11,710 matches
-
nu rareori forța -, În momentele de depresie prelungită și de gravă dezorientare față de textele mele, acuzate de mulți, dar și de propria-mi nesiguranță - de a-mi continua drumul, În ciuda slabelor și falselor ecouri, a „ratărilor și eșecurilor” sociale, a singurătății În țară și peste hotare, a ridicolului. O, mai ales ridicolul, cauza vanitoasei mele răni multiple, a eului meu mic-burghez și practic, a nevrozei mele aproape perpetue, bine, eroic ascunsă, creată de nepotrivirea Între „ce eram și ce aș fi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
decât să anunțe alte și alte nașteri, un șir al cărui capăt... Și acolo unde „nebunii și proștii” se opresc, În complicata și nesfârșita lor viclenie față de „noi, ceilalți”, acolo trebuie să Înceapă „nebunia noastră”, iar „locul” acela se cheamă... singurătatea laborioasă, cercetătoare, afundarea În apele adânci, tulburi și vii ale memoriei. Tăcerea aceea „specială”, care ne „nimbează” ființa când ne afundăm pe culoarele pe jumătate reale, pe jumătate inventate, mincinoase, ale propriului trecut, atât cât a mai rămas din el
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vede atras În curenții iuți, puternici, ai „consumului”, a maselor mari umane, dirijate de principii și factori financiari supranaționali etc. Lupta cu ratarea o văd ca o luptă pentru libertate, o luptă În afara luptei naționale sau sociale, o formă a singurătății „alese și acceptate”, o formă a „eroismului” modern. Și, cum „scara mea a ratării”, care „trece necesarmente prin realizare valorică”, are trepte distincte, aproape rigide, instaurând o ierarhie imuabilă În câmpul valorii, este una a „valorilor relative”, fiecare „treaptă”, odată
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
puțini, dar cu care mulți nu știu „ce să facă”, șoarece insistent, indelebil, care ne urmărește până În cele mai obscure cotloane ale psihicului, accentuând disperat, strident, nepotrivirea noastră nu atât „cu lumea”, cât cu ceea ce am fi dorit „să fim”, singurătatea nedorită, incomodă În care ne aflăm, dar, În același timp, interzicându-ne tocmai această singurătate, strecurându-se după noi „peste tot”, ca un valet pisălog și nesimțit, cum erau cei din literatura picarescă, slugi obraznice, care profitau de precaritatea cavalerului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
urmărește până În cele mai obscure cotloane ale psihicului, accentuând disperat, strident, nepotrivirea noastră nu atât „cu lumea”, cât cu ceea ce am fi dorit „să fim”, singurătatea nedorită, incomodă În care ne aflăm, dar, În același timp, interzicându-ne tocmai această singurătate, strecurându-se după noi „peste tot”, ca un valet pisălog și nesimțit, cum erau cei din literatura picarescă, slugi obraznice, care profitau de precaritatea cavalerului pe care trebuiau să-l asiste și să-l servească, de amabilitățile lui ridicole - vezi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lumi”. De altfel, el a fost primul din grupul nostru care a avut un volum „publicat”, galon de aur printre veșnicii și numeroșii debutanți la „gloria națională”Ă Fâstâcit, rușinat Încă multă vreme de „gafa” mea, m-am retras În „singurătate-mi” Împreună cu „pruncul meu” nou-născut, neștiind bine ce să „Încep” cu el, neînțelegând dacă acest „eu”, rătăcit sau profitând de ospitalitatea un pic cam tembelă a psihicului meu În iute, În galopantă formare, e un accident stupid, „părelnic” sau un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
singurul concret În această lume a continuelor prefaceri și distrugeri. Eul, realitatea indestructibilă care, cum o spuneam, ne ajută să fim fără „a fi văzuți”, posedând scufia invizibilității din basmele germane, ne ajută „să fim singuri”, suportând de bine-de rău „singurătatea socială”, asistați fiind de „valetul” nostru, prevenitor și obraznic În același timp, dar cumva marcându-ne dureros singurătatea, „auzindu-i” la nesfârșit vocea-i „cavernoasă”, plină de sfaturi (adesea inutile!Ă sau de imputări nedrepte, vehemente, ca cele ale unei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ajută să fim fără „a fi văzuți”, posedând scufia invizibilității din basmele germane, ne ajută „să fim singuri”, suportând de bine-de rău „singurătatea socială”, asistați fiind de „valetul” nostru, prevenitor și obraznic În același timp, dar cumva marcându-ne dureros singurătatea, „auzindu-i” la nesfârșit vocea-i „cavernoasă”, plină de sfaturi (adesea inutile!Ă sau de imputări nedrepte, vehemente, ca cele ale unei soții niciodată iubite, lest al unei existențe „prea lungi” sau „memorie” a unei iubiri pripite, din adolescență!... Singuri
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
când „mă’ntrec cu gluma” și chițcăind, bătându-se pe burtă, râzând la nesfârșit și cumva jignitor când „mă dau mare”, când vreau să-i imit pe „eroii antici”... Iată, deci, câteva (discutabile, tout compte fait!Ă atuuri: „prieten” al singurătății noastre, dar, În același timp, Împiedicându-ne de a fi realmente singuri, dăruindu-ne, e drept, o anume „invizibilitate”, calitate râvnită de toți copiii lumii, ca și de acel copil nemuritor pe care-l purtăm În „marsupiul” nostru fantastic, numit
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
timp ne va urma și „atunci” și „acolo”? Nu rareori, folosind prerogativa oricărui scriitor de a-și imagina „lucruri fantastice”, mi-am Închipuit propria-mi existență fără el, fără Vocea și prezența sa uneori de-a dreptul gâfâitoare!... Într-o singurătate reală, deplină și, În acele momente, deposedat de el prin pura forță a imaginației, mi-am dat cont ce fantastică ar fi fost, ar fi devenit cu adevărat singurătatea mea, de care par a fi Înconjurat, la care par a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Vocea și prezența sa uneori de-a dreptul gâfâitoare!... Într-o singurătate reală, deplină și, În acele momente, deposedat de el prin pura forță a imaginației, mi-am dat cont ce fantastică ar fi fost, ar fi devenit cu adevărat singurătatea mea, de care par a fi Înconjurat, la care par a fi condamnat - cu avantajele și dezagrementele care decurg! -, ce puternic aș fi putut fi dacă „omul singur”, cum ne Învață Nietzsche, este cu adevărat singurul puternic! Ce curat, ce
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
defect am creat o calitate; din foamea maladivă de cărți, din fuga În imperiul de hârtie, Încă din zorii pubertății, n-am făcut eu Însumi „o carte”, „o fugă spre alții”?.. Speriat cum am fost - și sunt și azi! - de singurătate, mi-am făcut din Ea, fantoma lumii moderne - mai ales „occidentale”, arogante și disperate - o redută, o cetate, cu adevărat un turn de fildeș, de unde am aruncat peste „omenire”, ca În vremea asediilor ce durau luni sau ani, torente de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ființă care Îl zăpăcește, care nu se potrivește cu ceea ce el „știe” că trebuie să fie lumea și ființa?! Ei bine, ce face? O aruncă la câini, pur și simplu: o calomniază cu hărnicie, apoi o izolează, Îi dăruiește o singurătate blestemată, o face să se Îndoiască de sine, o Împinge să-și blesteme tocmai acele calități care păreau a fi tot atâtea insigne rare, prestigioase, o face să „Înnebunească” ușor, adică să fie incapabilă de a-i mai imita pe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
etc., dar specificul celei despre care vorbeam mai sus este, În cazul meu, că ceea ce pentru mulți din jur părea a fi fost „o gafă” socială gravă, mie mi-a dat ocazia, e adevărat, după nopți de reflexie și de singurătate - de adevărată singurătate, nu numai nocturnă, dar și socială! - de a-mi reabilita Într-un fel trecutul, o altă „criză”, atunci Însă provocată de alții, puternicii zilei. De a da În sfârșit un sens acelui „necaz” ce părea a-mi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
celei despre care vorbeam mai sus este, În cazul meu, că ceea ce pentru mulți din jur părea a fi fost „o gafă” socială gravă, mie mi-a dat ocazia, e adevărat, după nopți de reflexie și de singurătate - de adevărată singurătate, nu numai nocturnă, dar și socială! - de a-mi reabilita Într-un fel trecutul, o altă „criză”, atunci Însă provocată de alții, puternicii zilei. De a da În sfârșit un sens acelui „necaz” ce părea a-mi defini pentru totdeauna
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un labirint al stresului, al nevrozelor de tot felul, al depresiilor - numite și „nefericiri” sau „nefericire”! - și pe care, obosiți, extenuați de noi Înșine și de existență, nu le putem contracara decât prin boli, numite și „vicii”, cum ar fi singurătatea, alcoolul, crima și ultima, cea mai „comodă” poate, dar și cea mai enigmatică În ochii modernității - sinuciderea! 7 Virgil Tănase a avut un miraculos succes cu primele sale două romane, editate la Flammarion, apoi Însă a făcut o eroare de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la București. Eram liber, e adevărat, dar, mai mult sau mai puțin, eram astfel și În țară, și am mulțumit mereu Proniei sau Zeilor - cum o fac și azi! - că mi se dă puterea de a-mi plăti libertatea: prin singurătate, relativă sărăcie - un om fericit nu este niciodată sărac, or, eu eram fericit, deoarece mă aflam În propria-mi vocație! -, prin sănătate - am stat mulți ani la Paris fără un venit În afară de ajutorul lunar oferit de Mama mea sau de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
reală a libertății Într-un stat autocrat și polițist este, pentru activistul fanatic politic, cel mai mare pericol, fugind de-un asemenea fenomen sau caz ca dracul de tămâie! -, el a fost ocolit de toată „lumea bună literară”, Împins În singurătate forțată și sărăcie; a trebuit, până la sfârșitul tragic al său și al soției sale din seara cutremurului din 4 martie ’77, să-și publice textele În străinătate. Nici azi, când unii reali sau falși dizidenți Își glorifică actele lor „de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
obișnuit - era să zic resemnat, deși nu a fost cazul! - cu acest „cerc al izolării” pe care l-au creat „forurile” politice, dar și unii colegi, până atunci extrem de serviabili și calzi, după Întoarcerea mea În țară În aprilie ’72. Singurătatea face parte, de altfel, din profesiunea mea, numai că, e drept, există din acest punct de vedere cel puțin două feluri de singurătăți: cea pe care ți-o impui singur, de care ai nevoie esențială când te pregătești să ataci
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și unii colegi, până atunci extrem de serviabili și calzi, după Întoarcerea mea În țară În aprilie ’72. Singurătatea face parte, de altfel, din profesiunea mea, numai că, e drept, există din acest punct de vedere cel puțin două feluri de singurătăți: cea pe care ți-o impui singur, de care ai nevoie esențială când te pregătești să ataci un proiect amplu, un roman În stilul celui pe care-l practic eu și o cu totul altă „singurătate”, cea impusă din afară
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
puțin două feluri de singurătăți: cea pe care ți-o impui singur, de care ai nevoie esențială când te pregătești să ataci un proiect amplu, un roman În stilul celui pe care-l practic eu și o cu totul altă „singurătate”, cea impusă din afară, o izolare, de fapt, o dură, insistentă, marginalizare, o pestiferare socială cu care te pedepsește regimul furios nu numai pentru că i-ai Încălcat preceptele și i-ai disprețuit bietele privilegii pe care ți le aruncă la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și simplu erau, pur și simplu, tot atâtea delicte!... (Am amintit mai sus cazul flagrant și tragic al șefilor marii greve a minerilor din Valea Jiului din ’77, asasinați sau strămutați, adică asasinați altfel!...Ă Am Îndurat Însă, În timp, „ambele singurătăți” și mă mândresc cu faptul - sper să nu mă’nșel! - de a nu-mi fi schimbat, deteriorat, acrit caracterul! Nu, orice, oricât și chiar oricum s-au perindat necazurile, chiar și dramele existenței mele, am orgoliul de a crede că
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu care aveam contact - refuz care a atras după sine excluderea din partid și de la revistă! -, Dinescu era, ca și azi, vesel, proferând un sarcasm ce dizolva totul În jur și care-l apăra, probabil, ca un bandaj, de spaima singurătății. Dar În care nu-și mai găsea, din punctul meu de vedere, nici un punct de sprijin o acțiune comună, o inițiativă care să solidarizeze spiritele sau să le dea un orizont minimal, dacă nu de speranță, atunci de acea certitudine
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
așa cum e! -, cu istoria, chiar și cu barierele iscusite până la o anume, certă, senzație de „absurd” pe care mi le-a ridicat În cale, ca... pe o vină! Eram un fel de „singuratic” În această profesiune de credință existențială, o singurătate ce se adăuga altor singurătăți, cele ale profesiunii, vocației, carierei!... Ale temperamentului „postromantic” sau, mai știi, „preromantic”, cum Îmi place uneori să glumesc. Doar pe jumătate!... Viața noastră, a scriitorilor, a artiștilor, e făcută indubitabil din singurătate, din singurătăți. Dar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și cu barierele iscusite până la o anume, certă, senzație de „absurd” pe care mi le-a ridicat În cale, ca... pe o vină! Eram un fel de „singuratic” În această profesiune de credință existențială, o singurătate ce se adăuga altor singurătăți, cele ale profesiunii, vocației, carierei!... Ale temperamentului „postromantic” sau, mai știi, „preromantic”, cum Îmi place uneori să glumesc. Doar pe jumătate!... Viața noastră, a scriitorilor, a artiștilor, e făcută indubitabil din singurătate, din singurătăți. Dar trebuie o bună doză de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]