10,656 matches
-
dobrogensis"), alior ("Euphorbia cadrilateri var. transitoria"), laptele cucului ("Euphorbia myrsinites"), scânteioara ("Gagea saxatilis"), scânteiuța de stâncă ("Gagea szovitsii"), ghiocel ("Galanthus elwesii, Galanthus plicatus"), vanilia sălbatică ("Heliotropium supinum"), limba mării ("Iberis saxatilis"), lăptucă ("Lactuca viminea"), merinană ("Moehringia grisebachii"), coada racului de stâncă ("Potentilla bifurca"), talpa leului ("Gymnospermium altaicum"), poala "Sfintei Mării" ("Nepeta ucranica"), untul vacii ("Orchis morio ssp. picta"), poroinic ("Orchis purpurea"), pribolnic ("Orchis simia"), bujor românesc ("Paeonia peregrina"), bujor de stepă ("Paeonia tenuifolia"), băbărujă ("Paliurus spina-christi"), trandafir ("Rosa turcica"), lăptiucă ("Scorzonera
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
de: "Dianthus armeria, Dianthus superbus, Dianthus henteri"), tulichina ("Daphne mezereum"), Mâna Maicii Domnului ("Dactylorhiza maculata"), orhidee sălbatică (cu specii de: "Dactylorhiza fuchsii ssp. fuchsii, Dactylorhiza incarnata"), ochiul-șarpelui ("Eritrichium nanum ssp. jankae"), salba moale ("Euonymus latifolius"), pufulița ("Epilobium angustifolium"), ipcărigă de stâncă ("Gypsophila petraea"), năpraznică ("Geranium robertianum"), limba cucului ("Gențiana bulgarica"), sânziene ("Galium kitaibelianum, Galium baillonii"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), nopticoasa ("Hesperis matronalis ssp. cladotricha"), spânz ("Helleborus purpurascens"), trei-răi ("Hepatică nobilis"), crucea voinicului ("Hepatică transsilvanica"), slăbănog ("Impatiens noli-tangere"), iedera ("Hedera helix"), floare de
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
atropurpurea"), clopoțeii Cazanelor ("Campanula crassipes"), cornul bănățean ("Cerastium banaticum"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), orhidee (cu specii de: "Cephalanthera longifolia, Dactylorhiza cordigera"), căpșuniță-roșie ("Cephalanthera rubra"), garofiță de munte ("Dianthus tenuifolius"), garoafă (din speciile: "Dianthus kitaibelii, Dianthus giganteus ssp. banaticus"), garofiță albă de stânci ("Dianthus spiculifolius"), lalea pestriță ("Fritillaria orientalis"), sânzienă roșie ("Galium purpureum"), mlăștiniță ("Epipactis helleborine"), crin de pădure ("Linum uninerve"), moșmon ("Micromeria pulegium"), odogaci ("Saponaria glutinosa"), punguliță ("Thlaspi dacicum ssp. banaticum"), băieței ("Veronica spicata ssp. crassifolia") sau aerel ("Ferula heuffelii"). În vecinătatea
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
foarte rare și protejate prin lege sau endemice pentru această zonă. Specii floristice: clopoțel de munte ("Campanula serrata"), arnică ("Arnica montana"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), orhidee (din speciile: "Cephalanthera longifolia, Herminium monorchis"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), bozior ("Orchis sambucina"), patlagina de stâncă ("Plantago holosteum"), mlăștiniță ("Epipactis helleborine"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), poroinic ("Dactylorhiza maculata"), cimbrișor ("Thymus comosus"), scoruș ("Sorbus borbasii"), cornuț de munte ("Cerastium arvense"), cinci-degete ("Potentilla reptans"), ochii-șoricelului ("Saxifraga adscendens"), sânziană ("Galium verum"), argințica ("Dryas octopetala"), angelică ("Angelica archangelica"), pelin ("Artemisia eriantha
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
Bunei speranțe se află la coordonatele . Se află la colțul sud-vestic al Peninsulei Capului, la aproximativ vest și puțin spre sud de Cape Point de pe colțul sud-estic. Peninsula formează limita vestică a golfului False Bay. Din punct de vedere geologic, stâncile de la cele două capuri — și în mare parte din peninsulă — fac parte din Grupul Table Mountain, și sunt formate din același tip de roci ca și cele din Table Mountain. Capul Bunei Speranțe este adesea considerat a fi cel mai
Capul Bunei Speranțe () [Corola-website/Science/313786_a_315115]
-
1910 (stat ce a devenit apoi Republica Africa de Sud). Guvernul portughez a ridicat două repere pentru navigatori, "Crucea Diaz" și "Crucea Da Gama", în memoria exploratorilor Vasco da Gama și Bartolomeu Diaz. Linia ce le unește arată spre Whittle Rock (), o stâncă submarină cu risc mare de scufundare a vaselor, aflată în False Bay. Pentru localizarea acestora, se folosește și linia ce unește alte două repere din Simonstown. Capul Bunei Speranțe este casa legendară a "olandezului zburător", o navă cu un echipaj
Capul Bunei Speranțe () [Corola-website/Science/313786_a_315115]
-
pietriș, începând sarcina grea de reducere a apărării vârfului dealurilor. Supraviețuitorii companiei C din a doua divizie a Pușcașilor marini, a acostat în primul val la Dog Green în jur de 06:45; la 07:30 s-au urcat pe stânca de lângă Dog White și trecătoarea spre Vierville. Mai târziu li s-au alăturat o parte din B/116 care au acostat greșit, și acest grup și-a petrecut o parte din zi încercând și într-un final cucerind WN-73, care
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
se numește un depozit de materiale aluvionare, care se prezintă ca o grămadă de material detritic (pietriș, nisip, sfărâmături de stânci) și argilă, transportat de ghețari în alunecarea lor sau depusă de ghețari dispăruți, în locul de topire a gheții. Morenele se situează în zonele terminale sau marginale ale unui ghețar alpin. În Munții Carpați, morenele indică limita extinderii foștilor ghețari cuaternari
Morenă () [Corola-website/Science/313850_a_315179]
-
carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn ("Betula pendula"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), porumbar ("Prunus spinosa"), măceș ("Roșa canina") sau mur ("Rubus fruticosus"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice de stâncărie și pajiște; printre care: garofița albă de stânci ("Dianthus spiculifolius"), iarba-surzilor ("Saxifraga paniculata"), crucea voinicului ("Hepatică transsilvanica"), căldărușa ("Aquilegia nigricans ssp. subscaposa"), sisinei ("Pulsatilla patens"), garoafa de munte ("Dianthus petraeus ssp. spiculifolius"), toporaș galben de munte ("Violă biflora"), coada-iepurelui (cu specii de: "Sesleria heufleriana" și "Sesleria rigidă"), iarbă
Cheile Mănăstirii () [Corola-website/Science/313861_a_315190]
-
se referă de obicei la . Muntele atrage aproximativ de ascensiuni pe an, dintre care aproximativ trei sferturi sunt efectuate pe drumul "Pony Track" dinspre Glen Nevis pe partea de sud a muntelui. Pentru alpiniști și montaniarzi principala atracție o reprezintă stâncile de din partea de nord; unele dintre cele mai înalte stânci de pe Insula Marea Britanie, ele prezintă diverse posibilități de ascensiune, de diverse dificultăți, și reprezintă unul din principalele locuri unde se practică cățărări pe gheață în Regatul Unit. Pe vârf se
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
pe an, dintre care aproximativ trei sferturi sunt efectuate pe drumul "Pony Track" dinspre Glen Nevis pe partea de sud a muntelui. Pentru alpiniști și montaniarzi principala atracție o reprezintă stâncile de din partea de nord; unele dintre cele mai înalte stânci de pe Insula Marea Britanie, ele prezintă diverse posibilități de ascensiune, de diverse dificultăți, și reprezintă unul din principalele locuri unde se practică cățărări pe gheață în Regatul Unit. Pe vârf se află ruinele unui fost observator astronomic care a funcționat permanent
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
diferență de nivel de pe o distanță de aproximativ de la baza lui Glen Nevis — cea mai lungă și mai abruptă pantă deluroasă din Marea Britanie — ceea ce are ca rezultat faptul că muntele prezintă un aspect impunător în acea parte. Spre nord, dimpotrivă, stâncile pierd doar altitudine spre Coire Leis. În această depresiune se găsește Cabana memorială Charles Inglis Clark (numită Cabana CIC), o cabană aflată la altitudinea de , aflată în proprietatea Scottish Mountaineering Club și utilizată ca bază pentru multe trasee de drumeție
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
Inelul cel mai interior, numit Granitul Interior, constituie partea masivă a muntelui aflată deasupra lacului Lochan Meall an t-Suidhe, și a crestei învecinate Carn Mòr Dearg; Meall an t-Suidhe formează parte din Granitul Exterior, de culoare roșiatică. Vârful însuși, împreună cu stâncile abrupte din nord, sunt compuse din andezit și bazalt. Muntele a fost puternic erodat de ghețari. Altitudinea lui Ben Nevis, poziția în proximitatea mării și relieful conduc la condiții meteo neobișnuit de instabile, care pot pune în pericol drumeții slab
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
urca abrupt până la vârful Ben Nevis. Acest traseu implică o urcare totală de și necesită aptitudini de cățărare pe pante abrupte. Pe lângă alte abordări ale acestei părți a muntelui, acest traseu are avantajul că are o vedere mai bună spre stâncile de pe fața nordică, care nu se văd de pe Pony Track. Se poate urca pe Ben Nevis și de la parcarea de la Nevis Gorge de la capătul drumului peste Glen Nevis, fie pe creasta de sud-est, fie peste vârful Carn Dearg (sud-vest). Aceste
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
de prisos. Singura înfăptuită a fost dictată de bucuria triumfului când trupele musulmane au intrat în Ierusalim. Era într-o vineri, ziua sfântă a musulmanilor. Atunci, mai mulți luptători s-au urcat pe cupola bisericii ce purta denumirea de Cupola Stâncii, transformat de cruciați în biserică creștină, au smuls crucea mare de aur și au aruncat-o la pământ. Un strigăt țâșnise din pipturile musulmanilor și creștinilor deopotrivă, la primii de bucurie la ceilalți de disperare. Saladin era de față, el
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
actul, dar, în același timp, interzicea ca altele asemănătoare, dătătoare de excese, să se producă. Visul lui de aur fusese împlinit. După 88 de ani, regatul latin se prăbușise, iar Ierusalimul revenea în mâinile turcilor. Moscheile au fost refăcute. Cupola Stâncii redevenea moscheea Sakhra. Moscheea Al-Aqsa era placată din nou cu marmură alb-verzuie, lucrată în maniera bizantină, era ornată cu inscripții din Coran, în ea instalându-se marele anvon, sculptat cu o măiestrie deosebită de meșterii din Alep. Aici în Aksaera
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
o distanță în linie aeriană de 8 km, el are ca. o lungime dublă. Pe malurile lui care sunt frecvent inundate se află o floră și o faună variată. De la Kirchberg la Langenburg, malurile devin mai înalte, aici find o stâncă care se ridică la 150 m deasupra oglinzii apei. De la Dörzbach, pe versanul sudic apar pe alocuri regiuni viticole, în cursul lui spre nord trece pe lângă mănăstirea Kloster Schöntal, Jagsthausen, cetatea Burg Jagsthausen, orașul Möckmühl unde primeștele apele lui „ Seckach
Jagst () [Corola-website/Science/314836_a_316165]
-
atingând un maxim de adâncime de 51 m. Volumul de apă al lacului a fost calculată la 16.855.000 m³, având suprafața oglindei apei de 57 ha. Malul nordic fiind mai lung, și este limitat de un perete de stâncă vertical ce atinge înălțimea de 1.000 m. pe când malul sudic este mai jos, de pe ambele maluri lacul este alimentat de pâraie care au un curs torențial. Lacul König este alimentat de un răuleț cu lungimea de 600 de m
Lacul König, Obersee () [Corola-website/Science/314832_a_316161]
-
Escalada sportivă constă în depășirea de către om a obstacolelor naturale sau artificiale ale unui teren abrupt, beneficiind de puncte de asigurare "in situ", care însă nu pot fi folosite pentru spijin în ascensiune. Această activitate se poate efectua atât pe stâncă, cât și pe structuri artificiale. Escalada sportivă este strâns legată, din punct de vedere al originii, de alpinism. Acesta din urmă constă în realizarea de ascensiuni dificile pe munți. Mobilul unei asemenea activități l-a constituit inițial atingerea unor vârfuri
Escaladă Sportivă () [Corola-website/Science/314856_a_316185]
-
din rândul practicanților de ascensiuni dificile, și anume depășirea obstacolelor unei rute scurte, limitate la o singură lungime de coardă. Astfel, escalada s-a rupt pentru prima dată de alpinism, concentrându-se asupra scopului parcurgerii celor mai dificele pasaje de stâncă, situate în intervalul unei singure lungimi de coardă. Această schismă a eliberat escalada de necesitatea proximității zonelor montane înalte, ascensiunile de acest tip putându-se practica și la nivelul falezelor stâncoase de numai câțiva metri înălțime. Într-o astfel de
Escaladă Sportivă () [Corola-website/Science/314856_a_316185]
-
de numai câțiva metri înălțime. Într-o astfel de zonă, în Jura Franconă (Germania), la mijlocul anilor '70 ai secolului XX, s-au pus bazele escaladei sportive. Cățărătorul german Kurt Albert a fost exponentul unui nou val în ceea ce privește stilul ascensiunilor pe stâncă, faptul de a nu utiliza punctele fixe de asigurare ca mijloace de sprijin (prize) în escaladă definind o nouă mentalitate în rândul practicanților, mentalitatea „rotpunkt”. Termenul german "rotpunkt" provine de la punctul roșu pe care grupul de cățărători reprezentat de Kurt
Escaladă Sportivă () [Corola-website/Science/314856_a_316185]
-
escaladeze o rută fără a face uz decât de prize naturale, marca traseul respectiv la bază cu un punct roșu. Noul stil de cățărare presupunea așadar ascensiunea "cap de coardă" a unui traseu, utilizând în exclusivitate prize naturale (asperități ale stâncii). La origine, stilul de escaladă "rotpunkt" presupunea echiparea în timpul ascensiunii a traseului cu mijloace de asigurare (bucle expres/carabiniere), singurele materiale de protecție permise "in situ" fiind punctele fixe de asigurare (spituri/pitoane). Ascensiunile realizate cu toate mijloacele de asigurare
Escaladă Sportivă () [Corola-website/Science/314856_a_316185]
-
a primit denumirea de "pinkpoint" în țările anglofone, însă în prezent nu se mai face distincție între cele două forme de ascensiune. Stilul "rotpunkt" este definitoriu în ceea ce privește escalada sportivă, acesta reprezentând forma cea mai pură de contact între om și stâncă și modul cel mai elegant de ascensiune a unui traseu. Escalada sportivă s-a dezvoltat pe baza aceastui stil și în deplină concordanță cu el, devenind o activitate recreativă populară în numeroase țări occidentale și dezvoltând un sistem competițional a
Escaladă Sportivă () [Corola-website/Science/314856_a_316185]
-
componența grupării navale auxiliare, 162 militari răniți și 8956 refugiați (majoritatea bătrâni, femei și copii). "Wilhelm Gustloff" naviga fără nave de escortă (contratorpilorul TF-19, care o însoțise inițial, s-a întors în port după ce a suferit o coliziune cu o stâncă submarină, fiind însoțit de a două navă din escortă - «Löwe»). Din lipsă de combustibil, "Wilhelm Gustloff" se deplasa rectiliniar, fără a face zig-zag-uri antisubmarine; deasemenea, având bordajul deteriorat în urma bombardamentelor se deplasa cu o viteză de doar 12 noduri. Atacul
Aleksandr Marinesko () [Corola-website/Science/318397_a_319726]
-
Lincoln se petrec întâmplări misterioase, o ființă a cărei identitate rămâne necunoscută ajutându-i la nevoie (începând cu salvarea lui Cyrus Smith după căderea sa din balon). Cei cinci naufragiați reconstituie o mică societate umană construindu-și o casă în stâncă, practicând activități ancestrale precum agricultura și creșterea animalelor, dar și punând în practică cunoștintele științifice ale epocii (fabricarea nitroglicerinei, instalarea unui telegraf electric). În perioada în care locuiesc pe insulă, ei îl recuperează de pe insula Tabor pe Ayrton, personaj întâlnit
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]