14,215 matches
-
unui vorbitor englez poate fi interpretată eronat. Așa cum se întâmplă și cu alte forme de comunicare, unele scheme sunt dobândite prin învățare și variază de la o cultură la alta. De exemplu, cei din Coreea de Sud sunt învățați să evite vorbitul și râsul zgomotos în orice situație, atare comportament fiind văzut că primitiv și neproductiv odată ce tinde a atrage atenția. De aceea mulți coreeni, în special femei își acoperă gură atunci cand râd. În studiul lor asupra paralimbajului, Zuckerman și Miyake introduc ideea stereotipului
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Duchenne însuși scria: Emoția bucuriei adevărate este exprimată pe fata prin combinarea contracției mușchilor zigomatic major și orbicularis oculi. Primul se supune voinței, dar cel de-al doilea este pus în mișcare doar de dulcile emoții ale sufletului; ...bucuria falsă, râsul prefăcut nu pot produce contracția acestui din urmă mușchi...Mușchii din jurul ochilor nu ascultă de voință; ei sunt puși în mișcare doar de un sentiment adevărat, de o emoție agreabila. Inerția lor, în zâmbet, demască un prieten fals"199. Paul
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
la intensitatea cu care este trăită această emoție: de la fericirea ușoară/medie la bucurie sau extaz; de asemenea, fericirea poate fi exprimată zgomotos sau în liniște, variații cunoscând și în ceea ce privește exteriorizarea la nivelul fetei, de la zâmbet, la rânjet, la chicoteala, râs sau în formă extremă râs cu lacrimi. Se explică faptul că prezența rasului sau a chicotelii nu indică însă intensitatea cu care este trăită fericirea; la fel de bine, persoana poate fi extrem de fericită și să nu râdă, râsul sau chicoteala apărând
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
trăită această emoție: de la fericirea ușoară/medie la bucurie sau extaz; de asemenea, fericirea poate fi exprimată zgomotos sau în liniște, variații cunoscând și în ceea ce privește exteriorizarea la nivelul fetei, de la zâmbet, la rânjet, la chicoteala, râs sau în formă extremă râs cu lacrimi. Se explică faptul că prezența rasului sau a chicotelii nu indică însă intensitatea cu care este trăită fericirea; la fel de bine, persoana poate fi extrem de fericită și să nu râdă, râsul sau chicoteala apărând doar ca urmare a trăirii
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
rânjet, la chicoteala, râs sau în formă extremă râs cu lacrimi. Se explică faptul că prezența rasului sau a chicotelii nu indică însă intensitatea cu care este trăită fericirea; la fel de bine, persoana poate fi extrem de fericită și să nu râdă, râsul sau chicoteala apărând doar ca urmare a trăirii anumitor experiențe. Pe de altă parte, zâmbetul care este parte a expresiei faciale a fericirii apare adeseori când persoană nu este fericită; în astfel de situații, zâmbetul este folosit doar pentru a
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
ajuns grăbit la concluzia că românii s-au lăsat cuceriți de comunism fără să-i reziste. Când și-au dat seama foarte târziu, în realitate că Ceaușescu i-a păcălit cu pretinsa lui independență și i-a cam făcut de râs în fața propriilor concetățeni 47, nu mai aveau niciun motiv pentru a nu lăsa rușilor controlul acestui maverick colectiv, imprevizibil, duplicitar, și pe deasupra francofil prin tradiție, pe care îl disprețuiau cordial. Cât despre Franța, e foarte probabil că președintele Mitterrand, încurajat
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
grad la durere și la toată gama sentimentelor aferente, exaltând principiul ascetic al voinței capabile să înfrângă instinctul înrobitor, criticul nu putea decât să disprețuiască gagurile și celelalte forme ușoare ale comicului, taxate, invariabil, drept superficiale. Nu avea organ pentru râs, pe care-l accepta doar în maniera îmblânzită a surâsului melancolic sau a zâmbetului amar. Era, cum se zice, un agelast, înclinat să vadă în veselie o formă de tristețe mascată și să aprecieze în comedie numai substratul tragic, la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Când bunicul lui Meg, o fetiță de 8 ani, dezvăluie celorlalți copii isprava ei "școlărească" (aceea de a fi scos limba la școală în spatele învățătoarei), el comite o gravă indiscreție, pentru că Meg n-ar fi vrut să se facă de râs în fața lui Andrei, un băiat de vârstă apropiată. În cazul fetiței, feminitatea se manifestă precoce prin pudoare și rușinea față de sexul opus, ceea ce sugerează o foarte acută conștiință a "diferențelor". Băiatului însă, mai necopt (are doar 6 ani), puțin îi
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
încrederea revărsată peste hotarele îngăduite; orbirea dragostei izvorâtă din nevoia de a iubi"; chiar dacă se consolează cu gândul că în fiecare bărbat zace un încornorat care se ignoră oricum, imaginea nu-i convine deloc și, jignit în amorul propriu, condamnă râsul inconștient al spectatorilor ce se cred feriți de nenorocire. Și e normal să se simtă lezat: doar nu venise la teatru pentru amuzament, ci spre a-și plânge cât mai vârtos de milă! De aceea, când hohotele celor din jur
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și din motive de atmosferă. Faptul nu are relevanță pentru ceea ce ne-am permis să numim dosar mitologic al mioritismului. Cine bocește și cui îi este îngăduit s-o facă? Iată cheia ritualului reglementat după reguli stricte. Plînsul, ca și rîsul nu sunt manifestări întîmplătoare în viața colectivităților. Abaterea de la normă intră sub incidența sentinței: „Pentru un lucru de nemică rîde prostul de se strică”. Rîsul este serios și grav; altfel se rîde de cel care rîde nemotivat: „Noi rîdem de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
este îngăduit s-o facă? Iată cheia ritualului reglementat după reguli stricte. Plînsul, ca și rîsul nu sunt manifestări întîmplătoare în viața colectivităților. Abaterea de la normă intră sub incidența sentinței: „Pentru un lucru de nemică rîde prostul de se strică”. Rîsul este serios și grav; altfel se rîde de cel care rîde nemotivat: „Noi rîdem de unul de doi/ Și șaptezeci rîd de noi”. Prostul și nebunul nu sunt considerate ființe normale, integrabile vieții grupului. Pot să se manifeste după voie
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
rîde nemotivat: „Noi rîdem de unul de doi/ Și șaptezeci rîd de noi”. Prostul și nebunul nu sunt considerate ființe normale, integrabile vieții grupului. Pot să se manifeste după voie, însă nimeni nu-i urmează. Dar nu i se opun rîsului opreliști oricînd și oriunde. Există împrejurări care îi permit omului să se manifeste cu toate puterea în această direcție, de pildă la nuntă și la anumite sărbători cu caracter agro-păstoresc. Își permite să se laude că a rîs mult. N-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
provoacă” efecte meteorologice raportabile la magia imitativă, toate acestea sunt reglementate prin plînsul ca necesitate. Odată criza depășită, plînsul iese din rol. Nimeni nu-și permite să persevereze, pentru că riscă să cadă în zona rizibilului, alături de prost și de nebun. Rîsul și plînsul sunt dictate, așadar, de împrejurări anume. Ecclesiastul avertizează și el în acest sens: „Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te naști și vreme să mori; vreme este
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și mai abstractă a lui Arnold Van Gennep, mai liricizată și arborescentă în varianta românească. Forme consacrate ale imagismului funcțional și simbolic apropie momentele, distincte în fondul lor, le face transparente („Vai de nuntă fără plîns și de moarte fără rîs”) pînă la atenuarea, unde e cazul, a tensiunii dramatice. Niciunul dintre cele trei momente esențiale nu provoacă neliniște de nelecuit, printre altele, pentru că fiecare este experimentat „pe cont propriu”, prin participarea pregătitoare la derularea ritului în cauză. Moartea se „învață
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în imaginar, ca moartea să devină nuntă. Un joc de-a existența, de-a nunta și de-a moartea. Așa se unesc nunta cu moartea. E sensul sentinței, unice și cutremurătoare: „Vai de nuntă fără plîns și de moarte fără rîs!”. Dar în sistemul alegoric al bocetelor și în acela al poemei mioritice, distanța e greu de apreciat. În primul caz, alegoria îndeplinește o funcție strict etnografică, de natură cutumiară: se regretă o întîmplare nefericită. Tragicul se află împlicat, decurge din
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
existență. „Mioritismul”, ca semn al transparenței viață-moarte, depășește sfera păstoritului și a cîntecului epic, prea adesea invocat, de aceea am citat în mai multe rînduri, ca ilustrare, seria de formule paremiologice: „Vai de nuntă fără plîns și de moarte fără rîs”/„Vai de moarte fără rîs și de nuntă fără plîns”. În ambele cazuri, rîsul-plînsul (nunta-moartea, așadar, elementele constitutive ale celebrei alegorii), se redimensionează în topografia spiritului. Apoi, deplasîndu-se atenția asupra credințelor superstițioase, se ajunge la denaturarea problemei, cu prelungiri nedorite
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
transparenței viață-moarte, depășește sfera păstoritului și a cîntecului epic, prea adesea invocat, de aceea am citat în mai multe rînduri, ca ilustrare, seria de formule paremiologice: „Vai de nuntă fără plîns și de moarte fără rîs”/„Vai de moarte fără rîs și de nuntă fără plîns”. În ambele cazuri, rîsul-plînsul (nunta-moartea, așadar, elementele constitutive ale celebrei alegorii), se redimensionează în topografia spiritului. Apoi, deplasîndu-se atenția asupra credințelor superstițioase, se ajunge la denaturarea problemei, cu prelungiri nedorite în viața contemporană, desprinsă de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
peste casa lui Horodincă, de vizavi. Poc! Și gata! Hei, ce spuneți? Astăzi mai faceți așa ceva? Mergema cu Țuți la filme. Erau pe atunci comedii spumoase, cu Chaplin, de exemplu, și care ne plăceau cel mai mult. Avea Țuți un râs molipsitor, încât râdeam cu hohote numai de râsul lui, la care se adăuga gagurile din film. Erau cinematografe ca Sidoli, Trianon, Pușkin. Când ieșeam de la film, ne tratam cu câte o înghețată, cincizeci de bani cornetul, înghețate asortate și aromate
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
gata! Hei, ce spuneți? Astăzi mai faceți așa ceva? Mergema cu Țuți la filme. Erau pe atunci comedii spumoase, cu Chaplin, de exemplu, și care ne plăceau cel mai mult. Avea Țuți un râs molipsitor, încât râdeam cu hohote numai de râsul lui, la care se adăuga gagurile din film. Erau cinematografe ca Sidoli, Trianon, Pușkin. Când ieșeam de la film, ne tratam cu câte o înghețată, cincizeci de bani cornetul, înghețate asortate și aromate, de toate felurile. Înghețata era ținută de vânzător
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cele două fete. Ne apuca noaptea acolo și ne întorceam cu fața în sus și priveam cerul înstelat. Ne gândeam, ce-ar fi să ne călătorim pe o stea? Dar ce-am face noi acolo fără ele? Și ne pufnea râsul pe amândoi. Fiecare gest al lor, cât de mic, de mărunt, ni se părea că ne aparține, orice căutătură a ochilor de codane, pentru noi era egal cu o împărăție. Eram în leagănul fericirii supreme când, a doua zi, le
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Unu-doi, unu-doi, am învățat tangoul, altceva nu știam. Și atunci, la balul dat de Școala normală „Vasile Lupu”, la un dame-n tango, când Olga m-a invitat pe mine și Elena pe Țuți, ne-am făcut de râs, mai mult Țuți, care învățase tangoul pe dos. Eu cu Olga, elevă acum la această școală, plin de emoții și timid ca un buștean, cu genunchii țepeni, parcă-parcă mai făceam față, dar bietul Țuți, când a fost invitat de Elena
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un pește și nu știa ce-i. Am fugit până la el și i-am spus: - Domnule, aveți o mreană! Era așa de mânjită de nisip încât n-am văzut decât perechea de musteți și botul lat, dar m-a pufnit râsul, așa un om în vârstă, cu părul alb, să nu recunoască o mreană de un somotel sau un clean. Mai târziu am făcut un calcul și am ajuns la concluzia că nu avea decât șaizeci și trei de ani. Era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu hohote, sănătos, din toată inima. Râdeam și noi, fiecare în felul lui. Mai târziu avea să reia întregul episod, întreaga întâmplare cu cei doi rățoi rivali și, bineînțeles că și de data aceasta un nou val de hohote de râs îl cutremură. Gică iubea viața, trăia din plin orice întâmplare și nu rata nicio ocazie de a demonstra cât de mult știe el să o parcurgă, nu ca un trecător oarecare ci ca unul implicat adânc în ea. A trecut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ac în fund. Tarzan „cânta” cel mai tare și foarte fals; și am tot urlat până am răgușit. Atunci s-a lăsat liniștea, dar nu pentru mult timp, pentru că am început cu bancurile. Zambilica se zguduia de hohotele noastre de râs. Am ajuns cu bine la Galați. La intrarea pe platforma bacului era o aglomerație de mașini de toate tipurile și mărimile, așa că a trebuit să așteptăm vreo oră. În timpul acesta ne-am tratat cu câte o înghețată și apoi, mâncând
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ar părea că e greu abordabilă, ar bate coclaurile cu luciu de apă și sălcii plângătoare, ar pândi cum vânează șalăul și știuca dimineața și în amurg, ar aduna fișe pe toate speciile de faună și floră, ar studia surâsuri, râsuri și hohote de râs, de la cristalin până la mugetul înfuriat al mării, ar face o colecție completă de scule de pescuit și restul pieselor de echipament, ar învăța să danseze "lambada" și să bea toate porcăriile de prin baruri. Până la urmă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]