10,776 matches
-
accesul la lirism și elegiac, și ne oferă un non-sens, o farsă. Sunt aici premizele literaturii moderne acolo unde sensul dis- pare pentru a face loc nonsensului sau absurdului. Omul nou al secolului care vine nu îi va mai fi rușine de non-sens, ci îl va cultiva cu obstinație, până la delir și oroare, de la avangardiști la misticii revoluționari. Acest trucaj literar este însă evocat într-un alt text care configurează o estetică prin refuzul alteia, un articol care prin titlu se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
simplu, este același lucru cu a nu vorbi, a nu vorbi, cu adevărat ; în acest caz a vorbi este indiscutabil perceput ca non- vorbire, o formă de patologie a limbajului.” (trad. mea, A.M.) Mai mult, Gérard Dessons consideră că flecăreala, „rușinea limbajului” ăla honte du langageă în termenii lui Maurice Blanchot, constituie un fapt de antropologie cul- turală. „Le bavardage, parce qu’il est une parole sans objet, précède la sortie hors du langage. (...) La folie du bavard réside précisément dans
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
rol, m-am trezit lipsită de vlagă. Am început să mă rog la Dumnezeu să-mi dea putere, pentru că un singur lucru mai funcționează la mine, o singură rotiță din imensa mașinărie: teama de a nu fi ridicolă și vag, rușinea. Să nu mă fac de râs. Să nu dărâm ce-am construit până acum. Să nu fie acesta rolul cu care am dat greș. „Cine este Efimița pentru anul 1996?”. Eu nu cred că Efimița aparține unei anumite perioade. Ea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
câteva intervenții la conducerea ministerului pentru a ni se rezolva situația conform promisiunilor inițiale și soluțiilor adoptate cu cei din seriile anterioare. Adjunctul de ministru ce coordona problemele administrative ne-a "bătut obrazul", spunând că ar trebui să ne fie rușine să mai avem și pretenții, după ce am fost angajați, în timp ce ceilalți colegi "au rămas pe drumuri". Dialogul a mai continuat pe același ton și în săptămânile următoare, până într-o bună zi când, întorcându-ne de la minister, ne-am trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai sus la Berlin se adăuga și "Zidul", construcție diabolică de beton, sârmă ghimpată, curent de înaltă tensiune, mine..., păzită cu strășnicie zi și noapte de gărzi înarmate până în dinți și câini fioroși, din august 1961 simbol al urii și rușinii, a cărui cădere a fost consemnată la 9 noiembrie 1989. La "liniștea" cetățenilor RDG vegheau Partidul, trupele sovietice și Stasi, celebra securitate, un trio atât de bine pus la punct că nu putea să greșească. În acest context probabil că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care fuseseră transmise anterior vizitei și la București), bancherul a încercat să-și fundamenteze ideile la aceste "dineuri de afaceri", dar nu-l asculta nimeni, "Partea română" fiind ocupată ori cu fripturile, ori cu ultimele bancuri naționale. Mi-a fost rușine ca român de lipsa de interes, barem și formală, a "excelențelor" noastre. Menționez că la venirea în țară pentru concediu, am avut ocazia să mai mă întâlnesc la București, împreună cu brazilianul în cauză, cu câteva "personalități" participante la "Cinele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aderării la NATO și UE și fusese precedat, în septembrie 1996, de semnarea , la Timișoara, a unui tratat similar cu Ungaria. Or fi cum or fi urmașii lui Attila, dar nici cu cei ai lui Bogdan Hmelnițki nu mi-e rușine! Duplicitari și naționaliști feroce, nu aveau să pună în aplicare nimic din clauzele Tratatului privind relațiile de "bună vecinătate" și asigurarea de drepturi de educație, culturale și religioase pentru românii din Bucovina de nord și ținutul Herței. Iar în ceea ce privește stabilirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
toate, personalit)țile care Îl acuz) c) desfigureaz) Ierusalimul ori americanii iubitori de dreptate a c)ror imparțialitate poate fi atât de nociv). Este adev)rât, În Ierusalim sunt și cl)diri noi hidoase. Lui Kollek, cred eu, Îi este rușine cu ele. Wolfson Condominium este cât se poate de neatr)g)toare. Multitudinea de ferestre ale noului Hilton Îmi par niște pleoape obosite că ale celor care sufer) de insomnie, tânjind dup) odihn). Kollek, susținut de un comitet consultativ internațional
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
au dep)sit limitele nedrept)ții și ale Îngâmf)rii. Iar noi, fiii Egiptului, suntem hoț)râți s)-i punem cu botul pe labe și s) le descoperim pozițiile, s)-i ucidem și s)-i distrugem, pentru a sp)la rușinea Înfrângerii din 1967 și a ne rec)p)ta onoarea și mândria. Omorâți-i oriunde Îi g)siți și aveți grij) s) nu v) am)geasc), pentru c) evreii sunt un popor perfid. S-ar putea s) simuleze capitularea pentru
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de spirit, inteligență de a face mut)rile corecte. Altul În locul lui poate s-ar fi Împușcat. Profesorul Kerr sugereaz) c) dezastrul de la Amman a fost mai mult decât a putut suporta Nasser și pare s) cread) c) aceast) ultim) rușine i-a provocat fatalul infarct. Egiptul era o tar) prea s)rac) și prea slab) pentru a suporta ambițiile bismarckiene ale lui Nasser, iar el, În cazul În care Kerr are dreptate, nu avea suficient) fort) că s) Îndure povară
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
lume trebuie să inventăm un final, dar e important ca el să fie bun. Acolo, În România acelor vremuri, resimțeam dificultatea unui asemenea pariu. Un final bun nu Înseamnă a produce iluzii „hollywoodiene“, ci a supraviețui fără a-ți fi rușine de tine. După aceea am văzut Omul cel bun În versiunea pe care ai făcut-o cu actorii americani de la „La Mama“ În turneu la Paris - era mai luminos, mult mai legat de joc și de plăcerea teatrului. La Piatra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am răspuns că nu mă Înțelegeau. Eram și sunt adept al unui stil fără stil și În teatru am vrut Întotdeauna să explorez toate formele cu același entuziasm. Iar prin natura mea sunt un tip eclectic și nu mi-e rușine de eclectismul meu. Într-o zi, la sfârșitul reprezentației cu Umbrelele, am aflat că cineva ținea morțiș să-mi vorbească. Mi s-a recomandat: era Brian McMaster, directorul Operei din Cardiff, În Țara Galilor. Era un muzicolog rafinat (câțiva ani mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În premieră Turandot la Festivalul Artelor de la Los Angeles, În cadrul Olimpiadei din 1984. „Ești familiarizat cu Turandot, sper?!“, mă asaltează grăbit, oferindu-mi să semnez pe loc contractul. „Cum avem puțin timp, e nevoie de decizii rapide.“ Mi-a fost rușine să-i spun că deși aveam deja o „carieră“ În operă, nu eram un erudit al acestui gen. Și rușinea a luat proporții o oră mai târziu, când, Întrebând În magazinul de discuri: „Aveți Turandot de Verdi?“, vânzătorul s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
grăbit, oferindu-mi să semnez pe loc contractul. „Cum avem puțin timp, e nevoie de decizii rapide.“ Mi-a fost rușine să-i spun că deși aveam deja o „carieră“ În operă, nu eram un erudit al acestui gen. Și rușinea a luat proporții o oră mai târziu, când, Întrebând În magazinul de discuri: „Aveți Turandot de Verdi?“, vânzătorul s-a uitat lung la mine și după ce l-a consultat pe șeful lui („A scris Verdi un Turandot?!“), m-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mi-am adunat plasa, cutiuțele de medicamente, borcanul cu cianură de potasiu și am sărit pe fereastră. Odată ajuns În pădure, eram În siguranță; dar eu continuam să merg Împleticindu-mă, cu ochii plini de lacrimi fierbinți, tremurând tot de rușine și scârbă față de mine Însumi, văzându-l În minte pe bietul meu prieten, cu fața lui lungă și palidă și cu cravata lui neagră, plictisindu-se În seră sau mângâind câini cu limba scoasă de căldură, În lipsa unei alte ocupații
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
răsucea ca un copil Încheietura mâinii În strânsoarea lui; În noaptea următoare, individul a fost Împușcat, prins cu lasoul, Îngropat de viu, Împușcat din nou, sugrumat, insultat Îngrozitor, ochit cu sânge rece, cruțat și lăsat să-și târâie viața În rușine. Lenski, un tip cu aspirații Înalte, dar simpluț, aflându-se pentru prima dată În străinătate, reușea cu greu să păstreze echilibrul Între plăcerile turismului și Îndatoririle lui pedagogice. Noi am profitat de acest lucru și l-am Îndrumat spre locuri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și, suferind cam același șoc fizic, cutremurător și umilitor, pe care l-am avut când am Încasat bușitura aceea pe ring, am recunoscut domnișoarele mele americance În ghirlanda de „fete“ Înlănțuite unele de celelalte, cu voci ascuțite și lipsite de rușine, unduindu-se toate de la stânga la dreapta, apoi de la dreapta la stânga, ridicând simultan zece picioare identice lansate din zece corole de volane. Am reperat fața Louisei mele - și mi-am dat seama imediat că totul se terminase, că o pierdusem
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ziarul german pe care tocmai Îl deschisese și a răspuns În engleză (parodiind un posibil citat - o manieră de a vorbi pe care o adopta deseori ca să Înceapă conversația): „Asta este, băiete, una dintre combinațiile absurde ale naturii, cum sunt rușinea și roșeața feții sau supărarea și ochii injectați“. „Tolstoi vient de mourir“ a adăugat el brusc, Încremenit, pe un alt ton, Întorcându-se spre mama. „Da ștotî“ (un fel de „Doamne, Dumnezeule!“) exclamă ea Îndurerată, Încleștându-și mâinile În poală
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o noapte... Ia și tu învățătură de la boier Stanciu, de pildă, spune tușind cu subînțeles. Îl treci pe răboj! îi poruncește apoi lui Tăutu. A luptat ca Arhanghelul Mihail cel cu sabie de foc! Tizul lui! Mihail, îmbujorat, copleșit de rușine, bolborosește: N-am trebuință... Zău, Măria ta! Ce să fac cu pământul? Mai mare beleaua... Gura! se răstește Ștefan. O să ai muiere, copchii! Știi cum sunt muierile: de nu le dai, te lasă!... Haideți! Haideți! Împărăția Cerurilor e pe voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
împotrivă? El trebuie să dovedească Lumii, și încă repede -, că: Nu se poate!". Că El Fatih, Aliotmanul "nu pot fi înfrânți!". Îl cunosc prea bine pe Mahomed, ca să nu știu ce va face. Va jura pe Coran, răzbunare! Cruntă răzbunare! O asemenea rușine nu se iartă, nu se uită, nu se spală decât în sânge! Degrabă se vor scula și vor veni. În primăvara aiasta chiar. Trebuie repede și degrabă să închidă gura celor ce-or striga după unire într-o mare cruciadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce pui de lele-mi ești și domnia-ta, unchiule? Ușă de biserică n-ai fost nicicând, dar acu, la bătrânețe, de când ți-a cântat lebăda, parcă ai dat în fiert. Crai-bătrân și fără minte, ar trebui să-ți fie rușine! Țamblac râde cu poftă, fericit că a smuls-o din ghearele disperării: O să pun să-mi cetească popa o molitvă, poate scoate dracii din mine și mă potolesc... Toți bărbații sunteți niște muieratici, păcătoși destrăbălați și stricați până-n măduva oaselor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fericit că a smuls-o din ghearele disperării: O să pun să-mi cetească popa o molitvă, poate scoate dracii din mine și mă potolesc... Toți bărbații sunteți niște muieratici, păcătoși destrăbălați și stricați până-n măduva oaselor! N-aveți pic de rușine! Vă pierdeți înaintea unei muieri! Asta, cam așa-i. Când e vorba de muieri, ne pierdem de tot capul. Suntem slabi de înger. Nu putem trăi fără dragoste. Ăsta-i nărav fără leac. Țamblac râde și râsul lui o irită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i. Când e vorba de muieri, ne pierdem de tot capul. Suntem slabi de înger. Nu putem trăi fără dragoste. Ăsta-i nărav fără leac. Țamblac râde și râsul lui o irită: Lasă că nici cu muierile nu mi-i rușine! Și moldovencele sunt rele de muscă! Dezmățatele! Abia așteaptă să le fulgere Măria-sa c-o privire, c-au și căzut pe spate să le fericească Vodă! Stricate și proaste, minte la ele nici cât la o găină! "Poale lungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de cruntă răzbunare a clocit. N-a vrut s-o primească nici pe mă-sa, pe Mara Sârboaica, care umbla despletită pe culoarele Sublimei Porți, jelindu-se că "Nicicând, de la începuturile Islamului, nicicând, oștirea otomană n-a suferit o așa rușine, un așa crunt dezastru". Și... și s-a aflat gândul cel cumplit urzit Moldovei? întreabă Țamblac cu îngrijorare. Aflat, oftează Ștefan. În zorii celei de a patra zile, și-a chemat astrologii și i-a întrebat cum stă cu crugul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu primul salvconduct în Polonia, intervine Vlaicu, unii pribegi au izbucnit în lacrimi. Și totuși, prea puțini s-au întors... Străinătatea, cât a fi ea de luminată, tot străină inimii tale rămâne, rostește Stanciu. Unii s-au înstrăinat, le e rușine de țara în care s-au născut. Alții... nu se lipește străinătatea de ei, ca apa de pana de gâscă, deși bine știu că "acasă" nu-i așteaptă "plăcinte cu poalele-n brâu"... Atunci, de ce adastă la mila străinului? întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]