100,996 matches
-
consilierilor, lucru care a înfuriat nobilii. Cel mai important dintre inițiativele sale a fost instituirea marinei daneze permanente, fapt care a ajuns să joace un rol mai târziu. Pe 6 octomrbie 1467, Ioan a cucerit Suedia, în timpul unei campanii militare scurte și eficiente, învingându-l pe Sten Sture în bătălia de la Rotebro, după ce a subestimat poziția sa de a câștiga peste cea mai mare parte a nobilimii suedeze. Sten s-a predat regelui în Stockholm și s-a împăcat cu el
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
un accident de vânătoare și a fost înmormântat la Catedrala Roskilde. În mare parte a domniei lui Frederic al IV-lea, Danemarca a fost implicată în Marele Război Nordic (1700-1721) de partea Rusiei și împotriva Suediei. O primă întâlnire de scurtă durată în anul 1700 s-a încheiat cu o invazie suedeză și amenințările din partea puterilor occidentale navale din Europa. În 1709 Danemarca a intrat din nou în război încurajată de înfrângerea suedezilor la Poltava. Frederic al IV-lea a comandat
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
și întoarcerea în Danemarca, el a replicat că fiind rege constituțional nu poate face nimic fără acordul parlamentului, care nu poate fi convocat până nu se suspendă ostilitățile din partea Suediei. Suedia a refuzat condițiile lui Christian și a urmat o scurtă campanie în care armata norvegiană a fost învinsă de forțele suedeze ale Prințului Carol. Scurtul război a fost în cele din urmă încheiat de Convenția de la Moss la 14 august 1814. Potrivit acestui tratat, regele Christian Frederick a transferat puterea
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
fără acordul parlamentului, care nu poate fi convocat până nu se suspendă ostilitățile din partea Suediei. Suedia a refuzat condițiile lui Christian și a urmat o scurtă campanie în care armata norvegiană a fost învinsă de forțele suedeze ale Prințului Carol. Scurtul război a fost în cele din urmă încheiat de Convenția de la Moss la 14 august 1814. Potrivit acestui tratat, regele Christian Frederick a transferat puterea executivă Parlamentului apoi a abdicat și s-a întors în Danemarca. Parlamentul la rândul său
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
cel mai mare dramaturg al literaturii române, cele patru comedii ale sale, „O noapte furtunoasă” (1879), „Conu Leonida față cu reacțiunea” (1880), „O scrisoare pierdută” (1884), „D-ale carnavalului” (1885) și drama „Năpasta” (1890), fiind publicate într-o perioadă relativ scurtă. Începând cu anul 1897, Caragiale va „trăda” teatrul și va publica proză scurtă, volume de schițe și nuvele: „Schițe” (1897), „Momente” (1901), „Momente, schițe, amintiri” (1910) și „Schițe nouă”(1910), în care abordează un comic satiric. Unele dintre nuvele se
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
noapte furtunoasă” (1879), „Conu Leonida față cu reacțiunea” (1880), „O scrisoare pierdută” (1884), „D-ale carnavalului” (1885) și drama „Năpasta” (1890), fiind publicate într-o perioadă relativ scurtă. Începând cu anul 1897, Caragiale va „trăda” teatrul și va publica proză scurtă, volume de schițe și nuvele: „Schițe” (1897), „Momente” (1901), „Momente, schițe, amintiri” (1910) și „Schițe nouă”(1910), în care abordează un comic satiric. Unele dintre nuvele se află la confluența comicului cu tragicul („Două loturi”, „Cănuță, om sucit”), iar altele
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
ca membru onorific. După Unirea Bucovinei cu România din 1918 are loc reînființarea muzeului, de data aceasta sub administrație românească. În decembrie 1923, prefectul Sucevei solicită Ministrului Artelor trecerea Societății Muzeului Local, inițial cu statut privat, în proprietatea Primăriei. La scurt timp, în 1924, la Tribunalul Suceava este înscrisă ca persoană juridică Societatea Muzeul din Suceava. Instituția are ca scop explorarea și cercetarea orașului Suceava și a împrejurimilor sale și prezentarea către public a descoperirilor sub formă de expoziții, lucrări și
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
instituții culturale locale precum Biblioteca Centrală (astăzi Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”), Școala Română și Însoțirea orășenilor români, Casinoul funcționarilor români. În 1947 titulatura instituției devine Muzeul Regional al Bucovinei, însă din motive politice, această nouă titulatură este păstrată doar pentru scurt timp, deoarece, în anul 1951, numele se schimbă în Muzeul Raional Suceava. Un an mai târziu, numele instituției devine Muzeul Regional Suceava. În 1968, muzeul primește un nou nume: Muzeul Județean Suceava, care se păstrează până după Revoluția din decembrie
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
din București și Director General al Teatrelor între anii 1924-1926, 1927-1928. Contribuții ca Director al Teatrului Național din București și Director General al Teatrelor: organizează turnee teatrale în toată țara. În aprilie 1944, pentru a treia oară, pentru o perioadă scurtă de timp, acceptă să conducă Teatrul Național, în timpul bombardamentelor aeriene și pe perioada convalescenței lui Liviu Rebreanu, izbutind să evacueze în câteva zile averea Teatrului Național, salvând costumele, perucile, recuzita, covoarele, mobilierul, tapițeria, biblioteca, muzeul și arhiva, fie la Curtea de Argeș
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice) sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), acvilă țipătoare mare ("Aquila clanga"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), uliu cu picioare scurte ("Accipiter brevipes"), acvilă de câmp ("Aquila heliaca"), ciuf de pădure ("Asio otus"), ciocârlie de câmp ("Alauda arvensis"), pasărea ogorului ("Burhinus oedicnemus"), gâscă cu piept roșu ("Branta ruficollis"), șorecar mare ("Buteo rufinus"), șorecar comun ("Buteo buteo"), barză albă ("Ciconia ciconia"), șerpar
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
strecoară brutal în clasa boierească. Primele două romane ale Ciclului Comăneștenilor au fost ecranizate în filmul "Tănase Scatiu" (1976), regizat de Dan Pița după un scenariu scris de Mihnea Gheorghiu. Rolul titular a fost interpretat de actorul Victor Rebengiuc. La scurtă vreme după plecarea din țară a lui Mihai Comăneșteanu, boierul Dinu Murguleț o mărită pe fiica sa, Tincuța, cu fostul arendaș Tănase Scatiu. Căsnicia celor doi este un lung șir de necazuri pentru Tincuța, nevoită să îndure zilnic mojiciile soțului
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
la acest grad, fiindcă, după o regulă nescrisă, nu au fost numiți feldmareșali până în anul 1870, când prințul moștenitor Friedrich Wilhelm și Prințul Friedrich Karl al Prusiei au fost numiți ca primii din casa regală prusească feldmareșali în timpul Războiului franco-german, scurt timp înaintea proclamări Imperiului German al 2-lea. Primul a fost onorat cu acest titlu după asediul Parisului, celălalt pentru victoria decisivă împotriva Franței în Bătălia de la Gravelotte. În anul 1898, în Prusia a fost instalat un rang de Feldzeugmeister
Feldzeugmeister () [Corola-website/Science/334052_a_335381]
-
Politehnică din Timișoara, pe care o urmează între anii 1933-1938 cu întreruperi datorită satisfacerii stagiului militar. Își susține examenul de absolvire în 1941. Se căsătorește în 1941, iar în 1948 i se naște fiica, Dorina. După absolvire a lucrat pentru scurt timp la DURA și la . În 1942 este mobilizat și trimis pe front, dar se întoarce și între 1943-1951 este angajat la CFR. Acolo realizează "Sudura electrică a firelor de telecomunicații" și "Instalația de teleconferință telefonică", premiate în 1949. În
Alexandru Rogojan () [Corola-website/Science/334089_a_335418]
-
otomane conduse de către comandantul Lala Mustafa Pașa. În timpul asediului asupra orașului din 1570, episcopul Francesco Contarini a ținut o ultimă predică creștină în catedrală în care îndemna oamenii, refugiați în locaș, să fie curajoși și să-și păstreze credința. La scurt timp după aceea, soldații otomani au năvălit în catedrală și l-au ucis pe episcop și pe alți prelați prezenți. Statuile, crcuifixurile, altarele și restul mobilierului au fost aruncate afară și distruse, iar edificul a fost spălat și pregătit pentru
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
creație ideologică recentă, apărută după sfârșitul Războiului Rece. Paleoconservatorii utilizează termenul „conservator” într-un mod puțin diferit față de unii oponenți ai politicii de stânga din Statele Unite. Ei pot respinge încercările lui Rush Limbaugh de a altoi unele politici pe termen scurt - cum ar fi școlile alternative, zonele industriale și întreprinderile comunitare ale cultelor - la doctrina de bază a conservatorismului. Acest lucru se datorează, mai ales, dorinței paleoconservatorilor ca toate acestea să reprezinte obiective solide, de lungă durată și nu victorii de
Paleoconservatorism () [Corola-website/Science/334063_a_335392]
-
personalităților basarabene care au marcat, prin activitatea lor, destinul Basarabiei la începutul sec. XX. Moldova de astăzi îi datorează lui Constantin Mimi soiul de viță-de-vie Aligote, care a fost adus din Franța și promovat cu insistență de el, ajungând în scurtă vreme foarte răspândit în aceste locuri. Constantin Mimi s-a născut la 2 februarie 1868 la Chișinău în familia lui Alexandru Mimi și Aglaida Vacamei, ambii albanezi de origine din orasul Janina (Ioannina), fosta capitala a vilaietului ("dupa primul razboi
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
efectuate primele plantări de viță-de-vie. La doar 200 metri se afla stația de cale ferată, iar la 2 km șoseaua ce lega Chișinăul cu Benderul - un avantaj economic care nu poate fi ignorat. Datorită vinăriei lui Mimi, Bulboaca devine în scurt timp un centru de intruire a specialiștilor, sătenii find dornici de a cunoaște secretele unei tehnologii noi de creștere a strugurilor. Pentru depozitatea vinului, Mimi a utilizat doar poloboace din lemn de stejar. Vinurile lui Mimi erau atât de solicitate
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
pagini conduce cu inteligență, departe de tezisme și prețiozități, personajele sale în epuizarea logică a subiectului filozofic, simultan cu a menține tensiunea narativă prin jocul de planuri și proporția judicioasă între aventură și dialog. Ionuț Caragea a scris și proză scurtă științifico-fantastică, fiind printre laureați la trei ediții consecutive (2007, 2008, 2009) ale concursului Helion din Timișoara, la prima ediție a Concursului de Proză Umoristică SF, organizat de același club în 2016, și la ediția din 2016 a concursului național "România
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
organizat în cadrul ROMCON-ului de ARCASF. Povestirile sale SF au fost publicate de-a lungul anilor în revista Helion, în "Almanah Science Fiction 2008" (România), în almanahul SCI-FI Freedom (S.U.A.), cât și în antologia care cuprinde autori reprezentativi de proză scurtă din România, intitulată „Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală”, lucrare publicată de editura Herg Benet . Ionuț Caragea a publicat în volumul „Esențe lirice. Cronici literare 2007-2011”, editura Fides, 2011, eseuri critice despre cărțile unor autori români contemporani
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
fost publicate de-a lungul anilor în revista Helion, în "Almanah Science Fiction 2008" (România), în almanahul SCI-FI Freedom (S.U.A.), cât și în antologia care cuprinde autori reprezentativi de proză scurtă din România, intitulată „Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală”, lucrare publicată de editura Herg Benet . Ionuț Caragea a publicat în volumul „Esențe lirice. Cronici literare 2007-2011”, editura Fides, 2011, eseuri critice despre cărțile unor autori români contemporani. Totodată, publică recenzii și în numeroase reviste din România și
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
o durată de 40 de ani. În urma acestui act societatea își schimbă numele în "Societatea generală de gaz și electricitate S.A.R. din București", cu un capital de 10.000.000 de franci francezi. Noul concesionar a întocmit proiectul și în scurt timp a început construirea unei uzine electrice centrale și a unei rețele generale de distribuție pentru întreg orașul. Uzina electrică a fost amplasată pe vechiul teren al Uzinei de gaz de la Filaret și a fost pusă în funcțiune în septembrie
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
și anume: Istihsan (deducția logică sau preferința personală a teologilor islamici) și Istislah (interesul public). Lui Al-Shafi'i îi sunt atribuite mai mult de 100 de lucrări. Adițional, Al-Shafi'i a fost un poet elocvent, care a compus multe poeme scurte abordând subiecte precum morala și comportamentul adecvat.
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]
-
totul a fost de fapt un vis. Structura romanului este diferită în versiunea din volum față de cea publicată în revistă. Prima versiune conținea 13 capitole (o provocare, un prolog, 10 capitole numerotate și un epilog), acțiunea din final fiind mai scurtă decât cea din versiunea publicată în volum. În ediția sa definitivă, romanul este împărțit în 17 capitole nenumerotate și având următoarele titluri: Scriitorul Felix Aderca a fost pasionat constant de literatura științifico-fantastică. Preocuparea sa poate fi remarcată din articolul „Ce
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
d.Hr, Frumentie s-a întors în Etiopia unde l-a botezat pe regele Ezana și pe fratele său Saizanas. Atunci a fost întemeiată episcopia de Axum, primul episcop fiind chiar Frumentie, învestit în acestă funcție de către patriarhul Atanasie. În scurt timp, datorită edictelor regale și a influenței episcopului, poporul etiopian a adoptat creștinismul, devenit religie de stat. Frumentie a câștigat un mare prestigiu printre localnici primind titluri precum "Kesate Birhan" (Luminătorul) sau "Abba Salama" (Tatăl Păcii). Conform tradiției, el ar
Sfântul Frumentie () [Corola-website/Science/334141_a_335470]