101,224 matches
-
secolului al XIX-lea. După ce dominația otomană a fost ferm restabilită în 1841, Nablus a prosperat ca centru comercial. După cucerirea orașului de către armata britanică în timpul Primului război mondial, Nablus a făcut parte, începând din anul 1922 din Palestina sub mandat britanic. În 1947 orașul urma să facă parte din statul arab palestinian ce ar fi trebuit să ia naștere conform planului ONU de împărțire a Palestinei între evrei și arabi. În urmă respingerii planului de către partea arabă a izbucnit războiul
Nablus () [Corola-website/Science/320526_a_321855]
-
noastre. Liga Națiunilor a permis administrarea unora dintre teritoriile otomane de către puterile mandatare europene. Siria și Libanul au fost trecute sub administrația Franței, Mesopotamia și Palestina (divizată mai târziu în două teritorii mai mici, Palestina și Transiordania) au trecut sub mandatul Regatului Unit. Anumite teritorii ale Imperiului Otoman din Peninsula Arabă au trecut sub controlul Yemenului și Arabiei Saudite. Imperiul Otoman a fost din punct de vedere geopolitc, cultural și ideologie statul islamic conducător al regiunii. a dus la infiltrarea puterilor
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
arabo-musulmană. Imperiul Rus a avut la rândul lui o serie de înțelegeri cu Antanta cu privire la împărțirea Imperiului Otoman, dar după seria de revoluții care a zguduit imperiul, rușii au renunțat să participe la partiționare. Tratatul de la Sèvres a recunoscut oficial mandatele Ligii Națiunilor în Orientul Mijlociu, independența Yemenului și suveranitate britanică asupra Cipruului. Siria a devenit protectorat francez (în mod oficial „Mandat al Ligii Națiunilor”). Regiunea locuită de creștini de-a lungul țărmului Mării Mediterane avea să devină Libanul zilelor noastre. Libanul
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
seria de revoluții care a zguduit imperiul, rușii au renunțat să participe la partiționare. Tratatul de la Sèvres a recunoscut oficial mandatele Ligii Națiunilor în Orientul Mijlociu, independența Yemenului și suveranitate britanică asupra Cipruului. Siria a devenit protectorat francez (în mod oficial „Mandat al Ligii Națiunilor”). Regiunea locuită de creștini de-a lungul țărmului Mării Mediterane avea să devină Libanul zilelor noastre. Libanul Mare a fost numele sub care a fost un teritoriu creat de Franța în regiunea care a fost trecută sub
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
un teritoriu creat de Franța în regiunea care a fost trecută sub controlul Franței. Acest teritoriu a fost precursorul Libanului contemporan. El a existat în perioada 1 septembrie 1920 - 23 mai 1926. Franța a „tăiat” acest teritoriu (acțiune executată sub mandatul Ligii Națiunilor pentru crearea uni „refugiu sigur” pentru populația creștină maronită) din regiunea levantină. Maroniții au primit dreptul la autonomie și și-au câștigat independența în 1943. Intervenția franceză în favoarea maroniților a început în cadrul capitulațiilor Imperiului Otoman, înțelegeri făcute de-
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
a teritoriului său istoric. Un comitet al Ligii Națiunilor format din trei persoane a efectuat o vizită în regiune și și-a prezentat concluziile în 1925. Comitetul recomanda ca Mosulul să rămână în cadrul Irakului și ca Regatul Unit să păstreze mandatul pentru încă 25 de ani, asigurând astfel dreptul la autonomie al kurzilor. Turcia a respins această decizie. În cele din urmă, Regatul Unit, Irakul și Turcia au semnat un tratat pe 5 iulie 1926, care respecta în cea mai mare
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
al membru al guvernului britanic, unul dintre cei care au contribuit la conceperea Decelerației Balfour, a fost numit primul Înalt Comisar al Palestinei. În cadrul Conferinței de la San Remo din 1920 s-a luat hotărârea ca Palestina să fie trecută sub mandatul Regatului Unit. În 1923, britanicii au transferat o parte a Înălțimilor Golan sub mandatul francezilor, care, la rândul lor, au cedat în favoarea britanicilor regiunea Metula. Imediat după plecarea administrației otomane, arabii au proclamat la Damasc un stat independent, care a
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
Balfour, a fost numit primul Înalt Comisar al Palestinei. În cadrul Conferinței de la San Remo din 1920 s-a luat hotărârea ca Palestina să fie trecută sub mandatul Regatului Unit. În 1923, britanicii au transferat o parte a Înălțimilor Golan sub mandatul francezilor, care, la rândul lor, au cedat în favoarea britanicilor regiunea Metula. Imediat după plecarea administrației otomane, arabii au proclamat la Damasc un stat independent, care a fost prea slab, atât din punct de vedere economic cât și militar, ca să poată
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
unde a fost surprins de evenimentele din România - ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord de către U.R.S.S., Dictatul de la Viena și apoi instaurarea regimului național-legionar în România. Aceste evenimente l-au determinat să rămână în Palestina, aflată pe atunci sub mandat britanic. În Palestina, dr. Ebner a colaborat la ziarele ebraice "Haaretz", "Hayom" și "Haboker", iar în mai 1948 a fost de față la Tel Aviv la proclamarea Statului Israel. În vara anului 1951, la 79 ani, a luat cuvântul la
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
Președinția lui Bronisław Komorowski (anul 2012) Președinția lui Bronisław Komorowski (anul 2011) Președinția lui Bronisław Komorowski (august - decembrie 2010) Președintele Camerei Deputaților Bronisław Komorowski când oficia ca președintele Republicii Poloneze (aprilie-iulie 2010): Președinția lui Lech Kaczyński: Aleksander Kwaśniewski - al doilea mandat (2001-2005): Președinția lui Aleksander Kwaśniewski - primul mandat: Președinția lui Lech Wałęsa: Ordinul este împărțit în cinci clase: Rezumatul colectiv al conferirilor Ordinului Polonia Restituta din 1990 pană la sfârșitul lui decembrie 2012 împreună cu numărul și procentajul conferirilor de clase individuale
Ordinul Polonia Restituta () [Corola-website/Science/320676_a_322005]
-
lui Bronisław Komorowski (anul 2011) Președinția lui Bronisław Komorowski (august - decembrie 2010) Președintele Camerei Deputaților Bronisław Komorowski când oficia ca președintele Republicii Poloneze (aprilie-iulie 2010): Președinția lui Lech Kaczyński: Aleksander Kwaśniewski - al doilea mandat (2001-2005): Președinția lui Aleksander Kwaśniewski - primul mandat: Președinția lui Lech Wałęsa: Ordinul este împărțit în cinci clase: Rezumatul colectiv al conferirilor Ordinului Polonia Restituta din 1990 pană la sfârșitul lui decembrie 2012 împreună cu numărul și procentajul conferirilor de clase individuale ale Ordinului in perioadă respectivă:
Ordinul Polonia Restituta () [Corola-website/Science/320676_a_322005]
-
vinovați de moartea tânărului. Un purtător de cuvânt al poliției palestiniene a declarat că este foarte puțin probabil ca un băiat atât de tânăr să fi fost recrutat de israelieni pe post de informator. În timpul răscoalei arabilor din 1936 împotriva Mandatul britanic pentru Palestina, numeroși dintre cei câteva mii de arabi uciși au fost acuzați de colaborare cu evreii. Printre cei acuzați s-au numărat persoane care aveau contacte normale cu evreii, precum înțelepții satului, profesorii, studenții, lucrătorii agricoli, asistentele medicale
Colaboraționism () [Corola-website/Science/320699_a_322028]
-
Vasili Mihailovici Blohin () a fost un general maior sovietic, care a ocupat funcția de călău-șef al NKVD-ului, în timpul mandatelor lui Genrih Iagoda, Nikolai Ejov și Lavrenti Beria. A fost desemnat de I. V. Stalin personal pentru această funcție în 1926. Blohin a condus o companie de călăi care a fost responsabilă pentru majoritatea execuțiilor din timpul regimului stalinist, (cele mai multe
Vasili Blohin () [Corola-website/Science/320723_a_322052]
-
Grecia. Armata elenă a înaintat mult spre estul Anatoliei în octombrie 1920, această acțiune având binecuvântarea premierului britanic Lloyd George, care dorea în acest fel să forțeze conducerea otomană să ratifice Tratatul de la Sèvres. Înaintarea armatei elene a început în timpul mandatului guvernului Venizelor, dar la scurtă vreme cabinetul acestuia a fost înlocuit cu echipa guvernamentală a lui Dimitrios Gounaris. Obiectivul strategic al acestei operațiuni era înfrângerea naționaliștilor turci și obligarea lui Mustafa Kemal să înceapă tratative de pace. Trupele elene, care
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
într-un conflict al cărui sfârșit nu putea fi prevăzut. Majoritatea populației Greciei era sătulă de război și de regimul dictatorial al lui Venizelor și a votat pentru schimbare. Tabăra lui Venizelos a câștigat doar 118 din cele 369 de mandate. În fața unei asemene înfrângeri zdrobitoare, Venizelos și unii dintre cei mai apropiați suporteri ai săi au părăsit țara. Noul guvern format sub conducerea lui Dimitrios Gounaris a anunțat organizarea unui referendum cu privire la reîntoarcerea pe tronul țării a regelui Constantin. Aliații
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
sportiv, el neavând voie să pregătească două echipe într-o singură stagiune, conform unei reguli a FRF. Nu a avut rezultatele scontate și a fost demis după doar cinci etape. S-a întors în țara sa natală pentru un nou mandat la conducerea echipei Mladá Boleslav. În ianuarie 2010, Uhrin a semnat un contract cu echipa cipriotă AEL Limassol, de la conducerea căreia a fost însă demis în septembrie același an. La data de 13 decembrie 2010, antrenorul ceh a revenit la
Dušan Uhrin, Jr. () [Corola-website/Science/321581_a_322910]
-
la 20 mai 1948, mediator al Națiunilor Unite pentru Palestina. Era primul mediator al acestei organizații nou constituite. Această hotărâre a fost luată ca urmare a violențelor declanșate de adoptarea Hotărârii Națiunilor Unite din 30 noiembrie 1947, care punea capăt Mandatului Britanic asupra Palestinei și a Planului pentru Împărțirea Palestinei (între evrei și arabi), acte urmate de respingerea planului de către partea arabă, proclamarea unilaterală a Statului Israel pe 14 mai 1948 și încetarea "de facto" a Mandatului Britanic, cu o zi
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
1947, care punea capăt Mandatului Britanic asupra Palestinei și a Planului pentru Împărțirea Palestinei (între evrei și arabi), acte urmate de respingerea planului de către partea arabă, proclamarea unilaterală a Statului Israel pe 14 mai 1948 și încetarea "de facto" a Mandatului Britanic, cu o zi înainte de expirarea oficială a acestuia din urmă. Bernadotte a obținut o încetare a ostilităților în războiul israelo-arab, printr-un un program care vădea influența punctului de vedere a fostului administrator colonial britanic, dar și punctul de
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
în concordanță cu părerile lui”; acceași opinie a fost exprimată de cei doi trimiși . Ea a fost făcută publică în octombrie, cu nouă zile înainte de alegerile prezidențiale, ceea ce a cauzat o vie neplăcere Președintelui Truman, care candida pentru un nou mandat. El a reacționat cu o declarație puternic pro-sionistă, care a dus la abandonarea, după două luni, a Planului Bernadotte la ONU, deși o altă cauză pare să fi fost continuarea ostilităților în Palestina, în pofida acordului de încetare a focului. Contele
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
(cunoscută inițial sub denumirea de Rondul Roman) este un ansamblu monumental, care a fost inaugurat pe 27 iunie 1943 în Parcul Cișmigiu din București, în timpul mandatului primarului Bucureștiului Ion Rășcanu, din inițiativa ministrului educației naționale, Ion Petrovici. Rondul roman este o platformă circulară creată după model englezesc, care poartă din 1943 numele de „” (sau „Rondul scriitorilor”). Ansamblul constă dintr-o alee circulară cu raza de aproximativ
Rotonda scriitorilor () [Corola-website/Science/321614_a_322943]
-
nu erau obligați să lupte mai mult de 16 campanii, timp de peste 16 ani. Senatul decidea numărul oștenilor de mobilizat și unde anume să fie trimiși. Armatele erau conduse de "magistrați" aleși pentru un an. Senatul putea să le prelungească mandatul. "Consulii" erau aleși anual și aveau sarcini militare importante. "Pretorii" aveau rang inferior consulilor, le încredințate operațiuni de o anvergură mai mică. De obicei, în timpul lui Polybius, consulul avea în subordine două legiuni, iar pretorul o legiune. Legiunea obișnuită era
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
alegerile locale din 25 mai 2003 la urne s-au prezentat 32 271 de persoane sau 34,23%. În 2007 rata de participare la alegerile locale în municipiul Bălți a fost de 34% În urma alegerilor locale din 2007, 21 de mandate sunt deținute de comuniști, 11 - de reprezentanții altor partide și 4 de candidați independenți. Inițial, în cadrul Consiliului Municipal Bălți s-au forma două fracțiuni: fracțiunea Partidului Comuniștilor din Republica Moldova și fracțiunea de opoziție „Meleag” - compusă din 4 consilieri din diferite
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
care a fost aprobată de ambele guverne, libanez și israelian, în zilele următoare, a cerut dezarmarea Hezbollahului, retragerea Israelului din Liban, precum și folosirea armatei libaneze și a unei mai mari forțe temporare ONU (UNIFIL) în sud. UNIFIL a primit un mandat extins, care a inclus și permisiunea de a folosi forța pentru a se asigura că aria sa de operațiuni nu este folosită pentru activități ostile și pentru a se apăra de eventualele atacuri care i-ar fi afectat capacitatea de
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
de anchetă independentă sau guvernamentală, dar că două inspecții vor verifica eșalonul politic, respectiv Armata Israeliană, și că o a treia comisie de inspecție, care va fi anunțată mai târziu, va verifica Frontul intern. Toate aceste inspecții vor avea un mandat limitat și o autoritate mai mică decât o singură comisie de anchetă condusă de un judecător pensionat. Inspecțiile politică și militară urmau a fi conduse de fostul director al Mossadului Nahum Admoni, respectiv de fostul șef al Marelui Stat Major
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
nu vor fi conduse de un judecător pensionat. Din cauza acestor presiuni, pe 11 octombrie Admoni a fost înlocuit de judecătorul Eliyahu Winograd ca președinte al inspecției politice și chiar inspecția a fost ridicată la gradul de comisie guvernamentală cu un mandat aproape ca o comisie de stat. Pe 12 septembrie Moshe Arens, fostul ministru al apărării, a vorbit despre "„înfrângerea Israelului”," în cererea sa de a se constitui o comisie statală de anchetă. A spus că Israelul a pierdut "„în fața unui
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]