10,586 matches
-
sfeșnicului de pe masă... Bagă de seamă! strigă Ștefan alarmat întinzând mâna. Prea târziu. Aripioarele sunt scrum și trupul fluturașului se îneacă în băltița de ceară topită... "Aiasta vrea să fie un semn al Destinului?" cugetă Ștefan. Broaștele orăcăie... Voichița se strecoară ușor-ușor pe ușa de taină, pășește tiptil... E îmbrăcată în straie cernite, monahale, are părul pe spate strâns legat cu o sfoară. Ștefan ia cupa cu vin, ca să bea... Voichiță! strigă el cu bucurie și, luminându-se, pune pocalul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acolo la Valea Albă! Eram... eram, doar, Domnul Moldovei!" Ștefan tresare... Ridică fruntea de pe masă... Clipește buimac... Se freacă la ochi... Unde se află?... Bună dimineață Măria ta! Aa!... Își șterge cu palma broboanele de sudoare. Pe ușa deschisă se strecoară geana de lumină a răsăritului și aerul proaspăt al pădurii după ploaie... O ciocârlie trezește zorile... După întuneric, vine lumina, spune Daniil cioplind în lemn chipul unui copil ce râde. Jucărică pentru copii, i-l arată zâmbind. Ștefan respiră adânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vreo 45 de ani pe vremea aceea! Înalt și slab de constituție, ce-i drept, dar nici așa, fără pic de mușchi, fără pic de forță în brațe. Privindu-i-le, uluit, simțeam cum un fir de dispreț mi se strecoară în suflet. Atitudinea mea față de el, admirativă fără rezerve până atunci, suferea o primă modificare. * Dintre servitoarele care ne-au intrat rând pe rând în casa de la Cluj, în primii ani după război, de toate naționalitățile (unguroaice, nemțoaice, românce) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
visez deloc. Trebuia să merg la Paris ca să se întâmple minunea... Un vis confuz, dar cert. Și în care, pentru prima oară, visând-o pe mama, uit că ea este moartă. La aproape zece ani de la moartea ei, uitarea se strecoară în sufletul meu, pe ușa secretă a visului. * Uimire gogoliană. Cel mai tare m-a mirat, la Paris, faptul că și copii vorbesc... franțuzește. Așezat pe o bancă, într-un părculeț, îi observ cum se joacă: aleargă, țipă, bat mingea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mi s-a făcut milă de pisici, apoi și de câini, iar când mi s-a făcut aproape rău auzindu-l pe Pică (îl știi pe Pică...) povestindu-mi cum i-a venit de hac unui șoricel care i se strecurase în apartament și pe care îl pândea de mult, am înțeles că trebuie să vin aici. Ne aflăm în marele parc, în care stau risipite pavilioanele prea bine cunoscutului spital. Fiind „zi de vizită” venisem să-mi văd prietenul internat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Pentru protejarea ei au înrămat-o, deoarece fiecare pelerin caută să ia câte o fărâmitura din stâncă. Pentru a împiedica distrugerea au înrămat-o protector. Acum este luminată cu instalație electrică. Se vede foarte bine prin sticlă. Mulți pelerini mai strecoară acatiste prin râma de protecție. Deși greu, dar se poate. Am îngenuncheat și aici toți, părintele David ne-a citit o Sfântă Evanghelie, apoi toți ne-am rugat în taină, am aprins lumânări și am lăsat acatiste la preoții greci
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
este o lespede de piatră sprijinită pe un pilon. Dacă pui urechea se aud niște zgomote că de lovituri de ciocan. Și aici, dedesubtul acestei mese, este o parte încadrată în sticlă. Stâncă este luminată electric. Pelerinii se închină și strecoară acatiste sub geamul protector. Și catolicii și copții au altare în apropierea Sfanțului Mormânt. Sub același acoperiș imens de mare sunt toate câte v-am povestit. Acestei biserici a Sfanțului Mormânt al Domnului i se mai spune și a învierii
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
acest râu sunt mulțime de peștișori colorați, care mai de care mai jucăuș. Intrăm în râu. Apă este caldă și plăcută. Peștișori vin și ne ciupesc de picioare, ne gâdilă. E atat de bine și frumos. Printre ramurile copacilor se strecoară raze de soare, se văd că un curcubeu. Privesc tainic printre copaci și văd cu ochii sufletului pe Mielul lui Dumnezeu cum spune Sf. Ioan Botezătorul: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii...”. E atat de frumos și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de dulce Ocupație”, cu atât mai puțin „atât de plăcută”, deși acestea ar fi accepțiile posibile ale termenului ; cât despre cel de „ocupație”, ar putea da ideea de „îndeletnicire”, total necorespunzătoare. E vorba, de fapt, de felul cum s-au strecurat și au trăit Sartre și Beauvoir în timpul ocupației germane în Franța. Cu argumente și probe convingătoare, cu o logică a interpretării care face perfect plauzibilă această acțiune de radicală demitizare a pretenției binomului Sartre-Beauvoir de a fi fost niște rezistenți
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
trepte osebite le-au ieșit din urna sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții; La același șir de patimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii sau neghiobi”. LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ În mijlocul câmpiei, apa râului Buzău se strecoară alene spre albia mare a Siretului. Șerpuirea râului este atât de întortochiată, încât pare a fi un fir de lână albă deșirat dintr-o împletitură veche. În multe locuri, tot scurmând în malurile sale de pământ, când în dreapta, când în stânga
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
porcii sau oile tăiate. Avea un fier de călcat pe care-l încingea cu cărbuni făcuți din ciucălăi de porumb. Din laptele oilor, făcea caș „prins” cu chiag de la meii tăiați, sau preparat din stomacul porcului tăiat. Mămica fierbea jintița, strecura urda, bătea smântâna pentru a alege untul, pe care ni-l servea proaspăt cu mămăliguță fierbinte. După ce a fost mutată gospodăria, din satul Boarca „la trei vânturi” își făcuse, în curte, un cuptor din pământ ars, pentru copt pâinea. Înfierbânta
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
un șarpe lângă noi. S-a năpustit asupra lui călcându-l cu picioarele. Șarpele a reușit să scape și s-a băgat în gardul de nuele împeltite din fața casei. Tata s-a ținut după el și când încerca să se strecoare printre nuelile împletite ale gardului, tata l-a apucat de coadă și a tras puternic dar șarpele a alunecat din mâinile lui și a dispărut. Noi copiii, am rămas uimiți, dar cei care au aflat de cele întâmplate, comentau cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
drept de „vorbitor” cu fratele lui. O parte din elevii Seminarului Nifon dormeau într-o clădire din afara perimetrului școlii și în fiecare seară ieșeau pe poarta seminarului și mergeau la dormitoare. Printre cei ce mergeau la dormitoarele din afara școlii mă strecuram cu valiza pregătită, atunci când fratele lui Ilie mergea la Pitești pentru a vorbi cu fratele lui, și-i duceam la Gara de Nord valiza pregătită. Se făceau controale dese și severe dar am reușit să nu cad în plasa lor. Într-o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
-i lege de coada ei lungă pe bărbați și să-i ducă spre apa în care îi va îneca. Scriind nuvelele trăiesc invers decât în realitate, totul începând în fantezie cu sfârșitul, moartea. Altă sămânță malefică în caracterul meu: a strecura în cel iubit o ambiție mortală, amintind de drama lui Shakespeare, a-i hipnotiza pe cei apropiați să facă posibil imposibilul, și cu asta grăbind vertiginos ceea ce inevitabil trebuie să se întâmple în viață. Puterea mea distructivă se manifestă subtil
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
plus admiratoarea care mi-a cumpărat tabloul cu motanul negru strâns în brațe. Totul a fost excelent, dar există o mare tensiune în aer. Ajunsă acasă am aflat că, în timp ce noi citeam poeme în amintirea lui Almquist, hoții s-au strecurat prin tavan, furând două tablouri de Picasso și un Braque! 9 noiembrie. L-am visat pe Pierre (Zekeli) după atâta timp! Îmi făcea semn cu mâna. Era numai în vizită în Suedia! Vedeam un nor alb pe cer, Pierre se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lecție pentru toți, chiar și pentru mine, care știu câte ceva despre puterea creatoare a individului, aflat pe terenul virgin al unei limbi altfel structurate. Nu e vorba aici despre națiuni, ci despre indivizi în căutarea unui mijloc de a se strecura către terenul generos al limbii interioare suedeze. Locurile comune, stereotipiile limbii uzate de propaganda politică și reclame comerciale sunt evitate de toți. Toată lumea vrea să danseze sau să cânte muzica proprie. Și asta mă umple de entuziasm - nu numai scriitorii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
hai la drum. La Tecuci ne-am cumpărat o pâine și după o țâră de odihnă, cu Dumnezeu înainte. Iar dinainte șoseaua era fie prea înghesuită de pietriș, fie prea bogată în gropi așa că tot pe cărarea de lături ne strecuram kilometru cu kilometru. Am trecut prin Drăgănești,Barcea,Umbrărești și am ajuns la Ivești obosiți. Ne-am așezat pe marginea șoselei și am mâncat pâine în suc propriu, am băut apă de la o fântână și ne-am întins pe pământ
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
viran mare de unde, atunci când ploua tare și veneau șuvoaie, ieșeau din pământ cranii și oase omenești. Toate craniile erau sparte, probabil că fusese vre-un cimitir de război acolo. și câte seminții o fi amestecat pământul acesta românesc mereu strecurat printre degetele orgoliilor și puterii?! Primarul, Atanase Demirov, un om foarte bogat și foarte rău, avea cârciumă, peste o mie de oi, 500 hectare de pământ pentru izlaz și foarte mult pământ. Noi aveam o scroafă pe care o așteptam
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
dinspre sud era locuită mai mult de ucrainieni, cealaltă de bulgari veniți de la Cișmeaua Văruită. școala era în câmp, fără măcar un țăruș de gard. Probleme. Directorul școlii de centru, Avram Popovici, ne-a întâmpinat cu ostilitate. Aceeași ostilitatea o strecura și în comportamentul primăriei, producția de rău fiind la el un fel special de a respira. Salariul crscuse cu încă o treime dar focul în sobă tot cu paie se făcea. școala era din ceamur și învelită cu țiglă. Din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
chemat la Ploiești și ne-au dat aparatul lor de radio cu 2500 de lei. Era tot un “Herald” ca și cel rămas în Basarabia. Directorul școlii de la Coasta Lupii, Petrică Ciobotaru, era deranjat de prezența mea. A reușit să strecoare într-un proces verbal de inspecție, printre alte aiureli, și faptul că n-aș fi fost în stare să realizez un cor la școală. Când? În cele două trei săptămâni de activitate lovită de nenorociri? Am reușit să obțin anularea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
al plășii Tecuci. “Vezi că e înfuriat rău!”. I-aș fi spus cine știe ce vorbă de-a rostogolul dar și notarul și toată lumea erau prea speriați de valul de arestări care începuseră să zeciuiască liniștea comunității. Mi se strecura în suflet o teamă bolnavă, altceva decât teama din tranșee, o teamă amplificată poate și de oboseala atâtor zadarnice speranțe. Intrasem cu tot cu viața și sărăcia noastră într-o mlaștină unde pașii se înfundau în neștiut până la dispariție. Am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Dimineața la ora șapte și jumătate trebuia să fim în sala de ședință. Într-o dimineață, eu și primărița ne-am trezit după ora nouă. Ne-am îmbrăcat în fugă și am alergat spre sălile de ședință. Tiptil, ne-am strecurat în sală și am răsuflat ușurate crezând că nimeni nu a știut de incident. La sfârșitul instruirii, când ne pregăteam să plecăm acasă, am primit câte un plic în care era o notiță prin care ni se aducea la cunoștință
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
abia luasem o bucățică să gust. Cotoi, cel care era amantul doctoriței, a luat friptura sa neîncepută, și i-a dat-o doctoriței pentru a o împăca. Ia, te rog, friptura mea! Nu mi-e foame. 182 După ce i-a strecurat în buzunarul de la cojoc câteva sute de lei, mi-a adus friptura înapoi. Șeful de restaurant s-a făcut că nu vede nimic. A venit la masa noastră și a stat până am terminat de mâncat. Știți că a fost
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ziariștii străini, erau dificile, complicate, unde nici un detaliu nu trebuia neglijat. De aceea le pregăteam până în cele mai mici amănunte, cu aplicație de chirurg. Și au ieșit bine, așa cum subliniază tov. Căpitan. Au ieșit bine pentru că am reușit să mă strecor printre ideile "ciuce" ale organelor centrale și locale, mai ales printre ideile și practicile anapoda ale "tablagiilor" de diferite grade, unele menționate mai sus, de care și acum, când îmi amintesc, îmi vine să râd în hohote! O declar deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
totul deosebit. Între aceste dealuri, pe care le văd cu dragoste în fiecare zi, mai ales plăcându-mi cum se văd la orele înserării, pierzându-se, discret, printre boschetele de roza canină, măcieșul cum îi spune toată lumea, o cărare se strecoară printre micile dar ascunsele văi, printre dealurile îmbătrânite, pierzându-se departe, într-o regiune mai mult celestă decât pământească, în Basarabia. Teritoriul Basarabiei, văzut de aici, este mai mult presimțit decât vizibil. Nu știu din ce motiv, în mulții ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]