101,224 matches
-
Anglia a refuzat să împartă administrația Palestinei alături de Comisia ONU pentru Palestina în perioada de tranziție și a decis să-și încheie mandatul pe 15 mai 1948. În timpul negocierilor de la Ialta, „cei trei mari” au căzut de acord ca toate mandatele Ligii Națiunilor să fie trecute sub tutela Organizației Națiunilor Unite. Agenția Evreiască avea cunoștință despre prevederile Cartei ONU cu privire la aceste subiecte. Agenția a scris un memoriu destinat delegaților la Conferința de la San Francisco, prin care cerea apărarea clauzei care prevedea
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Agenția a scris un memoriu destinat delegaților la Conferința de la San Francisco, prin care cerea apărarea clauzei care prevedea că tutela ONU nu poate afecta dreptul evreilor la un cămin național așa cum fusese prevăzut în Declarația Balfour și în textul mandatului pentru Palestina. Conferința a respins această cerere prin stipularea în articolul 80 a Cartei ONU a prevederii conform căreia tutela ONU „ar putea” să modifice prevederile mandatului Ligii Națiunilor. Istoria negocierilor pentru articolul 80 al Cartei ONU așa cum este înregistrată
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
la un cămin național așa cum fusese prevăzut în Declarația Balfour și în textul mandatului pentru Palestina. Conferința a respins această cerere prin stipularea în articolul 80 a Cartei ONU a prevederii conform căreia tutela ONU „ar putea” să modifice prevederile mandatului Ligii Națiunilor. Istoria negocierilor pentru articolul 80 al Cartei ONU așa cum este înregistrată în Arhiva „Foreign Relations of the United States” indică faptul că a fost dezvoltat ca o înțelegere pentru respectarea „status quo-ului”" mandatului Palestinei. Articolul a fost introdus
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
ar putea” să modifice prevederile mandatului Ligii Națiunilor. Istoria negocierilor pentru articolul 80 al Cartei ONU așa cum este înregistrată în Arhiva „Foreign Relations of the United States” indică faptul că a fost dezvoltat ca o înțelegere pentru respectarea „status quo-ului”" mandatului Palestinei. Articolul a fost introdus la insistența Ligii Arabe, care se temea că principiile Cărții Albe din 1939 vor fi atenuate. Când Regatul Unit a anunțat planurile sale pentru independența Transiordaniei, ultima adunare generală a Ligii Națiunilor a adoptat o
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
a anunțat planurile sale pentru independența Transiordaniei, ultima adunare generală a Ligii Națiunilor a adoptat o rezoluție de sprijin a hotărârii. În schimb, Agenția Evreiască și unii profesori de drept au ridicat obiecțiuni legale. Duncan Hall a susținut că fiecare mandat are natura unui tratat și, dat fiind acest fapt, mandatele nu pot fi amendate unilateral. John Marlowe nota că, în ciuda independenței teoretice a Transiordaniei conferită prin tratatul din 1947, Legiunea Arabă a continuat să fie folosită, sub comanda nominală transiordaniană
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
a Ligii Națiunilor a adoptat o rezoluție de sprijin a hotărârii. În schimb, Agenția Evreiască și unii profesori de drept au ridicat obiecțiuni legale. Duncan Hall a susținut că fiecare mandat are natura unui tratat și, dat fiind acest fapt, mandatele nu pot fi amendate unilateral. John Marlowe nota că, în ciuda independenței teoretice a Transiordaniei conferită prin tratatul din 1947, Legiunea Arabă a continuat să fie folosită, sub comanda nominală transiordaniană, dar sub cea reală britanică, în chestiunile polițienești și pentru
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
de cuvânt al Agenției Evreiești a declarat că Transiordania reprezenta o parte integrantă a Palestinei și că, în conformitate cu articolul 80 al Cartei ONU, poporul evreu are un interes legitim în acest teritoriu. Tratatul anglo-american, cunoscut și cu numele de „Convenția mandatului Palestinei”, permitea Statelor Unite să amâne orice acțiune britanică care ar fi vizat încheierea mandatului. Proclamarea independenței Siriei și Libanului cu ceva timp mai înainte nu afecta situația juridică așa cum rezulta din actul mandatului, considera sus-numitul tratat. Practic, această situație putea
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Palestinei și că, în conformitate cu articolul 80 al Cartei ONU, poporul evreu are un interes legitim în acest teritoriu. Tratatul anglo-american, cunoscut și cu numele de „Convenția mandatului Palestinei”, permitea Statelor Unite să amâne orice acțiune britanică care ar fi vizat încheierea mandatului. Proclamarea independenței Siriei și Libanului cu ceva timp mai înainte nu afecta situația juridică așa cum rezulta din actul mandatului, considera sus-numitul tratat. Practic, această situație putea să fie modificată doar cu acordul Consiliului Ligii Națiunilor, cu acordul guvernului SUA, semnatarul
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
anglo-american, cunoscut și cu numele de „Convenția mandatului Palestinei”, permitea Statelor Unite să amâne orice acțiune britanică care ar fi vizat încheierea mandatului. Proclamarea independenței Siriei și Libanului cu ceva timp mai înainte nu afecta situația juridică așa cum rezulta din actul mandatului, considera sus-numitul tratat. Practic, această situație putea să fie modificată doar cu acordul Consiliului Ligii Națiunilor, cu acordul guvernului SUA, semnatarul Convenției franco-americane din 4 aprilie 1924.. SUA au adoptat o poziție conform căreia încetarea mandatului în cazul Transiordaniei ar
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
așa cum rezulta din actul mandatului, considera sus-numitul tratat. Practic, această situație putea să fie modificată doar cu acordul Consiliului Ligii Națiunilor, cu acordul guvernului SUA, semnatarul Convenției franco-americane din 4 aprilie 1924.. SUA au adoptat o poziție conform căreia încetarea mandatului în cazul Transiordaniei ar fi trebuit să urmeze precedentul stabilit în cazul mandatului francez pentru Siria și Libanul. Aceasta ar fi însemnat că încetarea mandatului ar fi fost recunoscută prin admiterea Transiordaniei ca țară independentă în ONU. Membrii Congresului SUA
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
fie modificată doar cu acordul Consiliului Ligii Națiunilor, cu acordul guvernului SUA, semnatarul Convenției franco-americane din 4 aprilie 1924.. SUA au adoptat o poziție conform căreia încetarea mandatului în cazul Transiordaniei ar fi trebuit să urmeze precedentul stabilit în cazul mandatului francez pentru Siria și Libanul. Aceasta ar fi însemnat că încetarea mandatului ar fi fost recunoscută prin admiterea Transiordaniei ca țară independentă în ONU. Membrii Congresului SUA au introdus mai multe rezoluții prin care cereau ca reprezentantul american la ONU
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
semnatarul Convenției franco-americane din 4 aprilie 1924.. SUA au adoptat o poziție conform căreia încetarea mandatului în cazul Transiordaniei ar fi trebuit să urmeze precedentul stabilit în cazul mandatului francez pentru Siria și Libanul. Aceasta ar fi însemnat că încetarea mandatului ar fi fost recunoscută prin admiterea Transiordaniei ca țară independentă în ONU. Membrii Congresului SUA au introdus mai multe rezoluții prin care cereau ca reprezentantul american la ONU să fie instruit să caute amânarea determinării internaționale a statutului Transiordaniei până când
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
din parte rabinilor Wise și Silver, care se opuneau independenței Transiordaniei.. În 1946, Transiordania a făcut cerere pentru a deveni membru al ONU. Președintele Consiliului de Securitate, vorbind în calitate de reprezentant al Poloniei, a spus că Transiordania era parte a unui mandat comun. El a pus la îndoială faptul că mandatul ar fi încetat din punct de vedere legal și a subliniat drepturile și obligațiile Națiunilor Unite. El a menționat că secretarul de stat american James F. Byrnes a luat poziție împotriva
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
independenței Transiordaniei.. În 1946, Transiordania a făcut cerere pentru a deveni membru al ONU. Președintele Consiliului de Securitate, vorbind în calitate de reprezentant al Poloniei, a spus că Transiordania era parte a unui mandat comun. El a pus la îndoială faptul că mandatul ar fi încetat din punct de vedere legal și a subliniat drepturile și obligațiile Națiunilor Unite. El a menționat că secretarul de stat american James F. Byrnes a luat poziție împotriva recunoașterii premature a Transiordaniei și a adăugat că cererea
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
sub controlul evreilor și ca ele să fie incluse în statul evreiesc. Truman a vorbit la telefon cu delegația americană la ONU și le-a comunicat că sprijină poziție lui Weizmann. Britanicii au anunțat ONU că intenționează să-și încheie mandatul nu mai târziu de 1 august 1948. Liderii evreilor, în frunte cu viitorul premier David Ben-Gurion, au proclamat independența Israelului pe 14 mai. Statul Israel și-a proclamat independența, care a fost recunoscută foarte repede de Uniunea Sovietică, Statele Unite ale
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
a distins ulterior în lupta pentru obținerea dreptului femeilor evreice din Palestina (Eretz Israel) de a vota și de a fi alese în instituțiile naționale reprezentative. A fost președinta Asociației Femeilor Evreice pentru Egalitatea în drepturi în Palestina (1919-1938) în timpul mandatului britanic în acest teritoriu. Roșa Welt s-a nascut că fiica cea mare a micului comerciant evreu Sinai Welt din Cernăuți, (pe atunci Czernowitz, în Bucovina, aflată sub dominație austriacă), si care se rupsese de modul de viață tradițional hasidic
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]
-
numita Veche Comunitate - vechiul Ishuv), a rabinilor sioniști religioși din mișcarea Mizrahi și a țărânilor conservatori, care se bazau pe legile tradiționale ale iudaismului. La numai două luni după sosire, deși nu stăpânea bine ebraică, date fiind circumstanțele regimului de mandat britanic și prestigiul de care ea se bucură, a fost aleasă președinta "Uniunii Femeilor Evreice pentru Egalitatea în drepturi a femeii" - "Hitahdut Hanashim Haivriot leShivuy Zkhuyot Haishá". Roșa Welt-Straus a luat parte la Londra în iulie 1920 și la fondarea
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]
-
și majoritatea relativă în regiunea Razgrad. Principalul partid al comunității turce din Bulgaria este DPS, Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți. Această formațiune a obținut la alegerile pentru Parlamentul European din 2014 17,27% din voturi și patru din cele 17 mandate de europarlamentar alocate Bulgariei. DPS este afiliată în Parlamentul European la Alianța Democraților și Liberalilor pentru Europa. La al treilea mandat consecutiv se află Filiz Husmenova.
Turcii din Bulgaria () [Corola-website/Science/321217_a_322546]
-
formațiune a obținut la alegerile pentru Parlamentul European din 2014 17,27% din voturi și patru din cele 17 mandate de europarlamentar alocate Bulgariei. DPS este afiliată în Parlamentul European la Alianța Democraților și Liberalilor pentru Europa. La al treilea mandat consecutiv se află Filiz Husmenova.
Turcii din Bulgaria () [Corola-website/Science/321217_a_322546]
-
Otoman: Irak, Siria, Iordania, Liban, Israel și Autoritatea Palestiniană, Egipt și Grecia, dar și în țări precum Iranul, Pakistanul și Bangladeșul, unde se respectă principiul tribunalelor separate a diferitelor religii recunoscute de stat, precum și dreptul la un număr determinat de mandate în Parlament. În Egipt, de exemplu, legea familiei (căsătoria, divorțul, pensia alimentară, custodia copiilor, moștenirea și înmormântarea) este bazată pe credința religioasă a fiecărui individ. Statul egiptean recunoaște doar cele trei religii „cerești”: islamul, creștinismul și iudaismul. Familiile musulmane sub
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
creștină iar soțul musulman, se aplică Șaria. Israelul păstrează de asemenea un sistem derivat din milieturile otomane, conform căruia statutul personal este bazat pe apartenența la o comunitate religioasă. Pe baza legilor moștenite din perioada otomană și menținute atât în timpul Mandatului britanic cât și după cucerirea independenței, statul Israel își rezervă dreptul să recunoască anumite comunități și să refuze recunoașterea altora. Astfel, Iudaism ortodox este recunoscut în mod oficial de către Israel, în vreme ce rabinii reformați și cei conservatori nu sunt recunoscuți și
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
represalii. La începutul lunii octombrie, guvernul armean a cerut ajutorul Regatului Unit, Franței, Italiei și altor aliați, dar fără prea mult succes. Cea mai mare parte a forțelor britanice disponibile în Orientul Mijlociu erau blocate în luptele cu răscoalele tribale din mandatul britanic al Irakului, în vreme ce forțele franceze și italiene trebuiau să facă față unor dificultăți asemănătoare în mandatul francez al Siriei și în Antalya. Georgia vecină și-a declarat neutralitatea în acest conflict. Doar Regatul Greciei a oferit ceva ajutor prin
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
dar fără prea mult succes. Cea mai mare parte a forțelor britanice disponibile în Orientul Mijlociu erau blocate în luptele cu răscoalele tribale din mandatul britanic al Irakului, în vreme ce forțele franceze și italiene trebuiau să facă față unor dificultăți asemănătoare în mandatul francez al Siriei și în Antalya. Georgia vecină și-a declarat neutralitatea în acest conflict. Doar Regatul Greciei a oferit ceva ajutor prin acțiunile militare din vestul Anatoliei. Acțiunile militare ale Greciei nu au fost însă suficiente pentru a-i
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
este un romancier, poet, critic, scenarist, memorialist și pictor arab. s-a născut în orașul Betlehem, pe vremea mandatului britanic, în anul 1920. Fiind de origine siriacă, urmează școala primară cu predare în limba siriacă în orașul său natal, apoi, în 1929, se înscrie la Școala Națională tot din Betlehem, iar din 1932 liceul al-Rašīdiyya din Ierusalim, specializându-se
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
1948 (noiembrie 1947 - iulie 1949), numit de israelieni Războiul de Independență sau Războiul de Eliberare și de arabi Catastrofa „al-Nakba”, s-a declanșat ulterior unui război civil de șase luni (1947-1948) între arabii și evreii din Palestina mandatorie, în urma retrocedării mandatului britanic în Palestina Organizației Națiunilor Unite în anul 1947 și a hotărârii (Rezoluția 181 din noiembrie 1947) Adunării Generale a ONU de împărți Palestina între evrei și arabi. Pe lângă faptul că a fost un membru al Asociației Internaționale de Critică
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]