11,011 matches
-
aduceau pentru intimidarea populațiilor cucerite asemenea animale. Leul, scăpat din cușcă, ar fi produs pagube locuitorilor, fapt ce i-a determinat să se strângă cu topoare și furci și să-l omoare. Științific, denumirea satului se explică prin existența în slavă a unui toponim identic care înseamnă loc cu vegetație forestieră. Terenul din valea Bisericii era, într-adevăr, cu vegetație forestieră. Satul Leu a dat și numele Câmpului Leu - Rotunda din Câmpia Olteniei. Așezarea este străbătută de văi seci, pe teritoriul
Comuna Leu, Dolj () [Corola-website/Science/300404_a_301733]
-
bordei mai mare.Tezaurul este alcătuit din obiecte de argint, disparate, respectiv un castronel ornat cu sfinți și cu inscripția în slavonă Făuritu-s-a acest pahar în anul șapte mii douzeci și trei.S-a cumpărat a bea întru slava lui Dumnezeu., un alt castronel, ornat cu motive zoomorfe, asemănător cu vasele scitice, o teacă de argint pentru două cuțitașe, un cauc mic de argint, de forma unei tigve, un colier de argint de 59 cm., două plăcuțe discoidale de
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
particulară, a dat naștere la multe interpretări. Unii au pus-o în legătură cu o plantă numită povragă sau polvragă, folosită ca medicament; alții au derivat-o de la un cuvânt grecesc compus, care ar însemna mult stâncoasă (Ghenadie Enăceanu); sau de la cuvintele slave indicând o jumătate de vale cu maluri râpoase (Iorgu Iordan); iar alții au văzut în ea o vale diabolică sau o câmpie vrăjită (Aurelian Sacerdoteanu). Cu toate acestea n-ar fi exclus ca denumirea să fie de origine geto-dacă, cuprinzând
Comuna Polovragi, Gorj () [Corola-website/Science/300466_a_301795]
-
lupi. În 1970 au fost aduși în pădurea Valea Morii porci mistreți și căprioare. Numele comunei Belcești din județul Iași apare prima dată în anul 1579 într-un document redactat în timpul domniei lui Petru Șchiopul Denumirea Belcești provine din cuvintele slave belci sau belâi ce înseamnă alb. Posibil ca denumirea localității să provină de la un întemeietor cu numele "Belceanu" sau "Belcescu". Existența în satul Ruși a numelui de familie Belceanu constituie un argument în sprijinul acestei afirmații. Numele satului Ruși este
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
ce înseamnă alb. Posibil ca denumirea localității să provină de la un întemeietor cu numele "Belceanu" sau "Belcescu". Existența în satul Ruși a numelui de familie Belceanu constituie un argument în sprijinul acestei afirmații. Numele satului Ruși este tot de origine slavă. De altfel, în satul Ruși există multe nume de familie de origine slavă. Cel mai vechi sat al comunei este Ulmi apare în documente prima dată în 1437 sub numele de Bereșteni nume de origine slavă care tradus înseamnă Ulmi
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
numele "Belceanu" sau "Belcescu". Existența în satul Ruși a numelui de familie Belceanu constituie un argument în sprijinul acestei afirmații. Numele satului Ruși este tot de origine slavă. De altfel, în satul Ruși există multe nume de familie de origine slavă. Cel mai vechi sat al comunei este Ulmi apare în documente prima dată în 1437 sub numele de Bereșteni nume de origine slavă care tradus înseamnă Ulmi.Nu sunt dovezi care să ateste construcția bisericii în timpul lui Ștefan cel Mare
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
este tot de origine slavă. De altfel, în satul Ruși există multe nume de familie de origine slavă. Cel mai vechi sat al comunei este Ulmi apare în documente prima dată în 1437 sub numele de Bereșteni nume de origine slavă care tradus înseamnă Ulmi.Nu sunt dovezi care să ateste construcția bisericii în timpul lui Ștefan cel Mare. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Belcești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
considere pe vandali niște perpetuatori ai culturii romane, și nu distrugători a acesteia. Unii arheologi și istorici îi identifică pe vandali cu cultura Przeworsk, și controversele legate de originea acestora îi înconjoară precum vandalii ar fi un amestec de triburi slave și germanice, lugii (lygier, lugier sau lygiani), care sunt menționați ca locuind în această zonă de către scriitori romani. Unele cadre didactice consideră că, fie lugii a fost un nume timpuriu a vandalilor sau vandalii au făcut parte din federația lugiană
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
sunt menționați ca locuind în această zonă de către scriitori romani. Unele cadre didactice consideră că, fie lugii a fost un nume timpuriu a vandalilor sau vandalii au făcut parte din federația lugiană, care a fost compusă din triburi germanice și slave. Purtătorii culturii Przeworsk (eventual lugii) au avut obiceiul de incinerare. Incinerarea este caracteristică triburile prusace baltice. Asemănările dintre nume au dus la ipoteze ale spațiului natal al vandalilor în Norvegia (Hallingdal), Suedia (Vendel) sau Danemarca (Vendsyssel). i se presupune că
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
și s-ar fi stabilit în Silezia în jurul anului 120 î.Hr. Această teorie sprijină identificarea vandalilor cu cultura Przeworsk, deoarece cultura Wielbark pare să fie înlocuită de o ramură a culturii. Unii autori medievali au aplicat etnonimului "vandali" la popoare slave: wenzi, sorabi sau polonezi. S-a considerat odată că slovenii erau descendenți ai vandalilor, dar acest lucru nu este punctul de vedere al savanților moderni. Vandalii au fost împărțiți în două grupe: silingi și hasdingi. În timpul războaielor marcomanice (166-180), silingii
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
îl apostrofează afirmând că a urmat „obiceiurile rele” ale tatălui acestuia. Nicolae Alexandru moare la 16 noiembrie 1364, fiind înmormântat în biserica de la Câmpulung, ctitoria sa și a tatălui său. Pe piatra de mormânt se află următoarea inscripție în limba slavă: Singurul portret contemporan al domnitorului se păstrează refăcut în secolul al XIX-lea, la ctitoria sa din Câmpulung. "„În urâta zugrăveală de pe la 1820, el apare cu o coroană înflorită, sprâncenat, oacheș, bărbos, purtând peste haină o misadă ca în portretul
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
răsăritului ortodox. O altă formă de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul pentru tipărirea de cărți. Între 1700 și 1800 s-au tipărit în Țara Românească 799 de cărți dintre care 617 în românește, iar 182 în grecește, latinește, slavă, etc. Procentul de carte laică a crescut necontenit, în dauna subiectelor religioase. Printr-un jurnal de călătorie răspândește idei iluministe și Dinicu Golescu, luminatul boier muntean, care în ""Însemnare a călătoriei mele"", surprinde contrastele dintre civilizația țărilor vizitate și realitățile
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
un calc semantic din cuvântul german cu același sens, "Pommern". Toponimul german vine în schimb de la denumirea pomeraniană "Pòmòrze", formată din tulpinile protoslave "*po" ("după", "prin", "lângă") și "*more" sau "*morě" ("mare"). Din același sursă protoslavă provin denumirile în limbi slave de vest, incluzând și . Limbile germanice (în afară limbii engleze) și-au împrumutat cuvântul german (spre exemplu ), iar în restul limbilor predomină denumirea derivată din cea latină (, , ). Fiindcă Pomerania și-a schimbat de multe ori apartenența geopolitică, în limbile germană
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
la sfârșitul ultimei perioade glaciale, conform estimărilor făcute de arheologii, acum 13.000 de ani. Atestările confirmă prezența unor culturii diverse în epoca de piatră și epoca bronzului, popoarelor germanice în epoca fierului și mai târziu, în Evul Mediu, popoarelor slave și vikingilor. Începând cu secolul X, vecinii Pomeraniei — Ducatul Poloniei (apoi regatul), Sfântul Imperiu Roman și Regatul Danez — au început să impună influența asupra regiuni, atât în mod economic cât și în cel militar. În Evul Mediu târziu, a început
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
mod economic cât și în cel militar. În Evul Mediu târziu, a început procesul creștinării Pomeraniei. Deși primul episcop a fost stabilit în Kołobrzeg în anul 1000, după separarea regiunii din statul timpuriu polonez poporul a întors la credințele tradiționale slave. În 1176 sau 1182 s-a stabilit o nouă dioceză cu sediul episcopului în Kamień Pomorski, iar chiar mai înainte, în 1152, s-a clădit prima abație în regiune, Abația Stolpe, situată în jurul estuarului râului Peene. În secolul XII a
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
turistic încă nevalorificat. Actualmente drumul, de cca. 35 km, Cluj-Napoca - Vișea, prin Jucu, este asfaltat, localitatea este complet electrificată, dispune de apă potabilă curentă, gaz-metan, linii telefonice, TV cablu și acces la internet. Denumirea localității provine de la numele unei personalități slave, "Visoslav". Prima atestare documentară s-a păstrat din anul 1326 sub forma de "silva Visaerdei" (pădurile lui Visa). Alte denumiri de-a lungul timpului:Vizateluke (1332), Wysa, villa Vysa ( 1348), Visa (1587), Vissa (1652), Visa (1733), Vischa (1750), Viza (1760
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
din Cluj-Napoca crede că la Jucu de Sus se află, în epoca română, o mare carieră de exploatare a pietrei. Arheologii spun că în zona ar putea fi urme ale germanilor, așezați pe valea Someșului Mic. Numele are o origine slavă veche: „juc” înseamnă “gândac” sau “goanga”. Tudor Sălăgean, șef al secției Istoria Transilvaniei la muzeul cu același nume, precizează că primele atestări documentare datează din secolul XIV. În stânga Someșului se află „Jucu Nobil”, reședință familiei Suky, unde a fost atestata
Jucu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/299561_a_300890]
-
erau limitate. Luminozitatea și gama sa de nuanțe deschise sunt remarcabile, îmbinate cu o folosire liberă a tehnicii auririi; toate acestea conduc la caracteristica aceea celestă, care evidențiază atât de pregnant versiunile personajelor sfinte pictate de el, ierarhia cerească și slava celor izbăviți. Fra Angelico și-a creat opera într-o perioadă în care stilul picturii trecea printr-o schimbare. Acest proces al schimbării începuse în urmă cu un secol, prin lucrările lui Giotto și ale unora dintre contemporanii săi, anume
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
său fiind înglobat ulterior în cel al satului Cătălina în forma Szent-Katolna-Dorna (1854, 1880, 1895), Szentkatolnadorna (1900, 1910, 1941). După primul război mondial s-a impus numele actual al satului - Cătălina. Cătunul Dorna este designat cu un oiconim de origine slavă - drnu - cu sensul de loc pustiu, pajiște nelocuită într-o primă fază. Conform tradiției locale, satul Cătălina poartă numele unei starețe a mănăstirii romano-catolice, întemeiată în vechime pe dealul din vecinătatea vetrei de locuire, din păcate neinvestigat arheologic. Tagány Károly
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
conducătorilor regiunii respective decât a relata depre populația regiunii respective. -Slavii separă între secolele V-VII romanitatea nordică de cea sudică. La nordul Dunării, slavii au fost asimilați de daco-romani, contribuind la etnogeneza românească(care demonstrează prezența cuvintelor de origine slavă din limba română), în timp ce la sud de Dunăre, slavii sunt cei care asimilează cea mai mare parte a populației romanice. -Vocabularul comun româno-albanez se datorează existenței substratului traco-dacic comun și a influenței culturalo-lingvistice a aromânilor autohtoni asupra albanezilor. -Gesta Hungarorum
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
H., dardanii populau regiunea actualului Kosovo. Regiunea a fost mai tarziu cucerita de români în ani 160 î.H., si integrată în provincia română Illyricum în 59 î.H. Ulterior, a devenit parte din Moesia Superior în 87 d.H. Migrațiile slave au ajuns în Balcani în secolul V-VII, prin care popoarele autohtone s-au amestecat cu noii sosiți din nord, din această sinteză rezultând sârbii actuali.. Kosovo a intrat în cadrul Bulgariei în ani 850, în care Creștinismul și o cultură
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
cu noii sosiți din nord, din această sinteză rezultând sârbii actuali.. Kosovo a intrat în cadrul Bulgariei în ani 850, în care Creștinismul și o cultură slavic-bizantină au fost implementate în regiune. A fost recucerita de către bizantini în 1018. Pe masura ce rezistență slavă reușea împiedicare veniri Imperiului Bizantin în regiune, de cele mai multe ori această trecea pe de-o parte ori în suveranitatea sârbilor ori în cea a bulgarilor, iar pe de cealaltă parte a bizantinilor, pana cand Principatul sârb Rascia a cucerit-o
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
1912 și 1941 o mare amploare de recolonizare a sârbilor provinciei Kosovo a fost întreprinsă de către guvernul de la Belgrad. Pe de altă parte drepturile albanezilor de a beneficia educație în limba lor a fost neacceptata, alături de alte națiuni non-slave sau slave nerecunoscute din Iugoslavia, deoarece că regat era recunoscută numai națiunile croată, sârbă, slovenă, în timp ce alte națiuni slave trebuiau să se identifice că una din cele trei națiuni slave oficiale în timp ce națiunile non-slave au fost considerate minorități . Albanezii și alte națiuni
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
de la Belgrad. Pe de altă parte drepturile albanezilor de a beneficia educație în limba lor a fost neacceptata, alături de alte națiuni non-slave sau slave nerecunoscute din Iugoslavia, deoarece că regat era recunoscută numai națiunile croată, sârbă, slovenă, în timp ce alte națiuni slave trebuiau să se identifice că una din cele trei națiuni slave oficiale în timp ce națiunile non-slave au fost considerate minorități . Albanezii și alte națiuni musulmane au fost obligați să emigreze, în principal cu teren reformat, care a lovit proprietari albanezi în
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
educație în limba lor a fost neacceptata, alături de alte națiuni non-slave sau slave nerecunoscute din Iugoslavia, deoarece că regat era recunoscută numai națiunile croată, sârbă, slovenă, în timp ce alte națiuni slave trebuiau să se identifice că una din cele trei națiuni slave oficiale în timp ce națiunile non-slave au fost considerate minorități . Albanezii și alte națiuni musulmane au fost obligați să emigreze, în principal cu teren reformat, care a lovit proprietari albanezi în 1919, cu măsuri direct violente. În 1935 și 1938 două acorduri
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]