10,579 matches
-
buni în altă aripă a uriașei vile pe care o ocupau. Totuși, în noaptea aceea, atipic, tovarășul Cameniță, care avea somn de piatră și nu visa niciodată, a visat. A visat îngerul acela de lumină, imens, nesuferit. În vis, se zărea pe sine dormind în patul lui sculptat, de prim-secretar, și zărea îngerul apropiindu-se de el tăcut și zgâlțâindu-l ușurel și șoptindu-i să nu mai sforăie. Visul era mai degrabă caraghios, n-ar fi avut motive să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în noaptea aceea, atipic, tovarășul Cameniță, care avea somn de piatră și nu visa niciodată, a visat. A visat îngerul acela de lumină, imens, nesuferit. În vis, se zărea pe sine dormind în patul lui sculptat, de prim-secretar, și zărea îngerul apropiindu-se de el tăcut și zgâlțâindu-l ușurel și șoptindu-i să nu mai sforăie. Visul era mai degrabă caraghios, n-ar fi avut motive să-l sperie, și totuși tovarășul Cameniță s-a speriat de moarte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu ochii uluit de îngerul cel uriaș, de bizara făptură, în curtea luminată de becuri puternice se vedea ca-n palmă, ca ziua, precis are să dea cu ochii de înger și tovarășul Cameniță va avea un martor, cineva care îl zărise pe înger, cineva care, la o adică, o să confirme că îngerul fusese acolo, îl vizitase pe tovarășul Cameniță, nu era doar o nălucire a minții sale, ci era ceva real, în carne și oase. Dar trecătorul s-a apropiat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-l direct, morocănos: -Bă, pe cine vezi tu aicea? -Pe dumneavoastră, tovarășe prim-secretar, să trăiți! a răspuns omul disciplinat, fără să priceapă sensul întrebării. -Bine, pleacă la postul tău, i-a ordonat Cameniță dezamăgit. Era clar, doar el îl zărea pe înger. S-a întors cu o înfățișare de copil temător spre musafirul său nefiresc și a vrut să-l descoase, ce scop are sosirea lui acolo: dar s-a simțit brusc copleșit de persoana îngerului și n-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o înghit ca și cum niciodată n-ar fi existat pe fața pământului. *** Când s-a luminat de ziuă, nimic nu mai rămăsese din oraș, nimic nu scăpase de prăpăd. Doar o întindere nemăsurată de apă indiferentă, fără memorie. Apoi, s-a zărit în depărtare ceva ca o licărire, un punct care a prins să crească. Curând, s-a putut desluși că era un om care stătea agățat pe un soi de plută improvizată din acoperișul unei case. Omul acela era tovarășul Cameniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
când și când, își face apariția cu ea de la București băiatul doamnei Voican, care e foarte chipeș și a ajuns mare de tot, a studiat la Moscova și acum e colonel, cel mai tânăr colonel de Securitate din țară; ori de câte ori zărim Skoda trecând zveltă, strălucitoare, noi, toți copiii, alergăm după ea amețiți, vrăjiți de frumusețea sa izbitoare și ne zicem că într-o bună zi am putea să fim noi în locul băiatului doamnei Voican, să dea norocul peste noi...“ Și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pus foc. Întâi a deschis vanele de la rezervoarele pântecoase, de la conductele care se duceau în Serenite. A lăsat să se scurgă spre oraș pârâul negru, unsuros. Și pe urmă a aprins fericit chibrituri, unul după altul. A mai apucat să zărească încântat cum se înalță și se întinde vâlvătaia uriașă, supremă. Cum cuprinde așezarea și o înghite. Serenite a pierit, dar nu de apă, ci de foc. Cel care a scăpat nevătămat este și în versiunea aceasta absolută bătrânul cu părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fost martorul declanșării agresiunii de la Nistru a armatelor rusești, a fost prezent la mitinguri de solidaritate cu românii de peste Nistru și din Tighina, a fost de față la ample manifestări legate de apărarea drepturilor naționale ale românilor basarabeni. L-am zărit de multe ori cu ochii jilăviți de cele ce vedea, ca și cum și-ar fi spus “vedeți, uitați-vă bine ca să puteți ține minte această secvență a istoriei, pe care ne-a fost dat s-o trăim in direct.”. L-am
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Ora 24 fără 5 minute, când mi s-a născut primul copil, Irinuca. La ședințele de partid am continuat să iau cuvântul și să constat, laolaltă cu colegii, că viitorul luminos era din ce în ce mai aproape. Atât de aproape, că uneori îl zăreai dând colțul și pierzându-se în mulțime. Dar, exact ca în cazul farfuriilor zburătoare, unii jurau că-l zăriseră, alții dădeau din cap a îndoială. Mai ales scepticii, care îmbătrâniseră cu speranța într-un viitor luminos și aveau parte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să iau cuvântul și să constat, laolaltă cu colegii, că viitorul luminos era din ce în ce mai aproape. Atât de aproape, că uneori îl zăreai dând colțul și pierzându-se în mulțime. Dar, exact ca în cazul farfuriilor zburătoare, unii jurau că-l zăriseră, alții dădeau din cap a îndoială. Mai ales scepticii, care îmbătrâniseră cu speranța într-un viitor luminos și aveau parte de unul de rahat. Era, prin urmare, posibil ca defunctul să fi sperat ceva de la viitor, iar familia să fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ca să se ducă până la colț după țigări? Ce poantă bună! După un chef crunt, patronul face un accident cerebral și moare. Discutând de una și de alta, cum să-l îngroape și ce-o să se aleagă din afacere, angajații îl zăresc pe Mănel stând pe vine într-un colț al camerei. Băiatul știe că, în curând, o s-o ia iarăși din loc și e trist. De fapt, nu trist, ci nițel dezorientat. Toată viața a hoinărit, dar la domnul Dumitru își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tone atârna fix, dar fix de tot, deasupra marelui lor pat dublu. Toată noaptea, soții Ionescu au visat același lucru: cum sunt striviți în somn. Și cum, cu ultima străfulgerate de luciditate, înainte de a-și lua zborul spre Rai, îl zăresc pe infamul de Popescu bând bere cu macaragiii. Dimineața, Ioneștii s-au dus cu un plic direct la șeful de șantier. Și lucrurile s-au rezolvat cum nu se putea mai bine. Macaragii, roteau brațul în sensul acelor de ceasornic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
e o pată mare. Când se înnorează, e maro, când iese soarele, e verde. Din această cauză, unii sunt de părere că Sfânta cu Pruncul e verde, alții maro. „În Pantelimon - oftează baba - avea dungi.“ Bețivul a dispărut, unii îl zăresc făcând semne pacifiste printre tramvaie și camioane, dar dacă e același bețiv sau altul e greu de spus. „Uite pe cine-l apără Dumnezeu - exclamă cu ciudă o gospodină, care trage după ea un cărucior -, dar dacă eu mă bag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
relatare a primei călătorii pe care a Întreprins-o cu prietenul său Alberto Granado le oferă celor cu inima tînără o imagine foarte apropiată și veselă, serioasă și, În același timp, ironică a tînărului bărbat, Încît aproape că-i putem zări zîmbetul și-i putem auzi vocea și șuierul de astmatic. Ca și aceștia, tînăr și el, și-a umplut Întreaga viață cu tinerețe și s-a maturizat fără să o dilueze. Această ediție a Jurnalului de călătorie, Însemnările care descriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
baroce a Zeului Cutremurelor, „o imagine maro a lui Hristos“, găsesc o amintire eternă a nordului care nu poate fi văzută decît din America de Sud, antiteza sa fatală, revelatoare: „Ridicîndu-se deasupra rîndurilor de indieni adunați pentru a vedea parada trecînd, se zărește din cînd În cînd capul blond al unui nord-american. Cu aparatul lui de fotografiat și tricoul sport, dă impresia că este (și, de fapt, chiar este) un corespondent dintr-o altă lume, pierdut prin izolarea imperiului incaș.“ Catedrala din Cuzco
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
sîrma, a rezolvat provizoriu problema. Ne-am strîns lucrurile și am pornit, neștiind prea bine cît de departe ne aflam de cea mai apropiată zonă locuită. Mare ne-a fost mirarea cînd, după ce am ieșit din a doua curbă, am zărit o casă. Am fost primiți bine, iar foamea ne-a fost potolită cu o excelentă friptură de miel. De acolo, am mers pe jos 20 de kilometri, pînă Într-un loc numit Piedra del Águila, unde am reușit să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
quechuași care au refuzat să acorde atenție chemării lui Manco al II-lea, supunîndu-se lui Pizzaro și, prin umilința adusă de Înfrîngerea lor, Înăbușind mîndria unei rase independente. Ridicîndu-se deasupra rîndurilor de indieni adunați pentru a vedea parada trecînd, se zărește din cînd În cînd capul blond al unui nord-american. Cu aparatul lui de fotografiat și tricoul sport, dă impresia că este (și, de fapt, chiar este) un corespundent dintr-o altă lume, pierdut prin izolarea imperiului incaș. EL SOLAR DEL
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
la clasa Întîi, unde ne-am amestecat foarte repede cu ceilalți pasageri privilegiați. După cîteva șuierături, barca s-a desprins de țărm și astfel a Început a doua etapă a călătoriei noastre spre San Pablo. CÎnd nu am mai putut zări casele din Pucallpa și tot ce rămăsese era o panoramă neclintită a unei jungle neîntrerupte, oamenii au părăsit puntea și s-au Îndreptat spre mesele de jocuri de noroc. Ne-am apropiat cu prudență, dar Alberto a avut un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
excelenți aruncători de pietre, și sînt urmat de insultele grupului - inclusiv de cea mai disprețuitoare: „Portughezule!“ Pe marginea drumului sînt Îngrămădite containere pentru transportul mașinilor, folosite de portughezi ca locuințe. Într-una dintre ele, unde trăiește o familie de culoare, zăresc un frigider nou-nouț, iar din multe duduie radiouri, pe care posesorii le ascultă la volum maxim. În fața celor mai sărăcăcioase asemenea „case“ sînt parcate mașini noi. Pe deasupra capului Îmi zboară tot felul de avioane, umplînd aerul de zgomot și reflecții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din Luizi-Călugăra până în luna noiembrie 1948, când am fost alungați de securitatea comunistă și trimiși acasă. Tot prin acea lună comuniștii au desființat toate seminarele și institutele teologice catolice din toată țara. Viitorul nostru - al studenților - era periclitat și nu zăream nicio auroră ce să ne surâdă în viitor spre încurajare. Așa am ajuns la Butea la părinții ce m-au crescut și care m-au primit cu o mare amărăciune în suflet, deoarece vedeau spulberat idealul lor. Totuși, preoții noștri
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
prin punctul de vamă Zall, fără nici o dificultate. Ajungem la Viena și trecem de ea pe centura exterioară fără a putea vedea mai nimic. În zori ajungem la Salzburg, orașul renumit pentru festivalul Internațional dedicat lui Mozart. În depărtare se zăresc munții Alpi cu piscurile acoperite de zăpadă. Traversăm o mică porțiune din Germania și revenim în Austria îndreptându-ne spre Innsbruck, o foarte frumoasă stațiune turistică și a sporturilor de iarnă, unde ninge mărunt. Intrăm pe valea Tirolului și străbatem
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ninge cu spor. În sfârșit, în jurul amiezii intrăm în Elveția. Trecând pe lângă lacul Geneva ne îndreptăm spre Lausanne, veche așezare romană și mai târziu reședință episcopală, cu vechi catedrale și castele, iar de aici ne îndreptăm spre orașul Geneva, unde zărim din viteza mașinii sediile unor Bănci aflate în niște construcții monumentale. Ceea ce ne impresionează cel mai mult în această țară, pe lângă peisajele încântătoare este curățenia exemplară. Inițialele C.H. ne fac atenți că ne aflăm încă în Confederația Helvetică. Deosebit de frumoase
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Bă, știi de ce ești arestat?” La răspunsul meu negativ, cu un baston de cauciuc m-a lovit peste ceafă și a spus: „Lasă că ai să afli tu!” Cât am stat la Iași, pe coridorul unde erau celulele, am putut zări pe Pr. Anton Bișoc, Provincialul nostru, căruia i-am șoptit că fusese arestat și episcopul Anton Durcovici. De la Iași, după vreo trei zile iar mi s-au pus cătușele și cu trenul am fost transportat la Bacău, unde în gară
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nu voi putea fi găsit, mă strecor sub masa pe care ieri încă fusese întins Sfântul Aer cu imaginea punerii în mor mânt. Îmi dau seama perfect de păcatul pe care îl făptuiesc în acest fel... Întorc capul și îl zăresc pe Iisus oficiind slujba în fața altarului, înconjurat de cerșetori. Este liturghia oamenilor sărmani. Aș vrea să revin în mijlocul lor, dar nu îndrăznesc și îmi pare rău... Până la urmă ies prin ușa mare a catedralei. Afară e rece, dar cerul este
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la ferestrele lui și, într-adevăr, era lumină acolo. Am dat să urc, dar apoi, răzgân dindu-mă, am amânat vizita pe mâine, căci eram prea grăbit să ajung la tine. Când am dat din nou colțul străzii tale, l-am zărit din nou pe militar. De data aceasta însă l am recunoscut: era ultimul tău prieten și te aștepta... M-am întrebat cum o să sfârșească toată treaba aceasta? Tu vei veni. și atunci ce vei face? Ce voi face? Nu știam
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]