgirea frontierelor unui principat pe contul celuilalt, cât și prin unirea reală a lor sub sceptrul unui domnitor. În mod deosebit au tins spre unificare cei mai buni domni: al Moldovei - Ștefan cel Mare și al Valahiei - Mihai Viteazul”. Alte încercări au fost întreprinse
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
din anii 19441990, Rusia, tinde să se materializeze și într-un control politic, prin interpușii săi de la Chișinău. Noua dominație rusească are drept cal troian în Republica Moldova fosta elită comunistă, care și-a întemeiat baza ideologică și culturală pe existența principatului medieval și pe faptul că Basarabia și-a declarat independența în 1917 sub forma Republicii Democratice Moldovenești. Vechea nomenclatură a realizat oportunitatea apărării acestei legitimități și, prin aceasta, avantajele independenței ce garantează și menținerea și / sau consolidarea statutului social propriu
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
unknown confidance and precision"; căci, "by them Europe was clearly becoming a single State-system"4. Deoarece, "the localised "inferior balances" between Sweden and Denmark în the Baltic, between France and the Habsburgs în Germany, and among the 1 Leonid Boicu, Principatele Române în raporturile politice internaționale (1792-1821), Ediție îngrijita de Victor Spinei, Institutul European, Iași, 2001, p. 21. 2 Ibidem. 3 M.S. Anderson, Europe în the Eighteenth Century 1713-1783, Second Edition, London and New York, 1979, p. 208. 4 Ibidem. Italian States
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
acest scop se preconiza revigorarea vechiului sistem francez de alianțe continentale, cunoscut în istorie sub denumirea de "Barrière de l'Est", abandonat de vechiul regim, cel puțin în mod oficial, în anul 1756. Deoarece, acesta trebuia, în 9 Leonid Boicu, Principatele Române în raporturile politice internaționale (1792-1821), Ediție îngrijita de Victor Spinei, Institutul European, (Iași), 2001, p. 21. 10 Ibidem. viziunea diplomației franceze, să constituie "vârful de lance" al politicii Franței față de Rusia, principala să concurență la supremație în Europa Orientala
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Moldova și în Țară Românească, în anul 1796, mai ales că acolo ființau, deja, de multă vreme, consulate austriece și rusești, a căror influență asupra deciziilor din domeniul politicii europene a Porții Otomane, exercitată prin intermediul domnilor fanarioți din cele două Principate, urma a fi contracarata de consulii francezi, exact prin același intermediu 12. Așadar, consulatele franceze din Principatele Române trebuiau să constituie un punct de sprijin, deloc de neglijat, al politicii orientale a Franței care viza, după cum am mai menționat, implicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
consulate austriece și rusești, a căror influență asupra deciziilor din domeniul politicii europene a Porții Otomane, exercitată prin intermediul domnilor fanarioți din cele două Principate, urma a fi contracarata de consulii francezi, exact prin același intermediu 12. Așadar, consulatele franceze din Principatele Române trebuiau să constituie un punct de sprijin, deloc de neglijat, al politicii orientale a Franței care viza, după cum am mai menționat, implicarea Imperiului Otoman într-un sistem francez de alianțe a cărui finalitate viza inclusiv promovarea politicii sale continentale
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de ea, prin implicarea Porții Otomane nu numai într-o alianță bilă terală, ofensiva și defensivă, ceea ce ar fi însemnat recunoașterea, 11 Ibidem. 12 Ibidem, p. 103-104; pentru detalii privind împrejurările înființării și activitatea consulatelor străine, inclusiv ale Franței, în Principatele Române, vezi Veniamin Ciobanu, Înființarea consulatelor străine în Principatele Dunărene, în "Istoria Românilor", Editura Enciclopedica, București, 2002, p. 642-653. 13 Cf., Repertorium der diplomatischen Vertreter aller Länder, III. Band 1764-1815. Herausgegeben von Otto Friedrich Winter, Graz-Köln, 1965, p. 142. de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
o alianță bilă terală, ofensiva și defensivă, ceea ce ar fi însemnat recunoașterea, 11 Ibidem. 12 Ibidem, p. 103-104; pentru detalii privind împrejurările înființării și activitatea consulatelor străine, inclusiv ale Franței, în Principatele Române, vezi Veniamin Ciobanu, Înființarea consulatelor străine în Principatele Dunărene, în "Istoria Românilor", Editura Enciclopedica, București, 2002, p. 642-653. 13 Cf., Repertorium der diplomatischen Vertreter aller Länder, III. Band 1764-1815. Herausgegeben von Otto Friedrich Winter, Graz-Köln, 1965, p. 142. de jure și de facto a Republicii Franceze de către Poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în nici un fel, în problemele interne sau externe ale acestei țări. Deoarece, în viziunea conducătorilor de atunci ai Franței Republicane criză poloneză trebuia exploatată în 34 Ibidem, p. 132. 35 Ibidem, p. 140. 36 Cf., Veniamin Ciobanu, Statutul juridic al Principatelor Române în viziunea diplomațiilor franceză și rusă 1802-1812, în vol. "Franța, model cultural și politic", Volum editat de Alexandru Zub și Dumitru Ivănescu, Editura Junimea, Iași, 2003, p. 217. primul rând în interesul acesteia, în sensul că prelungirea și, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
că a respins propunerea Porții Otomane de a se "aranja" direct cu el, fără intervenția Franței 63. La rândul său, Alexandru Tolstoi încerca să-l convingă pe Napoleon că "generozitatea" cu care acceptase ocuparea efectivă a Finlandei și ideea anexării Principatelor Române erau departe de a fi avut valoarea practică și morală dorite de Rusia. Deoarece, pe de o parte, cea dintâi i-a fost cedata doar pentru faptul că nu prezenta nici un interes pentru Franța, deci nu putea fi vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
valoarea practică și morală dorite de Rusia. Deoarece, pe de o parte, cea dintâi i-a fost cedata doar pentru faptul că nu prezenta nici un interes pentru Franța, deci nu putea fi vorba de un "sacrificiu" din partea acesteia. În ceea ce privește problemă Principatelor Române, nu numai că nu aveau nici o valoare demografică, dar pentru a le păstra era necesar un efort militar serios din partea Rusiei 64. 60 Ibidem, p. 872-873. 61 Ibidem, p. 872. 62 Cf., Ingvar Anderson, op. cît., p. 304; Sten
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cu Franța 80, si constituia, în același timp, o continuare a politicii promovată, în acest domeniu, de țarinele Elisabeta I și Ecaterina a II-a. Tarul nu a încorporat-o, însă, în Imperiul Rusiei, ci a constituit-o în Mare Principat, sub sceptrul sau, i-a atașat teritoriile anexate de Rusia în anii 1721 și 1743, și i-a păstrat toate privilegiile consacrate de Constituția promulgată de regele Gustav al III-lea, în anul 1789, deși era considerată, în unele cercuri
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la jumătatea anului 1810, să o mențină în sistemul său continental, motiv pentru care o încuraja să nu renunțe la anexarea Moldovei și a Țarii Românești 92. Ca urmare, diplomația rusă persistă în a asimilă statutul juridic al celor două Principate Române, ocupate de trupele ruse, cu cel al Finlandei. Căci, potrivit interpretării date de Pavel Andreevich Șuvalov, trimisul special al Rusiei la Viena, există o similitudine evidență între cele două cazuri. Deoarece, "la prise de possession" a Finlandei "avait suffi
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
special al Rusiei la Viena, există o similitudine evidență între cele două cazuri. Deoarece, "la prise de possession" a Finlandei "avait suffi pour annexer définitivement à la Russie cette province de Suède" (s. Ven.C.)93. În consecință, susținea el, Principatele Române "étaient annexées à la Russie "par la déclaration de l'Empereur Alexandre I et par la fait"", si de aceea, "elles devaient être considérées comme pârtie intégrante du territoire russe", ca și Finlanda (s. Ven.C.)94. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
dintre politică Rusiei în Europa de Nord-Est și cea în problema orientala. Fenomenul era clar evidențiat de obstinația cu care Rusia refuzase, "malgré le désir et le besoin qu'ils (rușii n. Ven.C.) ont de la paix", de a evacua Principatele Române, condiția sine-qua-non pusă de turci pentru începerea tratativelor de pace (s. Ven.C.)97. Din contră, constată el, rușii "șont très décidé de leș réunir à leur Empire de la même manière qu'ils l'avaient fait de la Finlande avânt
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de la même manière qu'ils l'avaient fait de la Finlande avânt que ce pays leur fut cédé par la paix" (s. Ven.C.)98. Von Stedingk consideră, însă, si cu deplin temei, de altfel, ca "drepturile" reclamate de Rusia asupra Principatelor nu erau legitime, de vreme ce "avaient été acquis à force d'argent donné aux Hospodars et à leurs créatures" (s. Ven.C.)99. Iată pentru ce, consideră el, procedând astfel, Rusia făcea "une nouvelle injustice" Austriei care ar fi fost posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
folosi că "moneda de schimb" cu care să-și asigure propriile sale interese din Europa Orientala 152. În cazul în care supoziția este corectă, insistența cu care tarul Alexandru I îi cerea lui Napoleon, imediat după Tilsit, de a "primi" Principatele Române de la el și nu de la Poarta Otomană 153, se poate traduce prin dorința acestuia de a conferi intenției sale de a declanșa procesul de dezmembrare a Imperiului Otoman caracterul de "legalitate", din punctul de vedere al dreptului internațional public
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
primul deceniu al secolului XIX159. Iată pentru ce nu obosea să repete, ori de câte ori i se părea necesar, că el consideră Finlanda, Moldova și Țara Românească că provincii care aparțineau, deja, Rusiei 160, desi nici anexarea Finlandei și nici cea a Principatelor Române nu fusese consacrate în spațiul dreptului internațional public. Este adevărat că integrarea acelor provincii în Imperiul Rusiei a fost inserata în Convenția secretă de alianță franco-rusă de la Erfurt, din 12 octombrie 1808, dar numai că o condiție care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
notre beau climat" (s. Ven.C.) (cf., scrisoarea lui P.A. Tolstoi, adresată lui Rumianțev, la 21 august/9 septembrie 1808, la Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 917). 160 Cf., ibidem, p. 916. Britanie 161. În cazul Principatelor Române, anexarea lor la Rusia, pe care Napoleon declară că o recunoștea și, implicit, fixarea graniței europene a acesteia cu Imperiul Otoman pe linia Dunării, mai avea și valoarea de condiție sine-qua-non pentru recunoașterea și garantarea de către cele două puteri
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
anexarea devenea efectivă, abia după impunerea, pe cale pașnică sau cu forța armelor, a recunoașterii ei de către Poartă Otomană 163, sugerează ideea că Napoleon, mai ales, era conștient că amintită Convenție, prin ea însăși, nu era operanta, de vreme ce, în caz contrar, Principatele rămâneau în sistemul politic otoman, ceea ce, de altfel, s-a și întâmplat, realitate consacrată , după cum se știe, de tratatul de pace ruso-turc, de la București, din 28 mai 1812. Deci, si Convenția de la Erfurt lasă loc ipotezei potrivit căreia, în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
important pour la bonne politique de l'Europe, pour que je puisse avec indifférence le voir démembrer davantage" (s. Ven.C.) (cf., Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 969); totodată, a precizat că, dacă acceptase ideea anexării Principatelor Române de către Rusia, nu o făcuse decât în scopul de a contribui la accentuarea deteriorării raporturilor Rusiei cu Austria, pe de o parte, iar pe de alta, amintitul consimțământ exprimă și ura să împotriva Austriei (cf., ibidem). 168 Cf., raportul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și a o dirija în direcția dorită de ea, proces în care Polonia avea să aibă rolul său bine definit. Ajuns, însă, în acest punct al demonstrației sale, autorul s-a făcut interpretul vechii concepții poloneze, potrivit căreia Polonia și Principatele Române nu se aflau pe aceeași parte a "baricadei", în problema orientala, deoarece cele din urmă se găseau în tabăra adversarilor Franței și a aliaților săi, între care se numără, firește, si Polonia 192. Polonia putea redeveni, așadar, subiect al
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]