11,584 matches
-
ei. O să te așezăm În casa paznicilor, băiete. Nu-i sta În cale... Jim Îl urmă pe Tulloch de-a lungul terenului de adunare și intrară Împreună În casa paznicilor. Podeaua din camera oamenilor de serviciu, cîndva imaculată, lustruită de prizonierii chinezi, Între bătăi, era acoperită cu murdărie și gunoaie. Calendare și documente japoneze zăceau printre cartoane goale de Lucky Strike, muniții folosite și resturi de ghete de infanterie. LÎngă peretele din spate al biroului comandantului, erau stocate zeci de cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Life În mînă, Jim urcă treptele spre holul Blocului D. Se opri la avizierul cu buletinele decolorate ale lagărului și cu ordinele comandantului. În dormitoare, se plimbă printre șirurile de priciuri. Dulapurile făcute manual fuseseră golite de japonezi după plecarea prizonierilor, de parcă ar mai fi existat ceva de valoare În aceste gunoaie de saltele pătate cu urină și mobile confecționate din lăzi de Împachetat. Totuși, deși era pustiu, lagărul părea pregătit să fie ocupat imediat. În fața Blocului G se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gură, Jim intră În salonul bărbaților. Aerul fetid aluneca pe pereții de placaj, scăldînd muștele care se hrăneau din cadavrele Înghesuite pe priciuri. Identificabili după șorțurile zdrențuite și rochiile Înflorate și după saboții Înfipți În picioarele lor umflate, zeci de prizonieri din Lunghua zăceau pe priciuri ca bucățile de carne Într-un abator abandonat. Spatele și umerii lor străluceau acoperite de un fel de gelatină, iar gurile lărgite În obrajii umflați erau căscate Încă, de parcă aceste femei și bărbați buhăiți, tîrÎți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bărbați buhăiți, tîrÎți de la un banchet, ar fi fost cuprinși de o foame nepotolită. Merse prin salonul Întunecat, ținînd cutia de la Spam strînsă la piept, respirînd prin revistele ridicate În dreptul gurii. În ciuda fețelor caricaturale, Jim Îi recunoscu pe cîțiva dintre prizonieri. Îi căută pe doctorul Ransome și pe doamna Vincent, presupunînd că aceste corpuri erau ale deținuților din Lunghua căzuți În timpul marșului de la stadion. Muștele roiau pe cadavre, parcă știind Într-un fel că războiul se terminase și hotărîte să stocheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
balcon, Jim privi peste aeroportul Lunghua. Deschise cu grijă cutia de Spam. Ce păcat că doctorul Ransome nu o va Împărți cu el. CÎnd duse la gură carnea caldă, se gîndi la cadavrele din spital. Nu fusese șocat la vederea prizonierilor morți. De fapt, știuse precis că toți cei care rămîneau În urmă În timpul marșului de la Lunghua vor fi lăsați să moară sau vor fi omorîți acolo unde se odihneau. Totuși, șunca tocată Îi amintea de acele cadavre umflate. Toate erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avioanelor americane de luptă. Își petrecuse noaptea dormind pe priciul doamnei Vincent, iar din ferestrele Blocului G urmărise perechile de avioane Mustang făcînd cercuri deasupra pagodei de pe aeroportul Lunghua. O oră mai tîrziu, Începură lansările din aer pentru lagărele de prizonieri de război de lîngă Shanghai. Escadrilele de B-29 apăreau din lumina difuză de peste Yangtze și traversau orezăriile goale, cu ușile pentru bombe deschise. Acum, cînd războiul se terminase, bombardierele americane păreau sătule să se mai concentreze asupra țintelor. Spre supărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de mingi. În cea de a treia dimineață, cînd Price și oamenii lui stăteau cu binoclul pe acoperișul casei paznicilor, așteptînd nerăbdători avioanele americane cu ajutoare, un camion Opel vechi, sosi la porțile lagărului. Doi britanici cu piepturile goale, cîndva prizonieri la Lunghua, stăteau În cabina șoferului În timp ce soțiile chineze și copiii lor călătoreau În spate cu bunurile lor. Jim Îi văzuse ultima dată pe bărbați, maiștri la docurile liniei Moller, pe stadionul de la Nantao, ridicînd capotele Cadillacurilor albe, În dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim privi de la fereastra lui Basie, din Blocul E, zîmbind mulțumit, cînd Tulloch și locotenentul Price coborîră de pe acoperișul casei paznicilor. Porniră spre poartă, dar nu făcură nici un gest ca să o descuie. Urmă o dicuție zgomotoasă Între Price și foștii prizonieri de la Lunghua, care arătau furioși spre Blocul E, pustiu acum, În afara băiatului de paisprezece ani care rîdea În sinea lui la fereastra ultimului etaj. Jim bătu cu pumnii În pervazul de ciment și le făcu semne cu mîna bărbaților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sute de milioane de chinezi trebuiau să fie Învățați să aștepte totul. Jim Își ținu nasul lovit, În timp ce bărbații Înarmați stăteau pe vine, pe pod, cu vasele de vin de orez. În ciuda anilor de malnutriție din lagăr, puțini dintre foștii prizonieri se preocupau să mănînce alimentele conservate Îngrămădite În camioane. Beau singuri În soarele fierbinte, rareori vorbind unul cu altul. Jim aproape că nu le cunoștea numele. Pe Înserat, cînd se Întoarseră la baza hidroavioanelor de la Nantao, majoritatea se Împrăștiară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îi va reînvia și pe ceilalți membri ai grupului de bandiți și, În nici un caz, pe locotenentul Price și pe căpitanul Soong. Îi va reînvia pe mama și pe tatăl lui, pe doctorul Ransome și pe doamna Vincent, și pe prizonierii din spitalul Lunghua. Îi va reînvia pe aviatorii japonezi care zac În șanțuri În jurul aeroportului și pe mulți oameni care lucrează la sol ca să reconstruiască o escadrilă de avioane. Pilotul japonez căscă ușor gura. Ochii i se mișcară, de parcă Încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avut mai mult timp, poate că și alții ar fi revenit la viață. Doamna Vincent și soțul ei muriseră În marșul de la stadion, departe de Shanghai, Într-un mic sat În sud-est. Dar Jim i-ar fi putut ajuta pe prizonierii din spitalul lagărului. Iar Basie o fi murit oare În timpul atacului asupra stadionului, În apropierea nimfelor aurite din loja prezidențială? Sau el și locotenentul Price mai rătăcesc Încă prin peisajul rîului Yangtze, În Buickul generalului, așteptînd ca un al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cădea pradă furiei altor erinii, cele ale Clitemnestrei, devenită la rândul ei fantomă răzbunătoare. Hăituit de ele, Oreste va fi condamnat să rătăcească de colo-colo fără să-și afle liniștea, pândit de nebunie la tot pasul. Prins între două fantome, prizonier al acestora și bântuit de vedenii pe care nu are cui să le împărtășească și nici cu cine să le împartă, eroul lui Eschil trăiește o experiență a tenebrelor, pătrunde într-un altundeva unde nici măcar Electra nu-l va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
altfel, o dublă „trăire”, a morții și a nebuniei totodată, în care alteritatea furiei ucigașe a luat înfățișarea lui Gorgo. Trezit din delirul său de asasin, Heracles a crezut că se află din nou în Infern. Așa cum crezuse și Oreste, prizonier și el al Lussei, al eriniilor și al dansului lor bezmetic, acele erinii despre care Apollo amintește, în Eumenidele, că stăpânesc teritoriile morții violente, premature și ale răzbunării cadavrului pângărit, teritorii despre care antropologia ne spune că sunt spațiile prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
numeroase tragedii; un fapt rămâne totuși neclar: delirul este cel ce naște viziunea fantomei sau viziunea fantomei provoacă delirul? Închipuirile zămislite de delir în Oreste a lui Euripide, acea mania socotită boală (nosos) își au originea în sângele matern. Oreste, prizonier al Lussei, se adresează mamei sale (putem oare presupune că îi vede fantoma?) pentru ca ea să alunge vedeniile înspăimântătoare ce au luat chipul lui Gorgo. Încercând să-l convingă pe Oreste că aceste vedenii nu sunt decât niște iluzii optice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și cu tema „frumoasei morți”. Mecanismul se pune în mișcare în actul al treilea. Regele Ioan îi încredințează lui Hubert de Burgh misiunea de a-i ucide nepotul. Adevărata moarte nu și-a arătat încă fața, Arthur este deocamdată doar prizonier. Totuși, vehemența discursului mamei sale, Constance, face din sechestrarea fiului un preludiu al morții sale reale. Durerea provocată de absența lui Arthur și trăirea profundă a acestei absențe apar ca un presentiment al morții: o fantomă a luat încă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
tema puterii strivitoare a morților asupra celor vii și a repetării destinelor. De data aceasta, întoarcerea acasă a fiului rătăcitor este cea care funcționează ca o apariție efectivă a fantomei tatălui mort. Fiul a devenit și va rămâne pentru totdeauna prizonierul răposatului său părinte. Asemănarea celor doi, pecetea grea a eredității, identitatea drumului lor în viață sunt aici revelatoarele prezenței și ale acțiunii fantomei bătrânului Alvig. Odată cu revenirea lui Osvald în sânul familiei și cu tulburarea pe care ea o produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sfârșitul teatrului. Căci frumoasa și luminoasa moarte va suprima acea zonă care, despărțind viața de neființă, de neant, reprezintă teritoriul revendicat dintotdeauna de teatru, locul unde aventura omului pe pământ nu s-a încheiat definitiv, unde trupul continuă să rămână prizonierul trecutului și al amintirilor sale. Acesta este, așa cum subliniază Strindberg în Visul, domeniul poetului, al poetului crucificat, răstignit între pământ și cer: privirea lui se înalță spre bolta cerească, în vreme ce mâna lui frământă lutul din care va modela statuia, dublul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
niciodată la îndoială posibilitatea de a exprima Adevărul. Or, acest Adevăr care nu are nevoie de cuvinte nu ne trimite oare cu gândul la statuile tăcute, la fantomele mute, dar atotștiutoare? Pentru un asemenea teatru care nu acceptă să fie prizonierul unui text, prizonierul unor vorbe, Craig imaginează, în schimb, o materialitate la fel de masivă ca aceea a piramidelor, a palatelor, dar mult mai rafinată în privința materialelor folosite decât cea a edificiilor florentine sau venețiene. Această materialitate masivă și totodată prețioasă, rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
posibilitatea de a exprima Adevărul. Or, acest Adevăr care nu are nevoie de cuvinte nu ne trimite oare cu gândul la statuile tăcute, la fantomele mute, dar atotștiutoare? Pentru un asemenea teatru care nu acceptă să fie prizonierul unui text, prizonierul unor vorbe, Craig imaginează, în schimb, o materialitate la fel de masivă ca aceea a piramidelor, a palatelor, dar mult mai rafinată în privința materialelor folosite decât cea a edificiilor florentine sau venețiene. Această materialitate masivă și totodată prețioasă, rară urmează să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
care ele o exercită asupra lui Craig. E vorba despre acel imperativ al reprezentării spectrului de care am mai pomenit: miza teatrului trebuie să fie transformarea lui într-o capcană de prins invizibilul; în același timp însă, rămânând inevitabil un prizonier al materiei și un prizonier al propriilor ziduri, teatrul sfârșește prin a cădea el însuși în această capcană. Corpurile, densitatea materialelor împiedică, prin realismul lor prea evident, reprezentarea plauzibilă a fantomei, iar omul îmbrăcat în zale din cap până-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
lui Craig. E vorba despre acel imperativ al reprezentării spectrului de care am mai pomenit: miza teatrului trebuie să fie transformarea lui într-o capcană de prins invizibilul; în același timp însă, rămânând inevitabil un prizonier al materiei și un prizonier al propriilor ziduri, teatrul sfârșește prin a cădea el însuși în această capcană. Corpurile, densitatea materialelor împiedică, prin realismul lor prea evident, reprezentarea plauzibilă a fantomei, iar omul îmbrăcat în zale din cap până-n picioare sau cel cu fața ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
podului și a pădurilor din jur. Aproape zece mii de soldați care rămăseseră în urma noastră au găsit podul incendiat. I-a sacrificat. A sacrificat zece mii dintre oamenii lui. Nimeni nu mai știe nimic despre soarta lor. Dacă nu au fost luați prizonieri, atunci i-au căsăpit mujicii sau au murit din cauza gerului. Nu aveau cum să scape. Nu aveau cum să scape. Un fior cutremură umerii uscați ai ambasadorului. Continuă să vorbească, deși avea vocea roasă de epuizare. ― Răniții, bolnavii, degerații, sfârșiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
știuse să citească nimic în privirea blajină a nevinovatului trompet, Chihaia Gheorghe. Comandantul celui de-al treilea batalion de atac al rezerviștilor din Cottbus, maiorul Plaschke, mă păstrase pe lângă dânsul, ca interpret, după ce mă trecuse în rolul unui lagăr de prizonieri. Am traversat Bărăganul împreună, ocolind satele ascunse prin văgăuni, și ne-am oprit numai noaptea pentru câteva ore de odihnă. Batalionul înainta cu multă greutate și fără nici un spor, în stepa desfundată din cauza ploilor de toamnă târzie. Clisa lipicioasă îngreuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-și lingă rănile. „Dormitorul meu era la pușcărie. Astfel hotărâse comandantul batalionului. Plecam de acolo dimineața și mă înapoiam seara, târziu, condus de un soldat bătrân, cu baioneta la armă. Dormeam pe jos, pe rogojină, alături de trompetul Chihaia Gheorghe, făcut prizonier pe un deal din stânga Câmpulungului. El ne povestea moartea căpitanului său, care căzuse în timp ce, rămas în picioare între mormane de cadavre, cu bidonul de apă dus la gură, o mitralieră ascunsă îi perforase fruntea cu un lanț de găuri, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu celălalt ca de plumb, făcu descoperirea că citesc pe Gorki în franțuzește, și că oamenii din partea locului mi-au cumpărat ciorapi de lână, o manta și o pereche de bocanci. Dar ceea ce era și mai grav în purtarea unui prizonier era atitudinea dactilografei Ada, care căuta toate prilejurile să-mi vorbească între patru ochi. A fost chiar surprinsă pe când îmi săruta mâinile, și canalia care mă supraveghease raportase cazul unui locotenent bavarez, îndrăgostit de dânsa. „Nu ești altceva decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]