101,224 matches
-
Palestinei. Primul Înalt comisar, Herbert Samuel, a sosit în Palestina pe 20 iunie 1920, iar mandatul său a devenit efectiv începând cu 1 iulie. Samuel a continuat să ocupe funcția de Înalt comisar și după intrarea efectivă în vigoare a mandatului, în 1923. Oficialitățile britanice au trimis Ligii națiunilor în octombrie 1923 un raport cu privire la administrarea Palestinei pentru 1920 - 1922, care acoperea perioada până la intrarea oficială în vigoare a mandatului pentru Palestina. Statele Unite ale Americii, care nu erau membre ale Ligii
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
funcția de Înalt comisar și după intrarea efectivă în vigoare a mandatului, în 1923. Oficialitățile britanice au trimis Ligii națiunilor în octombrie 1923 un raport cu privire la administrarea Palestinei pentru 1920 - 1922, care acoperea perioada până la intrarea oficială în vigoare a mandatului pentru Palestina. Statele Unite ale Americii, care nu erau membre ale Ligii Națiunilor, nu a trebuit să-și expună poziția oficială față de legalitatea mandatului pentru Palestina. SUA a acceptat de facto, (dacă nu de jure), statutul mandatelor și a trecut la
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
un raport cu privire la administrarea Palestinei pentru 1920 - 1922, care acoperea perioada până la intrarea oficială în vigoare a mandatului pentru Palestina. Statele Unite ale Americii, care nu erau membre ale Ligii Națiunilor, nu a trebuit să-și expună poziția oficială față de legalitatea mandatului pentru Palestina. SUA a acceptat de facto, (dacă nu de jure), statutul mandatelor și a trecut la semnarea unor tratate individuale cu puterile mandatare pentru apărarea drepturilor legale ale cetățenilor americani și pentru apărarea intereselor economice americane în respectivele teritorii
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
oficială în vigoare a mandatului pentru Palestina. Statele Unite ale Americii, care nu erau membre ale Ligii Națiunilor, nu a trebuit să-și expună poziția oficială față de legalitatea mandatului pentru Palestina. SUA a acceptat de facto, (dacă nu de jure), statutul mandatelor și a trecut la semnarea unor tratate individuale cu puterile mandatare pentru apărarea drepturilor legale ale cetățenilor americani și pentru apărarea intereselor economice americane în respectivele teritorii sub mandat. SUA și Regatul Unit au semnat în cazul Palestinei în 1924
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Palestina. SUA a acceptat de facto, (dacă nu de jure), statutul mandatelor și a trecut la semnarea unor tratate individuale cu puterile mandatare pentru apărarea drepturilor legale ale cetățenilor americani și pentru apărarea intereselor economice americane în respectivele teritorii sub mandat. SUA și Regatul Unit au semnat în cazul Palestinei în 1924 un act care trata opt probleme de interes pentru americani. Hotărârile Conferinței de la San Remo conțineau o clauză pentru apărarea drepturilor politice ale comunităților neevreiești. Proiectele textelor mandatelor pentru
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
sub mandat. SUA și Regatul Unit au semnat în cazul Palestinei în 1924 un act care trata opt probleme de interes pentru americani. Hotărârile Conferinței de la San Remo conțineau o clauză pentru apărarea drepturilor politice ale comunităților neevreiești. Proiectele textelor mandatelor pentru Mesopotamia și Palestina, ca și a tuturor celorlalte tratate de pace postbelice conțineau clauze pentru protejarea drepturilor minorităților religioase și naționale. Mandatele invocau jurisdicția a Curții Permanente a Drept Internațional în orice dispută. Articolul 62 al Tratatului de la Berlin
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Hotărârile Conferinței de la San Remo conțineau o clauză pentru apărarea drepturilor politice ale comunităților neevreiești. Proiectele textelor mandatelor pentru Mesopotamia și Palestina, ca și a tuturor celorlalte tratate de pace postbelice conțineau clauze pentru protejarea drepturilor minorităților religioase și naționale. Mandatele invocau jurisdicția a Curții Permanente a Drept Internațional în orice dispută. Articolul 62 al Tratatului de la Berlin din 13 iulie 1878 trata problemele libertății religioase și a drepturilor civile și politice în provinciile Imperiului Otoman. Garanțiile oferite au fost numite
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
sau onorurile publice, sau la exercitarea oricărei meserii sau ocupații, în „orice localitate”. O analiză juridică făcute de Curtea Internațională de Justiție a notat că în cazul Convenției Ligii Națiunilor existau prevederi care recunoșteau comunitățile din Palestina drept națiuni independente. Mandatele au marcat doar o perioadă tranzitorie, cu singurul obiectiv acela al administrării teritoriilor pe drumul spre independență. Judecătorul Higgins a explicat faptul că poporul Palestinei este îndreptățit să-și administreze propriul teritoriu, să-și exercite dreptul la autodeterminare și să
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
administreze propriul teritoriu, să-și exercite dreptul la autodeterminare și să aibă propriul stat. Curtea a afirmat că toate garanțiile cu privire la liberul acces la Locurile sfinte conținute în Tratatul de la Berlin din 1878 au rămas valabile și sunt respectate de mandatul Palestinei și în Planul Națiunilor Unite pentru împărțirea Palestinei. După cum susține istoricul Rashid Khalidi, mandatul a ignorat drepturile politice ale arabilor. Liderii arabi au făcut presiuni neîncetate asupra britanicilor să li se acorde arabilor drepturi naționale și politice, așa cum ar
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
a afirmat că toate garanțiile cu privire la liberul acces la Locurile sfinte conținute în Tratatul de la Berlin din 1878 au rămas valabile și sunt respectate de mandatul Palestinei și în Planul Națiunilor Unite pentru împărțirea Palestinei. După cum susține istoricul Rashid Khalidi, mandatul a ignorat drepturile politice ale arabilor. Liderii arabi au făcut presiuni neîncetate asupra britanicilor să li se acorde arabilor drepturi naționale și politice, așa cum ar fi fost un guvern reprezentativ în cele 23% din teritoriu Mandatului Palestinei, destinat de britanici
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
susține istoricul Rashid Khalidi, mandatul a ignorat drepturile politice ale arabilor. Liderii arabi au făcut presiuni neîncetate asupra britanicilor să li se acorde arabilor drepturi naționale și politice, așa cum ar fi fost un guvern reprezentativ în cele 23% din teritoriu Mandatului Palestinei, destinat de britanici pentru căminul național evreiesc. Cererile arabilor se bazau pe cele 14 puncte ale lui Wilson, pe care britanicii se obligaseră în timpul Primului Război Mondial să le respecte. Britanicii au făcut din acceptarea de către arabi a termenilor mandatului o
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
teritoriu Mandatului Palestinei, destinat de britanici pentru căminul național evreiesc. Cererile arabilor se bazau pe cele 14 puncte ale lui Wilson, pe care britanicii se obligaseră în timpul Primului Război Mondial să le respecte. Britanicii au făcut din acceptarea de către arabi a termenilor mandatului o precondiție a oricărei modificări a poziției constituționale a arabilor. A fost propus formarea unui consiliu legislativ în „The Palestine Order in Council, of 1922”, care punea în practică termenii mandatului. Acest document prevedea că „niciun decret nu urmează să
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Britanicii au făcut din acceptarea de către arabi a termenilor mandatului o precondiție a oricărei modificări a poziției constituționale a arabilor. A fost propus formarea unui consiliu legislativ în „The Palestine Order in Council, of 1922”, care punea în practică termenii mandatului. Acest document prevedea că „niciun decret nu urmează să fie emis dacă va fi în orice fel incompatibil sau contradictoriu cu prevederile acestui mandat”. O asemenea hotărâre era inacceptabilă pentru arabi, care considerau că altfel s-ar „fi sinucis”. De-
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
unui consiliu legislativ în „The Palestine Order in Council, of 1922”, care punea în practică termenii mandatului. Acest document prevedea că „niciun decret nu urmează să fie emis dacă va fi în orice fel incompatibil sau contradictoriu cu prevederile acestui mandat”. O asemenea hotărâre era inacceptabilă pentru arabi, care considerau că altfel s-ar „fi sinucis”. De-a lungul întregii perioade interbelice, britanicii, folosindu-se de termenii mandatului pe care chiar ei îi stabiliseră, au respins principiul conducerii de către majoritate sau
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
emis dacă va fi în orice fel incompatibil sau contradictoriu cu prevederile acestui mandat”. O asemenea hotărâre era inacceptabilă pentru arabi, care considerau că altfel s-ar „fi sinucis”. De-a lungul întregii perioade interbelice, britanicii, folosindu-se de termenii mandatului pe care chiar ei îi stabiliseră, au respins principiul conducerii de către majoritate sau orice altă măsură care ar fi permis existența unui control al majorității arabe asupra organelor de conducere ale Palestinei. Termenii mandatului cereau înființarea instituțiilor de autoguvernare atât
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
interbelice, britanicii, folosindu-se de termenii mandatului pe care chiar ei îi stabiliseră, au respins principiul conducerii de către majoritate sau orice altă măsură care ar fi permis existența unui control al majorității arabe asupra organelor de conducere ale Palestinei. Termenii mandatului cereau înființarea instituțiilor de autoguvernare atât în Palestina cât și în Transiordania. În 1947, ministrul de externe britanic Bevin a susținut că, în ultimii 25 de ani, britanicii au favorizat aspirațiile legitime ale comunităților evreiești fără să prejudicieze interesele arabilor
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
În 1947, ministrul de externe britanic Bevin a susținut că, în ultimii 25 de ani, britanicii au favorizat aspirațiile legitime ale comunităților evreiești fără să prejudicieze interesele arabilor, dar nu au reușit să „asigure dezvoltarea instituțiilor de autoguvernare” în conformitate cu termenii mandatului. În timpul mandatului britanic emigrarea evreilor în Palestina a dus la creșterea proporției populației evreiești de la o șesime la aproximativ o treime din populației regiunii. Potrivit rapoartelor oficiale, în perioada 1920 - 1945 au emigrat legal în Palestina 367.845 evrei și
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
ministrul de externe britanic Bevin a susținut că, în ultimii 25 de ani, britanicii au favorizat aspirațiile legitime ale comunităților evreiești fără să prejudicieze interesele arabilor, dar nu au reușit să „asigure dezvoltarea instituțiilor de autoguvernare” în conformitate cu termenii mandatului. În timpul mandatului britanic emigrarea evreilor în Palestina a dus la creșterea proporției populației evreiești de la o șesime la aproximativ o treime din populației regiunii. Potrivit rapoartelor oficiale, în perioada 1920 - 1945 au emigrat legal în Palestina 367.845 evrei și 33.304
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
a început să crească în mod considerabil, ceea ce a dus la apariția resentimentelor din partea arabilor. Guvernul britanic a impus cote de emigrație a evreilor în Palestina. Realismul acestor cote a devenit subiect de controversă, în special în ultimii ani de mandat britanic. Atât arabii cât și evreii se opuneau politicii britanice de emigrare, fiecare comunitate din motive diferite. Pe 15 iunie 1920 a fost înființată organizația paramilitară evreiască Haganah, ca răspuns la atacurile arabilor împotriva comunităților evreiești. Tensiunile dintre cele două
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
rurală (68,3%) . Istoricul Rashid Khalidi consideră că societatea arabă palestiniană, deși era depășită de emigranții evrei, era la fel de puternic dezvoltată ca alte societăți arabe și mai dezvoltată decât un număr de comunități naționale musulmane. Palestina s-a dezvoltat în timpul mandatului britanic atât din punct de vedere economic cât și din punct de vedere cultural. În 1919, comunitatea evreiască a întemeiat un sistem centralizat de învățământ, iar în anul următor a înființat Adunarea Reprezentanților, Consiliul Național Evreiesc și federația sindicală Histadrut
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
întemeiat un sistem centralizat de învățământ, iar în anul următor a înființat Adunarea Reprezentanților, Consiliul Național Evreiesc și federația sindicală Histadrut. În 1924 a fost fondată Politehnica din Haifa - „Technion”, iar un an mai târziu Universitatea Ebraică din Ierusalim. În timpul mandatului britanic, funcția „muftiului Ierusalimului”, a cărei autoritate era limitată în mod tradițional la o regiune geografică restrânsă, a fost modificată în „Marele muftiu al Palestinei. În plus, a fost creat un „Consiliu Suprem Musulman”. Acest consiliu a fost împuternicit să
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
al-Nashashibi, fusese deja numit primar al Ierusalimului în 1920, înlocuindu-l pe Musa Kazim al-Husseini, îndepărtat de britanici după revoltele din 1920, în timpul cărora a îndemnat masele să-și verse sângele pentru eliberarea Palestinei. De-a lungul întregii perioade a mandatului britanic, dar în special în ultima sa parte, rivalitatea dintre muftiu și al-Nashashibi a dominat viața politică palestiniană. Khalidi atribuie eșecul liderilor palestinieni în obținerea sprijinului maselor reflexelor căpătate în perioada otomană, când ordinele elitelor erau urmate fără discuție. Ideea
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
unul arab și altul evreiesc. În Cartea Albă din 1939 a guvernului britanic, acesta și-a schimbat poziția și a încercat să limiteze emigrația evreiască. Această acțiune a fost considerată de sioniști și sprijinitorii lor ca o trădare a termenilor mandatului, cu atât mai mult cu cât prigoana nazistă contra evreilor europeni era în creștere. Pentru contracararea acestor măsuri de limitare, sioniștii au organizat "Aliyah Bet", un program de emigrare ilegală în Palestina. Grupul sionist extremist Lehi, a pus la cale
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
britanicilor în lupta împotriva revoltei arabilor, pentru că permisiunea de emigrare acordată a încă100.000 de evrei urma să provoace aproape imediat o răscoală a arabilor. Această serie de evenimente au dus la decizia britanicilor de a nu-și mai prelungi mandatul din Palestina și de a plasa chestiunea palestiniană în responsabilitatea ONU, succesorul Ligii Națiunilor. Națiunile Unite au creat UNSCOP ((mai precis a Comitetului Special al ONU pentru Palestina)) pe 15 mai 1947, comitet compus din 11 state. UNSCOP a organizat
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
conflictului. Britanicii au refuzat să pună în practică planul, afirmând că este inacceptabil pentru ambele facțiuni. De asemenea, Anglia a refuzat să împartă administrația Palestinei alături de Comisia ONU pentru Palestina în perioada de tranziție și a decis să-și încheie mandatul pe 15 mai 1948. În timpul negocierilor de la Ialta, „cei trei mari” au căzut de acord ca toate mandatele Ligii Națiunilor să fie trecute sub tutela Organizației Națiunilor Unite. Agenția Evreiască avea cunoștință despre prevederile Cartei ONU cu privire la aceste subiecte. Agenția
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]